ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1223/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 februarie 2011 la Tribunalul Dolj, reclamantul P.E. a contestat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, Decizia nr. 150388 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia și să se mențină drepturile de pensie stabilite prin Decizia nr. 150388 din 14 iulie 2010, plata diferenței dintre valoarea celor două pensii, la care să se adauge dobânda legală de la 1 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a deciziei inițiale. Tribunalul Dolj prin Sentința civilă nr. 4670 din 30 martie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010 pe data intrării în vigoare a acestei legi pensiile militare de stat (pensiile de serviciu ale militarilor) au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare." Deoarece decizia contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010 contestația se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea nr. 19/2000.

Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", iar instanța competentă este cea de la sediul pârâtului. Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 9876 din 15 noiembrie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției sale, Tribunalul București a reținut că art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2). Dispozițiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice potrivit art. 721 C. proc. civ. S-a reținut că este aplicabilă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, adică Legea nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000.

În baza art. 158 și urm. C. proc. civ. raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 competența revine instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj. Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele ce succed: În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 8 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern. În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul P.N.E. are domiciliul în județul Dolj competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013. Procesat de GGC - N