ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1223/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8 februarie

2011 la Tribunalul Dolj, reclamantul P.E. a contestat în contradictoriu cu

pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, Decizia nr.

150388 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii nr.

119/2010, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

acesteia și să se mențină drepturile de pensie stabilite prin Decizia nr.

150388 din 14 iulie 2010, plata diferenței dintre valoarea celor două pensii,

la care să se adauge dobânda legală de la 1 ianuarie 2011 până la repunerea în

plată a deciziei inițiale.

Tribunalul Dolj prin

Sentința civilă nr. 4670 din 30 martie 2011 a admis excepția necompetenței

teritoriale a instanței, invocată din oficiu, declinând competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010 pe data

intrării în vigoare a acestei legi pensiile militare de stat (pensiile de

serviciu ale militarilor) au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar

potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 „procedura de stabilire, plată,

suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate

potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000 cu modificările

și completările ulterioare."

Deoarece decizia

contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010 contestația se judecă în

conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de

contestare reglementată de Legea nr. 19/2000.

Potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", iar

instanța competentă este cea de la sediul pârâtului.

Astfel învestit,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Sentința civilă nr. 9876 din 15 noiembrie 2012, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat

competența în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

În motivarea soluției

sale, Tribunalul București a reținut că art. 725 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar

procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal

învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2).

Dispozițiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în

materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura

în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice potrivit art. 721 C. proc.

civ.

S-a reținut că este

aplicabilă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, adică

Legea nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art.

156 din Legea nr. 19/2000.

În baza art. 158 și

urm. C. proc. civ. raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

competența revine instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Dolj.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția

aceleiași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. -

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj,

pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se

stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul

introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a

pensiei.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva CNPAS sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost

abrogate expres.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, respectiv 8 februarie 2011, erau în vigoare prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate

împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul".

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al

textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului

Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții,

potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea

actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii

vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1)

C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi

de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor

în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite

începute sub acea lege.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul P.N.E. are domiciliul în

județul Dolj competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2013.

Procesat de GGC - N