ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.02.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1074/2013

HOTĂRÂRE
28.02.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1074/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8

februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, petentul P.M.D., în contradictoriu cu Casa de pensii a

Ministerului Apărării Naționale a solicitat instanței, menținerea drepturilor

de pensie stabilite prin Decizia din 28 aprilie 2004 emisă de Casa de pensii a

Ministerului Apărării Naționale și anularea Deciziei de pensie din 31 decembrie

2010 emisă de aceeași intimată.

Prin Sentința civilă

nr. 4668 din 30 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale de soluționare a

cauzei, invocată din oficiu și a procedat la declinarea competenței în favoarea

Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî în acest

sens, Tribunalul Dolj, a reținut că, potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr.

164/2001, privind pensiile militare de stat, deciziile comisiei de contestații

pot fi atacate la instanțele judecătorești competente, potrivit Legii nr.

19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 30 de zile de

la comunicare.

Instanța a constatat

că, în baza art. 156 din Legea nr. 19/2000 din punct de vedere teritorial,

cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială domiciliază sau își

are sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Fiind vorba despre o

competență teritorială exclusivă, iar litigiul vizează o decizie de pensionare

eliberată de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale, litigiul se

circumscrie sferei ultimei teze a textului legal citat, fiind determinant

sediul intimatei în stabilirea competenței teritoriale, astfel încât, s-a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 10584 din 29 noiembrie 2012, această instanță, la rândul său, a admis

excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, constatând conflictul

negativ de competență și dispunând înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru regulator de competență.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul București, a constatat că Legea nr. 19/2000, începând cu 1

ianuarie 2011 a fost abrogată, în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010.

S-a apreciat că la

data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de

soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de

pensii sau casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului

Român de Informații) a fost modificată, în sensul că, cererile în această

materie se soluționează de instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului.

Când o lege specială,

care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la

competență este înlocuită cu o altă lege și există o altă lege specială care

face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică legea

nouă, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Prin cererea dedusă

judecății, contestatorul, a contestat Decizia nr. 61784 din 31 decembrie 2010,

de recalculare a pensiei, eliberată de Casa de pensii sectorială a Ministerului

Apărării Naționale, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 8 februarie

2011.

Într-adevăr, la data

emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art.

156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 8 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat

în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă

sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență

aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în

vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul acestuia, respectiv

Tribunalul Dolj.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2013.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-28
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1073/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, petenta B.C.S.M. în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministeru
ÎCCJ 2013-01-17
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 104/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 11 februarie 2011, P.V.V. prin Sindicatele Cadrelor Militare Disponibilizate în Re
ÎCCJ 2012-11-08
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6876/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, petentul E.G.F., în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministeru
ÎCCJ 2013-01-17
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 103/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 3 februarie 2011, C.C.M. prin Sindicatele Cadrelor Militare Disponibilizate în Rez
ÎCCJ 2013-03-26
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1710/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări soc
Sursă