ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4397/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4397/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentința nr. 12
din 20 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal, soluționând conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 alin.
(2) C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe
reclamanta N.I.M. și pârâta Casa de Sănătate G., în favoarea Judecătoriei Tg.
Cărbunești.
Pentru a se pronunța
astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit art. 172
alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. „contestația (la
executare - n.n.) poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul
căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o
hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional (…)”,
iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol „contestația se introduce la
instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență”.
În cauză, se mai
reține că, adresându-se Judecătoriei Tg. Cărbunești cu o cerere intitulată
„contestație la executare”, reclamanta a solicitat instanței de drept comun
anularea pentru motive de nelegalitate a deciziei de impunere din 2010 emisă de
Casa de Sănătate a Județului Dolj, decizie pe care, prin chiar cererea de
chemare în judecată, o califică drept înștiințare de plată.
Întemeindu-și
criticile pe dispozițiile art. 141 din O.G. nr. 92/2003 ce reglementează
modalitatea de emitere și conținutul titlului executoriu emis pentru executarea
silită a creanțelor fiscale, prin notele de ședință depuse la data de 16
noiembrie 2010 reclamanta a menționat expres că obiectul cererii de chemare în
judecată îl reprezintă contestația la executare pe care a înțeles să o
formuleze împotriva titlului executoriu din 2010 emis de Casa de Asigurări de Sănătate
Gorj, iar nu o acțiune în contencios administrativ îndreptată împotriva actului
administrativ fiscal indicat, acțiune exercitată deja pe cale separată.
Față de această precizare
s-a apreciat că, așa cum corect a reținut Tribunalul Gorj prin sentința nr. 550/2011,
reclamanta a înțeles să formuleze contestație la executare potrivit art. 399 și
urm. C. proc. civ., în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 205-215 C. proc.
fisc.
În aceste condiții, având
în vedere principiul disponibilității ce guvernează întregul proces civil și dispozițiile
art. 400 alin. (1) C. proc. civ. ce stabilesc instanța competentă pentru soluționarea
contestației la executare ca fiind instanța de executare, judecătoria în circumscripția
căreia se va face executarea, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de
apel a constatat că Judecătoriei Tg. Cărbunești îi revine competența de soluționare
a cauzei.
Recursul declarat în
cauză
Împotriva sentinței
nr. 12 din 20 aprilie 2011, a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ
și fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa de Sănătate G. arătând, în esență că în
condițiile în care nu a emis împotriva petentei nici un titlu executoriu ci doar
decizia de impunere din 2010 și decizia emisă în soluționarea contestației reclamantei,
acte administrative atacate în cauza, în mod greșit Curtea de apel a calificat obiectul
cauzei drept contestație la executare și a reținut incidența dispozițiilor art.
399 și urm. C. proc. civ. și art. 201-215 C. proc. fisc.
Hotărârea instanței
de recurs
Analizând hotărârea atacată
prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prevăzute de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele
arătate în continuare.
Din examinarea cererii de chemare în judecată,
înregistrată la data de 9 septembrie 2010 pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunești,
rezultă fără echivoc că reclamanta N.I.M. a sesizat instanța cu o acțiune prin care
a solicitat, în condițiile art. 205 și urm. C. proc. fisc., anularea deciziei de
impunere din 2010, act administrativ fiscal, care reprezintă doar un titlu de creanță,
în sensul art. 110 C. proc. fisc., și nu un act de executare silită care să atragă
incidența dispozițiilor art. 399 și urm. C. proc. civ., cum în mod greșit s-a apreciat
prin hotărârea recurată.
Faptul că prin cererea
precizatoare depusă la data de 16 noiembrie 2010, în fața aceleiași instanțe, reclamanta
și-a calificat obiectul cererii drept contestație la executare, nu are relevanță,
în condițiile în care, în temeiul art. 129 C. proc. civ., judecătorul trebuie să
califice în mod corect obiectul cererii de chemare în judecată fără a lipsi astfel
de eficiență principiul disponibilității.
Prin urmare, în raport
cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea conteciosului administrativ, cererea
de chemare în judecată prin care reclamanta a solicit anularea unui act administrativ
fiscal încheiat cu privire la obligațiile de plată la fondul asigurărilor sociale
de sănătate, este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a
tribunalului, în condițiile în care contribuția stabilită în sarcina reclamantei
este de 11.565 RON.
În consecință, în temeiul
art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză și va
modifica hotărârea atacată, în sensul că va stabili competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Casa de Asigurări de Sănătate a județului Gorj împotriva sentinței nr. 12/2011
CNC din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ
și fiscal.
Modifică hotărârea recurată, în sensul că stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie
2011.