ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4397/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 12 din 20 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. (2) C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N.I.M. și pârâta Casa de Sănătate G., în favoarea Judecătoriei Tg. Cărbunești. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Potrivit art. 172 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

„contestația (la executare - n.n.) poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional (…)”, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol „contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență”. În cauză, se mai reține că, adresându-se Judecătoriei Tg. Cărbunești cu o cerere intitulată „contestație la executare”, reclamanta a solicitat instanței de drept comun anularea pentru motive de nelegalitate a deciziei de impunere din 2010 emisă de Casa de Sănătate a Județului Dolj, decizie pe care, prin chiar cererea de chemare în judecată, o califică drept înștiințare de plată.

Întemeindu-și criticile pe dispozițiile art. 141 din O.G. nr. 92/2003 ce reglementează modalitatea de emitere și conținutul titlului executoriu emis pentru executarea silită a creanțelor fiscale, prin notele de ședință depuse la data de 16 noiembrie 2010 reclamanta a menționat expres că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestația la executare pe care a înțeles să o formuleze împotriva titlului executoriu din 2010 emis de Casa de Asigurări de Sănătate Gorj, iar nu o acțiune în contencios administrativ îndreptată împotriva actului administrativ fiscal indicat, acțiune exercitată deja pe cale separată. Față de această precizare s-a apreciat că, așa cum corect a reținut Tribunalul Gorj prin sentința nr. 550/2011, reclamanta a înțeles să formuleze contestație la executare potrivit art. 399 și urm. C. proc.

civ., în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 205-215 C. proc. fisc. În aceste condiții, având în vedere principiul disponibilității ce guvernează întregul proces civil și dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. ce stabilesc instanța competentă pentru soluționarea contestației la executare ca fiind instanța de executare, judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de apel a constatat că Judecătoriei Tg. Cărbunești îi revine competența de soluționare a cauzei.

2. Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței nr. 12 din 20 aprilie 2011, a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa de Sănătate G. arătând, în esență că în condițiile în care nu a emis împotriva petentei nici un titlu executoriu ci doar decizia de impunere din 2010 și decizia emisă în soluționarea contestației reclamantei, acte administrative atacate în cauza, în mod greșit Curtea de apel a calificat obiectul cauzei drept contestație la executare și a reținut incidența dispozițiilor art. 399 și urm. C. proc. civ. și art. 201-215 C. proc. fisc. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare. Din examinarea cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 9 septembrie 2010 pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunești, rezultă fără echivoc că reclamanta N.I.M. a sesizat instanța cu o acțiune prin care a solicitat, în condițiile art. 205 și urm. C. proc. fisc., anularea deciziei de impunere din 2010, act administrativ fiscal, care reprezintă doar un titlu de creanță, în sensul art. 110 C. proc. fisc., și nu un act de executare silită care să atragă incidența dispozițiilor art. 399 și urm. C. proc. civ., cum în mod greșit s-a apreciat prin hotărârea recurată. Faptul că prin cererea precizatoare depusă la data de 16 noiembrie 2010, în fața aceleiași instanțe, reclamanta și-a calificat obiectul cererii drept contestație la executare, nu are relevanță, în condițiile în care, în temeiul art. 129 C. proc.

civ., judecătorul trebuie să califice în mod corect obiectul cererii de chemare în judecată fără a lipsi astfel de eficiență principiul disponibilității. Prin urmare, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea conteciosului administrativ, cererea de chemare în judecată prin care reclamanta a solicit anularea unui act administrativ fiscal încheiat cu privire la obligațiile de plată la fondul asigurărilor sociale de sănătate, este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în condițiile în care contribuția stabilită în sarcina reclamantei este de 11.565 RON. În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză și va modifica hotărârea atacată, în sensul că va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate a județului Gorj împotriva sentinței nr. 12/2011 CNC din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea recurată, în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2011.