ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 407/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 193 din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul U.C. în contradictoriu cu intimații Asociația de Proprietari P.T. Gară Iași și A.I. împotriva Deciziei nr. 621/2011 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă, hotărâre pe care a menținut-o. Cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nedovedită. Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel a reținut că, în cauză, contestatorul și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., teza II, respectiv situația în care: "instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare." Curtea a constatat că pentru a uza de calea contestației în anulare speciale prevăzută de dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., era necesar ca soluția pronunțată de instanța de recurs să fie una de respingere sau de admitere în parte a recursului. Or, în cauză, soluția a fost de constatare a nulității recursului, situație ce nu poate fii asimilată omisiunii de a cerceta un motiv de recurs. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul U.C., invocând prevederile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. Prin Decizia nr. 521/2012 din data de 5 martie 2012, irevocabilă, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuent și l-a obligat să plătească intimatei Asociația de Proprietari PT Gară suma de 250 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel Curtea de apel a reținut că în conformitate cu prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul. Rezultă că nu poate forma obiect al revizuirii decât o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, condiție pe care nu o îndeplinește decizia curții de apel atacată de revizuentul U.C., prin care s-a respins contestația în anulare, fără evocarea fondului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul U.C. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată, în esență, că intimații îl prejudiciază, începând cu anul 2006, prin lipsa furnizării energiei termice în parametri normali. Revizuentul invocă prevederile Legii nr. 230/2007 și ale H.G. nr. 233/2008. Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.

Astfel, analizând recursul din perspectiva normelor legale incidente prin raportare la excepția invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să-l respingă ca inadmisibil, în considerarea următoarelor: Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel, în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele produse sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. În speța dedusă judecății, recurentul U.C. a formulat recurs împotriva unei decizii irevocabile - Decizia nr. 521/2012 din data de 5 martie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de U.C. împotriva Deciziei irevocabile nr. 198 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

În speță, se constată că decizia recurată este o hotărâre pronunțată în revizuirea unei hotărâri pronunțate, la rândul său, în calea de atac extraordinară a contestației în anulare, îndreptate împotriva unei hotărâri date de o instanță de recurs, fiind deci irevocabilă. Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită. În speță, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat este o hotărâre irevocabilă, pronunțată în calea de atac extraordinară a contestației în anulare motiv pentru care nu mai este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului. Această concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care enumera categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile irevocabile, precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac. În consecință, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) și 328 alin. (1) din aceIași cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul U.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul U.C. împotriva Deciziei nr. 521/2012 din 5 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2013. Procesat de GGC - AA