ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 956/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă cu nr. 1092 din 6 martie 2012 Tribunalul Gorj a admis excepția lipsei competenței materiale și a declinat competența materială a soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C.C.E.T. SA, și pe pârâta D.G.F.P.G., la Curtea de Apel Craiova. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea formulată, reclamanta S.C.C.E.T. SA a chemat în judecată pârâta D.G.F.P.G., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea parțială a Deciziei nr. 3/6584 din 01 septembrie 2011, emisă de D.G.F.P.G., respectiv punctele 1 și 2, cu consecința anulării corespunzătoare a Procesului verbal nr. 21918 din 14 iulie 2011 și a măsurilor dispuse prin dispoziția obligatorie nr. 5668 din 14 iulie 2011. În cauză reclamanta a investit instanța pentru anularea parțială a uni act administrativ financiar emis de D.G.F.P.G.

în calitate de autoritate financiar fiscală locală, respectiv Decizia nr. 3/6584/01 septembrie 2011, prin care a fost soluționată contestația reclamantei formulată împotriva Procesului verbal nr. 21918 din 14 iulie 2011 de control financiar și a măsurilor dispuse prin dispoziția obligatorie nr. 5668 din 14 iulie 2011. În baza art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., conform primului criteriu competența materială de soluționare a cauzei ar aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ.

După al doilea criteriu, cel al valori actului administrativ financiar, având în vedere că măsurile financiare dispuse prin dispoziția obligatorie nr. 5668 din 14 iulie 2011 a inspecției financiare, vizează veniturile, cheltuielile, profitul și dividentele perioadei verificate financiar, ce reprezintă bazele de impozitare și taxare a obligațiilor fiscale mai mari decât valoarea de 500.000 lei, aflate în activul patrimonial al reclamantei, competența soluționării cauzei revine Curții de Apel Craiova ca instanță de contencios administrativ. Învestită prin declinare, Curtea de Apel Craiova prin sentința civilă nr. 894 din 28 septembrie 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C.C.E.O.

SA și pe pârâta D.G.F.P.G. în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că obiectul prezentei cauze îl constituie anularea parțială a Dispoziției Obligatorii nr. 5668 din 14 iulie 2011 emisă de D.G.F.P.G., a Procesului verbal de control financiar nr. 21918 din 14 iulie 2011, precum și a Deciziei nr. 3/6584 din 01 septembrie 2011 emisă de către D.G.F.P.G.

în soluționarea contestației, în ceea ce privește măsurile dispuse la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 12, 13, 14, 15, 18, 19, 20, 27, 28, 30, 31, 33, 34, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 și 51. În speța de față, având în vedere că se contestă doar măsurile dispuse la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 12, 13, 14, 15, 18, 19, 20, 27, 28, 30, 31, 33, 34, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 și 51, măsuri prin care i s-au impus reclamantei îndeplinirea anumitor acte sau proceduri pentru înlăturarea și prevenirea abaterilor de la disciplina economico-financiară, nestabilindu-se în sarcina reclamantei plata vreunei sume de bani, se constată că este competent să soluționeze cauza în primă instanță tribunalul și nu curtea de apel.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Obiectul prezentei cauze îl constituie anularea parțială a Dispoziției Obligatorii nr. 5668 din 14 iulie 2011 emisă de D.G.F.P.G., a Procesului verbal de control financiar nr. 21918 din 14 iulie 2011, precum și a Deciziei nr. 3/6584 din 01 septembrie 2011 emisă de către D.G.F.P.G.

în soluționarea contestației, în ceea ce privește măsurile dispuse la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 12, 13, 14, 15, 18, 19, 20, 27, 28, 30, 31, 33, 34, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 și 51. Deci, în cauză, se contestă doar măsurile dispuse la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 12, 13, 14, 15, 18, 19, 20, 27, 28, 30, 31, 33, 34, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 și 51, măsuri prin care i s-au impus reclamantei îndeplinirea anumitor acte sau proceduri pentru înlăturarea și prevenirea abaterilor de la disciplina economico-financiară, nestabilindu-se în sarcina reclamantei plata vreunei sume de bani. Prin urmare, competent să soluționeze cauza în primă instanță este tribunalul și nu curtea de apel.

Având în vedere obiectul litigiului, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Gorj. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe S.C.C.E.O. SA și D.G.F.P.G., este de competența Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe S.C.C.E.O. SA și D.G.F.P.G. în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.