ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 956/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

cu nr. 1092 din 6 martie 2012 Tribunalul Gorj a admis excepția lipsei

competenței materiale și a declinat competența materială a soluționării cauzei privind

pe reclamanta S.C.C.E.T. SA, și pe pârâta D.G.F.P.G., la Curtea de Apel

Craiova.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea formulată, reclamanta S.C.C.E.T.

SA a chemat în judecată pârâta D.G.F.P.G., solicitând instanței ca prin

sentința ce va pronunța să dispună anularea parțială a Deciziei nr. 3/6584 din 01

septembrie 2011, emisă de D.G.F.P.G., respectiv punctele 1 și 2, cu consecința

anulării corespunzătoare a Procesului verbal nr. 21918 din 14 iulie 2011 și a

măsurilor dispuse prin dispoziția obligatorie nr. 5668 din 14 iulie 2011.

În cauză reclamanta a

investit instanța pentru anularea parțială a uni act administrativ financiar

emis de D.G.F.P.G. în calitate de autoritate financiar fiscală locală,

respectiv Decizia nr. 3/6584/01 septembrie 2011, prin care a fost soluționată

contestația reclamantei formulată împotriva Procesului verbal nr. 21918 din 14

iulie 2011 de  control  financiar și a măsurilor dispuse prin dispoziția

obligatorie nr. 5668 din 14 iulie 2011.

În  baza art. 10 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ.,

conform primului criteriu competența materială de soluționare a cauzei ar

aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ.

După al doilea

criteriu, cel al valori actului administrativ financiar, având în vedere că măsurile

financiare dispuse prin dispoziția obligatorie nr. 5668 din 14 iulie 2011 a

inspecției financiare, vizează veniturile, cheltuielile, profitul și

dividentele perioadei  verificate financiar, ce reprezintă bazele de impozitare

și taxare a obligațiilor fiscale mai mari decât valoarea de 500.000 lei, aflate

în activul patrimonial al reclamantei, competența soluționării cauzei revine

Curții de Apel Craiova ca instanță de contencios administrativ.

Învestită prin

declinare, Curtea de Apel Craiova prin sentința civilă nr. 894 din 28

septembrie 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanta S.C.C.E.O. SA și pe pârâta D.G.F.P.G. în favoarea Tribunalului Gorj,

secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ

de competență între Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal

și Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut că obiectul prezentei cauze îl constituie

anularea parțială a Dispoziției Obligatorii nr. 5668 din 14 iulie 2011 emisă de

D.G.F.P.G., a Procesului verbal de control financiar nr. 21918 din 14 iulie 2011,

precum și a Deciziei nr. 3/6584 din 01 septembrie 2011 emisă de către D.G.F.P.G.

în soluționarea contestației, în ceea ce privește măsurile dispuse la pct. 1,

2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 12, 13, 14, 15, 18, 19, 20, 27, 28, 30, 31, 33, 34, 36,

37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 și 51.

În speța de față,

având în vedere că se contestă doar măsurile dispuse la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6,

7, 8, 9, 12, 13, 14, 15, 18, 19, 20, 27, 28, 30, 31, 33, 34, 36, 37, 38, 39,

40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 și 51, măsuri prin care i s-au impus

reclamantei îndeplinirea anumitor acte sau proceduri pentru înlăturarea și

prevenirea abaterilor de la disciplina economico-financiară, nestabilindu-se în

sarcina reclamantei plata vreunei sume de bani, se constată că este competent

să soluționeze cauza în primă instanță tribunalul și nu curtea de apel.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art.

22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Gorj,

secția contencios administrativ și fiscal pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004,

modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de

contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și

în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ

contestat.

Obiectul prezentei

cauze îl constituie anularea parțială a Dispoziției Obligatorii nr. 5668 din 14

iulie 2011 emisă de D.G.F.P.G., a Procesului verbal de control financiar nr. 21918

din 14 iulie 2011, precum și a Deciziei nr. 3/6584 din 01 septembrie 2011 emisă

de către D.G.F.P.G. în soluționarea contestației, în ceea ce privește măsurile

dispuse la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 12, 13, 14, 15, 18, 19, 20, 27, 28,

30, 31, 33, 34, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 și

51.

Deci, în cauză, se

contestă doar măsurile dispuse la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 12, 13, 14,

15, 18, 19, 20, 27, 28, 30, 31, 33, 34, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45,

46, 47, 48, 49, 50 și 51, măsuri prin care i s-au impus reclamantei

îndeplinirea anumitor acte sau proceduri pentru înlăturarea și prevenirea

abaterilor de la disciplina economico-financiară, nestabilindu-se în sarcina

reclamantei plata vreunei sume de bani.

Prin urmare,

competent să soluționeze cauza în primă instanță este tribunalul și nu curtea

de apel.

Având în vedere obiectul

litigiului, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în

primă instanță este Tribunalul Gorj.

Față de cele arătate,

Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe S.C.C.E.O. SA

și D.G.F.P.G., este de competența Tribunalului Gorj, secția contencios

administrativ și fiscal, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe S.C.C.E.O. SA și D.G.F.P.G. în favoarea

Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.