ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2720/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 octombrie 2010, reclamanta M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, ca prin hotărârea judecătorească care urmează a fi pronunțată să se dispună anularea deciziei de pensionare emisă de către entitatea juridică pârâtă în data de 15 septembrie 2010 și să fie menținută decizia de pensie inițială emisă conform Legii 567/2004 modificată. Prin sentința civilă nr. 1312 din 13 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 8752/107/2010, a fost admisă acțiunea contestatoarei M.C., a fost anulată decizia de pensie emisă de către pârâtă la data de 15 septembrie 2010 și a fost menținută în plată decizia anterior emisă de către entitatea juridică pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Alba. Prin încheierea nr. 688 din 14 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. 9309/1/2011 s-a dispus strămutarea pricinii la Curtea de Apel Bacău. Învestită cu soluționarea recursului, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 1939 din 7 noiembrie 2012, a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 1312 din 13 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 8752/107/2010 în contradictoriu cu intimata M.C.; a respins cererea de intervenție; a modificat în parte sentința în sensul că a respins acțiunea; a menținut dispozițiile privind renunțarea la judecată.

La data de 07 decembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire formulată de M.C. împotriva deciziei nr. 1939 din 07 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.. În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta arată în mod generic, un istoric al cauzelor avute pe rolul instanțelor judecătorești și faptul că decizia a cărui revizuire o solicită ar fi potrivnică sentinței civile nr. 4460 din 05 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care: a fost admisă acțiunea formulată în contencios administrativ de reclamanta M.C.

și mai mulți colegi ai săi; a fost dispusă anularea H.G. nr. 737/2010 privind recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (pensia de serviciu auxiliar de specialitate al instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea); a fost suspendată executarea actului administrativ sus menționat până la soluționarea irevocabilă a a cauzei. Contrarietatea de hotărâri ar rezulta, în acest caz, din împrejurarea că instanța care a pronunțat decizia a cărui revizuire o cere trebuia să suspende cauza până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 4660 din 05 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, revizuenta susține că decizia nr. 1939 din 07 noiembrie 2012 a Cuții de Apel Bacău ar fi potrivnică și deciziei civile nr. 1948 din 07 noiembrie 2012 a acelaiași instanțe, din care rezultă că a fost respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Neamț și a fost menținută sentința civilă nr. 197/C/2012 a Tribunalului Neamț prin care a fost admisă contestația formulată de reclamanta C.E. împotriva deciziei de pensionare și a fost menținută pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 567/2004. Contrarietatea ar rezulta din faptul că cele două cauze sus arătate, deși vizau prevederi legale diferite - respectiv cauza revizuentei viza dispozițiile H.G. nr. 737/2010, pe când reclamanta C.E.

ataca prevederile O.U.G. nr. 59/2010 - actele normative respective se succedau și se aplicau conform Legii nr. 119/2010,vizând aceleași pensii speciale ale personalului auxiliar din justiție, ceea ce nu poate da, în opinia revizuentei, dreptul instanței de judecată să interpreteze și să aplice diferit legea în situații similare. Cu privire la motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuenta susține că instanța de recurs, prin hotărârea atacată, s-a pronunțat asupra unor aspecte care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unor aspecte invocate prin recurs, în sensul că nu a pus în discuție și nu a solicitat recurentei Casa Județeană de Pensii Alba să precizeze exact care sunt motivele reale de recurs, față de cele generic invocate.

În concluzie, revizuenta cere admiterea cererii de revizuire, desființarea deciziei nr. 1939 din 07 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, respingerea recursului intimatei Casa Județeană de Pensii Alba și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței civile nr. 1312 din 13 aprilie 2011 a Tribunalului Alba. Revizuirea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 7825/1/2012. La data de 11 decembrie 2013, în termen legal, a depus întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Alba prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, motivat de faptul că nu se încadrează în prevederile art. 322 C. proc. civ.. De asemenea, la data de 13 mai 2013, revizuenta a depus cerere prin care a invocat excepția de necontituționalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, ale art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010, precum și a dispozițiilor O.U.G.

nr. 59/2011 și ale Legii nr. 109/2012, în raport cu dispozițiile art. 1, alin. (3)-(5), art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (3) și art. 126 alin. (1) din Constituția României. La termenul de judecată din data de 17 mai 2013, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, a dispus disjungerea cererii de revizuire bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și a reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, referitor la pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.. Analizând hotărârile invocate de revizuentă prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, se constată că cererea de revizuire bazată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

nu este de competența materială a Înaltei Curți, iar, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu îndeplinește cerințele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se solicită. Față de aceste dispoziții legale, competența materială de soluționare a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., având ca obiect revizuirea formulată de revizuenta M.C. împotriva deciziei nr. 1939 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, revine instanței care a pronunțat decizia a cărui revizuire se solicită, respectiv Curții de Apel Bacău.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că judecata cererii de revizuire, revine unor instanțe de grad diferit, va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel Bacău, secția I civilă. În ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunțată în cauză.

Drept urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă hotărârea potrivnică, a cărei anulare se cere să fi încălcat puterea lucrului judecat dat de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași părți și având aceeași calitate. Or, în speță, cauzele soluționate prin hotărârile invocate a fi potrivnice deciziei a cărei revizuire se solicită nu sunt identice ca părți, obiect și cauză. Astfel, decizia nr. 1939 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă are ca obiect anularea deciziei de pensionare emisă de către Casa Județeană de Pensii Alba și menținerea deciziei de pensie inițială emisă conform Legii nr. 567/2004.

În cea de a doua hotărâre, sentința civilă nr. 4660 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, obiectul acțiunii îl constituie anularea H.G. nr. 737/2010. În fine, cea de-a treia hotărâre, decizia nr. 1948 din 07 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, deși similară ca și obiect, nu prezintă identitatea de părți și cauză. În consecință, nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. pentru ca cererea de revizuire să fie admisă. Nici jurisprudența neunitară a instanțelor în materia pensiilor speciale nu poate conduce la concluzia că sunt întrunite cerințele art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.. În consecință, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., cererea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având ca obiect revizuirea formulată de revizuenta M.C. împotriva deciziei nr. 1939 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și declină competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Respinge, ca inadmisibilă, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având ca obiect revizuirea formulată de revizuenta M.C. împotriva deciziei nr. 1939 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2013.