ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2720/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2720/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea de
chemare în judecată înregistrată la data de 4 octombrie 2010, reclamanta M.C. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, ca prin
hotărârea judecătorească care urmează a fi pronunțată să se dispună anularea
deciziei de pensionare emisă de către entitatea juridică pârâtă în data de 15
septembrie 2010 și să fie menținută decizia de pensie inițială emisă conform
Legii 567/2004 modificată.
Prin sentința civilă
nr. 1312 din 13 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 8752/107/2010,
a fost admisă acțiunea contestatoarei M.C., a fost anulată decizia de pensie emisă
de către pârâtă la data de 15 septembrie 2010 și a fost menținută în plată decizia
anterior emisă de către entitatea juridică pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri,
în termen legal, a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Alba.
Prin încheierea nr. 688
din 14 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
a II-a civilă în Dosarul nr. 9309/1/2011 s-a dispus strămutarea pricinii la Curtea
de Apel Bacău.
Învestită cu soluționarea
recursului, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 1939 din 7 noiembrie
2012, a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Alba împotriva
sentinței civile nr. 1312 din 13 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul
nr. 8752/107/2010 în contradictoriu cu intimata M.C.; a respins cererea de intervenție;
a modificat în parte sentința în sensul că a respins acțiunea; a menținut dispozițiile
privind renunțarea la judecată.
La data de 07
decembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
cererea de revizuire formulată de M.C. împotriva deciziei nr. 1939 din 07
noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, întemeiată în drept pe dispozițiile
art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ..
În motivarea cererii de
revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta arată
în mod generic, un istoric al cauzelor avute pe rolul instanțelor judecătorești
și faptul că decizia a cărui revizuire o solicită ar fi potrivnică sentinței civile
nr. 4460 din 05 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, prin care: a fost admisă acțiunea formulată în contencios
administrativ de reclamanta M.C. și mai mulți colegi ai săi; a fost dispusă anularea
H.G. nr. 737/2010 privind recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1
lit. c) din Legea nr. 119/2010 (pensia de serviciu auxiliar de specialitate al instanțelor
și al parchetelor de pe lângă acestea); a fost suspendată executarea actului administrativ
sus menționat până la soluționarea irevocabilă a a cauzei. Contrarietatea de hotărâri
ar rezulta, în acest caz, din împrejurarea că instanța care a pronunțat decizia
a cărui revizuire o cere trebuia să suspende cauza până la rămânerea irevocabilă
a sentinței civile nr. 4660 din 05 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
De asemenea, revizuenta
susține că decizia nr. 1939 din 07 noiembrie 2012 a Cuții de Apel Bacău ar fi potrivnică
și deciziei civile nr. 1948 din 07 noiembrie 2012 a acelaiași instanțe, din care
rezultă că a fost respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Neamț și
a fost menținută sentința civilă nr. 197/C/2012 a Tribunalului Neamț prin care a
fost admisă contestația formulată de reclamanta C.E. împotriva deciziei de pensionare
și a fost menținută pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 567/2004. Contrarietatea
ar rezulta din faptul că cele două cauze sus arătate, deși vizau prevederi legale
diferite - respectiv cauza revizuentei viza dispozițiile H.G. nr. 737/2010, pe când
reclamanta C.E. ataca prevederile O.U.G. nr. 59/2010 - actele normative respective
se succedau și se aplicau conform Legii nr. 119/2010,vizând aceleași pensii speciale
ale personalului auxiliar din justiție, ceea ce nu poate da, în opinia revizuentei,
dreptul instanței de judecată să interpreteze și să aplice diferit legea în situații
similare.
Cu privire la motivul
prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuenta susține că instanța de recurs,
prin hotărârea atacată, s-a pronunțat asupra unor aspecte care nu s-au cerut și
nu s-a pronunțat asupra unor aspecte invocate prin recurs, în sensul că nu a pus
în discuție și nu a solicitat recurentei Casa Județeană de Pensii Alba să precizeze
exact care sunt motivele reale de recurs, față de cele generic invocate.
În concluzie, revizuenta
cere admiterea cererii de revizuire, desființarea deciziei nr. 1939 din 07
noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, respingerea recursului intimatei
Casa Județeană de Pensii Alba și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței
civile nr. 1312 din 13 aprilie 2011 a Tribunalului Alba.
Revizuirea a fost înregistrată
pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 7825/1/2012.
La data de 11
decembrie 2013, în termen legal, a depus întâmpinare intimata Casa Județeană de
Pensii Alba prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, motivat de faptul
că nu se încadrează în prevederile art. 322 C. proc. civ..
De asemenea, la data de
13 mai 2013, revizuenta a depus cerere prin care a invocat excepția de necontituționalitate
a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, ale art. 196 lit. f) din Legea
nr. 263/2010, precum și a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011 și ale Legii nr. 109/2012,
în raport cu dispozițiile art. 1, alin. (3)-(5), art. 115 alin. (6), art. 124
alin. (3) și art. 126 alin. (1) din Constituția României.
La termenul de judecată
din data de 17 mai 2013, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale,
a dispus disjungerea cererii de revizuire bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 2
C. proc. civ. și a reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii de
revizuire, referitor la pct. 7 al art. 322 C. proc. civ..
Analizând hotărârile invocate
de revizuentă prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, se constată că cererea
de revizuire bazată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu este
de competența materială a Înaltei Curți, iar, cererea de revizuire întemeiată pe
dispoziile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu îndeplinește cerințele de admisibilitate,
pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 323
alin. (1) C. proc. civ., „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat
hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se solicită.
Față de aceste dispoziții
legale, competența materială de soluționare a cererii întemeiată pe dispozițiile
art. 322 pct. 2 C. proc. civ., având ca obiect revizuirea formulată de revizuenta
M.C. împotriva deciziei nr. 1939 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția
I civilă, revine instanței care a pronunțat decizia a cărui revizuire se solicită,
respectiv Curții de Apel Bacău.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte, constatând că judecata cererii de revizuire, revine unor instanțe
de grad diferit, va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată
pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel Bacău,
secția I civilă.
În ce privește cererea
de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocarea
acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunțate
în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; hotărârile
să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția
autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se
pronunțe asupra ei și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunțată în
cauză.
Drept urmare, revizuirea
pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă hotărârea potrivnică,
a cărei anulare se cere să fi încălcat puterea lucrului judecat dat de o altă hotărâre,
ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate
în una și aceeași pricină, între aceleași părți și având aceeași calitate.
Or, în speță, cauzele
soluționate prin hotărârile invocate a fi potrivnice deciziei a cărei revizuire
se solicită nu sunt identice ca părți, obiect și cauză.
Astfel, decizia nr. 1939
din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă are ca obiect anularea
deciziei de pensionare emisă de către Casa Județeană de Pensii Alba și menținerea
deciziei de pensie inițială emisă conform Legii nr. 567/2004.
În cea de a doua hotărâre,
sentința civilă nr. 4660 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, obiectul acțiunii îl constituie anularea H.G.
nr. 737/2010.
În fine, cea de-a treia
hotărâre, decizia nr. 1948 din 07 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, deși similară
ca și obiect, nu prezintă identitatea de părți și cauză.
În consecință, nu sunt
îndeplinite condițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. pentru ca cererea
de revizuire să fie admisă.
Nici jurisprudența neunitară
a instanțelor în materia pensiilor speciale nu poate conduce la concluzia că sunt
întrunite cerințele art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ..
În consecință, în temeiul
art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.
proc. civ., având ca obiect revizuirea formulată de revizuenta M.C. împotriva deciziei
nr. 1939 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă,
urmează a fi respinsă
ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Disjunge cererea de revizuire
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și declină competența de
soluționare a acestei cereri în favoarea Curții de Apel Bacău, secția I civilă.
Respinge, ca inadmisibilă,
cererea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având ca obiect
revizuirea formulată de revizuenta M.C. împotriva deciziei nr. 1939 din 7 noiembrie
2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 17 mai 2013.