ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1297/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1297/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1372 din 19

octombrie 2007, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului.

A admis în parte

contestația formulată de contestatorii N.A., P.M.G., P.T., C.P., în contradictoriu

cu pârâții SC E. SA prin lichidator SC F.C. SRL și Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului;

A anulat deciziei nr.

183 din 03 decembrie 2003 emisă de intimata SC E. SA

A obligat pe intimata

SC E. SA să restituie contestatorilor în natură terenul în suprafață de 2411 m.p.,

situat în Comuna Periș, județul Ilfov.

A obligat pe intimata

SC E. SA să restituie construcția fostă locuință, gater aflată pe teren și

evaluată la suma de 106.339.282 lei prin raportul de expertiză.

A constatat că hala

gater care a aparținut autorului contestatorilor și a fost demolată are o

valoare de 17.049.344 lei, conform expertizei construcții întocmită de expert

S.D.

Pârâta Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului a fost obligată să emită decizie privind

propuneri de despăgubire a contestatorilor de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor referitoare la construcțiile demolate și utilajele ce

au aparținut autorului contestatorilor.

A respins cererea

privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului, ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Autorul

reclamanților, Petre Marin, a deținut, în proprietate în comuna Periș, județul

Ilfov, un imobil compus din teren, construcții și utilaje reprezentând gater,

imobil ce a fost preluat în mod abuziv de către stat în cursul anului 1948,

însă, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, și după preluarea

bunului, defunctul Petre Marin era cunoscut ca proprietarul acestui gater,

beneficiind de o sumă de bani cu titlu de chirie din partea statului pentru

folosința gaterului.

Tribunalul a mai

constatat că reclamanții, în calitate de moștenitori legali ai defunctului

Petre Marin, au formulat o notificare în baza Legii nr. 10/2001, prin care a

solicitat să le fie restituit în natură imobilul în litigiu, însă, prin decizia

contestată, societatea pârâtă a respins această cerere cu motivarea că nu s-a

făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobil.

Tribunalul a admis în

parte contestația, reținând că reclamanții au calitatea de persoane

îndreptățite la restituire, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, făcând dovada

că autorul lor a fost proprietarul imobilului revendicat potrivit contractelor

de vânzare-cumpărare: din 16 decembrie 1937 și din 11 aprilie 1940.

De asemenea, s-a mai

constatat că decizia de respingere a notificării emisă de pârâtă nu cuprinde niciun

fel de motivare în ceea ce privește neluarea în considerare de către unitatea

deținătoare a înscrisurilor depuse de reclamanți și care atestă calitatea de

proprietar a autorului referitor la imobilul în litigiu.

Tribunalul a anulat Decizia

nr. 83/2003 emisă de intimata SC E. SA și a omologat  raportul de expertiză

topo întocmit de expertul B.E. în care se arată că există identitate între

terenul solicitat de contestatori și cel deținut de intimată, și că suprafața

deținută de societate este de 2411 m.p., iar pârâta va fi obligată să restituie

reclamanților în natură terenul în suprafața mai sus menționată.

Totodată, instanța de

fond a omologat raportul de expertiză construcții întemeiat de expertul S. și,

ca atare, a obligat-o pe intimată să restituie contestatorilor construcția

fostă locuință mecanic gater aflat pe terenul evaluat de expert la suma de

606.339.282 lei.

Prin decizia civilă

nr. 222 din 29 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis

apelurile declarate de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului, SC E. SA, prin lichidator SC F.C. SRL, în contradictoriu cu

intimații-reclamanți: N.A., C.M.I., P.R.E., P.M.G. și C.P.

A schimbat în parte

sentința apelată.

A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului și respinge contestația în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.,

ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală  pasivă.

A admis în parte

contestația în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, astfel:

A modificat decizia

nr. 183 din 03 decembrie 2003 emisă de SC E. SA, după cum urmează:

A constatat dreptul

reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață

de 1.353 m.p., situat în comuna Periș, județul Ilfov și pentru construcția

fostă locuință mecanic gater în suprafață construită de 53,40 m.p., ce vor fi

acordate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

A respins contestația

în contradictoriu cu SC E. SA cu privire la construcțiile demolate și utilaje,

ca neîntemeiată.

A păstrat celelalte

dispoziții referitoare la respingerea cererii privind acordarea de despăgubiri

pentru lipsa de folosință.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată s-a solicitat anularea Deciziei nr. 183 din 03 decembrie 2003

emisă de SC E. SA și restituirea în natură a imobilului situat în comuna Periș,

județul Ilfov, cunoscut sub numele de „gaterul lui M.P.”, precum și terenul

aferent în suprafață de 3.500 m.p.

Calitatea procesuală

pasivă a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost

atrasă de implicarea sa în procesul de privatizare a societății deținătoare,

ambele pârâte fiind ținute să răspundă în legătură cu modalitățile de acordare

a măsurilor reparatorii prevăzute expres de lege.

S-a apreciat că sunt

nefondate criticile vizând inadmisibilitatea acțiunii, în condițiile în care

instituția notificată a soluționat notificarea formulată în temeiul Legii nr.

10/2001 prin emiterea Deciziei nr. 183 din 03 decembrie 2003, contestată în

prezenta cauză. Prin urmare, intimații-contestatori au parcurs procedura

administrativă prevăzută de lege, fiind îndeplinite astfel condițiile de

admisibilitate ale acțiunii în justiție în temeiul Legii nr. 10/2001.

S-a reținut, în ceea

ce privește hala gater demolată, pentru care s-a apreciat că se impune emiterea

de către apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a unei

decizii privind propunerea de despăgubire, că această construcție nu a avut

destinația locuință, pentru a fi incidente dispozițiile art. 32 din Legea nr.

10/2001.

Construcția ce a fost

demolată a fost „hală gater”, destinația sa fiind una comercială, iar măsurile

reparatorii se stabilesc potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, apelantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în

calitatea sa de entitate implicată în procesul de privatizare al unității

deținătoare, revenindu-i obligația de a emite dispoziție în acest sens.

În ceea ce privește

utilajele gater, s-a reținut că dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 prevăd că se acordă măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile

preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, în afară de

cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

În ceea ce privește

criticile formulate de apelanta SC E. SA, instanța de apel a reținut că

intimații-contestatori au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului

lor asupra imobilului în litigiu, potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr.

10/2001.

S-a mai reținut că

dreptul de proprietate asupra construcției demolate, precum și componența

acesteia, au fost dovedite cu declarații notariale, probe admisibile în raport

de dispozițiile art. 22.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001.

În ceea ce privește

întinderea suprafeței de teren ce a fost restituită, aceasta s-a realizat doar

în limita suprafeței de 2.411 m.p., deținută de apelanta-pârâtă SC E. SA,

astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată au declarat recurs, în termen legal, reclamanții C.P.,

N.A., P.R.E., P.M.G. și C.M.I. și de pârâta SC E. SA prin lichidator SC F.C.

SRL, pentru motive de nelegalitate potrivit art. 304 pct.7, 6 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

criticilor formulate, reclamanții și pârâta SC E. SA prin lichidator SC F.C.

SRL, au susținut, în esență, că:

- Instanța de apel a

dispus să se stabilească dacă există construcții demolabile sau neutilizate;

- Instanța de apel a

constata că expertul a relevat faptul că o parte din aceste construcții sunt

dezafectate și nu mai pot fi utilizate;

- În realitate, este

vorba de o interpretare greșită a legii de către instanța de apel;

- În condițiile în

care SC E. SA a închiriat imobilul ce face obiectul notificării, calea de atac

îi aparține;

- Susținerile

instanței în sensul că nu s-a putut administra expertiza de evaluare din culpa

reclamanților sunt nefondate;

- Deși s-a solicitat

efectuarea unei noi expertize, expertul nu a răspuns obiectivelor trasate;

- Faptul că

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a fost parte în

procedura administrativă de soluționare a notificării, s-a datorat modului de

soluționare a acesteia prin dispoziția de respingere, deși Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului are calitate procesuală pasivă;

- Autorul

reclamanților a avut în proprietate anumite construcții „aferente gaterului”

dintre care una există și în prezent, fiind situată pe terenul deținut

actualmente de SC E. SA;

- Se dovedește că

terenul proprietatea reclamantului a avut un amplasament  care se suprapune pe

terenul deținut în prezent de SC E. SA

lichidator judiciar prin lichidator SC F.C. SRL

- Pentru imobilul

teren  nu s-au depus acte de proprietate, doar pentru suprafața de 1353 m.p., pentru restul suprafeței de teren solicitat  nu s-au depus niciun fel de înscrisuri doveditoare

ale dreptului de proprietate.

- Toți experții au

concluzionat că nu pot indica suprafața de teren de 1.353 m.p., pe care

contestatorii au dobândit-o prin acte.

- În mod greșit

instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a obligat pe recurent la

acordarea de măsuri reparatorii, atât pentru teren cât și pentru construcție.

Examinând decizia

recurată în raport de criticile formulate și de actele dosarului, Înalta Curte

constată că recursurile nu  sunt fondate.

Prin acțiunea

înregistrată la 12 ianuarie 2004 la Tribunalul București, reclamanții C.P., N.A., P.R.E., P.M.G. au formulat contestație

împotriva deciziei nr. 183 din 03 decembrie 2003 emisă de pârâta SC E. SA

București, solicitând anularea deciziei menționată și, totodată, restituirea în

natură a imobilului situat în Comuna Periș, județul Ilfov și cunoscut sub

denumirea de „Gaterul lui M.P.”.

În motivarea

contestației se arată că acest imobil a aparținut autorului reclamanților P.M. și

se compune din construcție cu destinația inițială - anexe gater, utilaje și

terenul aferent în suprafață de 35.000 m.p.

Că reclamanții, în calitate

de moștenitori, au formulat în baza Legii nr. 10/2001, o notificare cu nr.

130/2001 prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului respectiv.

Mai mult, reclamanții

au arătat că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de la autorul lor, la

data de 28 noiembrie 1948, susnumitul primind chirie de la stat în schimbul

folosinței gaterului și că, ulterior, acest imobil a fost dat spre administrare

pârâtei SC E. SA

În privința dovezilor

de proprietate asupra terenului solicitat de reclamanți, instanța de apel a

constatat că prin probele administrate s-a dovedit numai proprietatea asupra

unei suprafețe de 1353 m.p., care rezultă din contractele de vânzare-cumpărare din

16 decembrie 1937 (f. 12 - 12 dosar fond - pentru suprafața de 937 m.p.) și din 11 aprilie 1940 (f. 9 - 11 dosar fond - pentru suprafața de  416 m.p.).

În legătură cu

suprafața de 2.411 m.p. pretins identificată de expertul B.E., instanța de apel

a constatat că acest raport de expertiză nu poate fi considerat ca o probă a

dreptului de proprietate al autorului reclamanților asupra acestei suprafețe de

2.411 m.p., atâta timp cât nu s-au depus titluri de proprietate pentru această

suprafață, iar, pe de altă parte, expertul a identificat această suprafață

exclusiv pe baza susținerilor reclamanților, precizând că, dimpotrivă, nu poate

identifica nici măcar suprafața de 1353 m.p. rezultată din cele două contracte de vânzare-cumpărare menționate mai sus.

În concluzie, instanța

de apel în mod corect a reținut ca fiind dovedit dreptul de proprietate al

autorului reclamanților, M.P., numai cu privire la suprafața de 1.353 m.p.

teren.

În ce privește

contractul de vânzare-cumpărare prin care autorul reclamanților a înstrăinat

cumpărătoarei M.P.I.B. o suprafață de teren de 3.600 m.p., instanța de apel în

mod judicios a reținut că nu există elemente care să sprijine ideea că această vânzare

a privit terenul obiect al acestor doua contracte de vânzare-cumpărare, nefăcându-se

mențiuni în acest sens în cuprinsul contractului și neexistând alte probe în acest

sens.

Prin urmare, acest contract

nu poate fi considerat că probează faptul că autorul reclamanților ar fi înstrăinat,

anterior preluării imobilului, către stat terenul în suprafață total de 1353 m.p.

În privința

amplasamentului acestui teren de 1.353 m.p. asupra căruia reclamanții au

dovedit dreptul de proprietate al autorului lor, M.P., se reținut următoarele:

Expertizele efectuate

în cauză au evidențiat că acest amplasament nu poate fi identificat cu

exactitate pe baza unor elemente obiective, respectiv a unor repere fixe

determinate, în raport de conținutul contractelor de vânzare-cumpărare menționate.

În acest sens a fost

și expertiza efectuată de expertul B.E., respectiv expertiza întocmită de

expertul A.C. și în final expertiza efectuată în rejudecarea apelului de către

expertul C.M. (f.215 - 217 dosar apel).

Pe de altă parte, instanța

de apel a reținut că prin declarațiile martorilor audiați (f. 234 -236 dosar

fond) s-a dovedit că pe terenul preluat de la autorul reclamanților, M.P.,

existau mai multe construcții, din care una există și în prezent și se află

situată pe terenul deținut în prezent de apelanta pârâtă SC E. SA

Potrivit extrasului

de la Registrul Comerțului depus la filele 52 - 58 dosar apel - rejudecare, SC

E. SA avea încă asociat majoritar statul, respectiv Fondul Proprietății de Stat

cu un procent de aproximativ 67,646%.

Față de cele reținute

și ținând cont de dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr.10/2001, notificarea

adresată de către reclamanți trebuia soluționată de către unitatea deținătoare SC

E. SA, pentru partea de imobil deținută de această societate, aceasta având

calitatea procesuală pasivă în cauză, în vreme ce participarea Autorității

pentru Valorificarea Activelor Statului în proces este nejustificată, această

instituție neavând calitatea procesuală pasivă, de vreme ce nu este nici

unitate deținătoare, nici unitate emitentă a deciziei contestate (Decizia nr.

183/2003 emisă de SC E. SA).

Considerațiile făcute

de către instanța de apel, referitor mai sus la calitatea de unitate

deținătoare a SC E. SA sunt valabile pentru terenul în suprafață de 1.353 m.p.

și construcția cu indicativul C 10.

În legătură cu restul

construcțiilor aparținând gaterului deținut de autorul reclamanților M.P., se

reține că acestea au fost demolate, așa cum s-a dovedit în cauză cu

declarațiile martorilor audiați și cu expertiza-construcții efectuată de

expertul S.D..

Față de cele

reținute, se constată că, în condițiile art.32 din Legea nr.10/2001,

notificarea privind construcțiile demolate trebuie soluționată prin dispoziția

Primarului unității administrative în a cărei rază s-a aflat imobilul, în cauză

Primarul comunei Periș.

In cauza prezentă, reclamanții

au formulat contestație  împotriva unei decizii emisă de SC E. SA, solicitând

obligarea acesteia să acorde măsuri reparatorii pentru aceste construcții.

Față de dispozițiile

art. 32 din Legea nr. 10/2001, se constată că cererea reclamanților, în

contradictoriu cu SC E. SA este neîntemeiată, întrucât această unitate nu este

obligată în vreun fel la recunoașterea sau acordarea drepturilor la măsuri

reparatorii în favoarea reclamanților.

Potrivit art. 27 din

Legea nr.10/2001, în situația în care persoana juridică notificată constată că

nu deține sau deține numai în parte imobilul solicitat, aceasta trebuie doar să

comunice persoanei îndreptățite datele privind persoana fizică sau juridică

deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat.

Nu există, așadar,

pentru SC E. SA nici măcar o obligație de înaintare de către ea însăși către

Primăria Periș a dosarului notificării, ci există doar această obligație de

înștiințare a reclamanților despre situația construcțiilor demolate.

De aceea, se vor

admite criticile recurenților de acordare a măsurilor reparatorii în

contradictoriu cu SC E. SA pentru construcțiile demolate.

În privința

modalității de preluare a imobilului în litigiu de către stat, aceasta se consideră

abuzivă în condițiile art. 2 lit. i) din Legea nr.10/2001, întrucât preluarea

s-a făcut de la autorul reclamanților în anul 1948 fără titlu.

În privința apărării recurenților

referitoare la faptul că terenul a fost al reclamanților în procedura  Legii

nr.18/1991, se reține că din actele comunicate de Primăria Periș și care au

stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. X/2009 și titlului de

proprietate nr.18751/ 1995, rezultă că aceste restituiri s-au făcut în baza

extrasului din registrul agricol pe anii 1956-1958.

În privința

modalității de despăgubire a reclamanților în contextul Legii nr.10/2001, se

reține că față de dispozițiile art. 10 alin. (2) și (3) nu este posibilă

restituirea în natură, întrucât pe teren au fost edificate noi construcții,

definitive, anterior anului 1990, astfel cum rezultă din declarațiile

martorilor audiați și din raportul de expertiză S.D.

Expertul menționat relevă

faptul că o parte din construcțiile în litigiu sunt dezafectate și nu mai pot

fi utilizate, fiind demolabile.

Curtea constată însă

că această opinie este una subiectivă și că acele construcții nu sunt dintre

cele vizate de art.10 alin. (3) din Legea nr.10/2001.

În cauză nu este

vorba de astfel de construcții „ușoare sau demontabile”, ci clădirile situate

pe acest teren sunt clădiri din zidărie, cu fundații corespunzătoare.

Nu este așadar vorba

de construcții ușoare sau demontabile, iar faptul că acestea se află într-o

stare avansată de uzură și că nu mai sunt utilizate la acest moment nu pot fi

încadrate în ipoteza art.10 alin. (3) din Legea nr.10/2001, dar nici în ipoteza

art.10 alin. (5) din Legea nr.10/2001.

Acest ultim text are

în vedere construcțiile care nu mai sunt necesare unității deținătoare, iar nu

construcțiile care la un moment dat nu mai sunt efectiv utilizate.

In ce privește faptul

că Decizia nr. 183/2003, contestată în cauză este anterioară Legii nr. 247/2005,

ceea ce ar fi atras necesitatea evaluării de către instanță a imobilelor, în

acord cu Legea nr. 10/2001 anterior modificării adusă prin Legea nr. 247/2005.

În privința utilajelor

fostului gater, instanța de apel în mod judicios, a constatat că sunt incidente

dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/ 2001, aceste utilaje fiind

casate și  înlocuite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, deci reclamanții

nu pot beneficia de reparații pentru acestea.

Așadar, față de cele

reținute, se vor respinge recursurile declarate de reclamanții: C.P., N.A., P.R.E.,

P.M.G. și C.M.I. și pârâta SC E. SA prin lichidator SC F.C. SRL, ca fiind

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanții C.P., N.A., P.R.E., P.M.G. și C.M.I. și de pârâta SC E.

SA prin lichidator SC F.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 222/ A din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2013.