ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

petiționarul M.M., prin mandatari a solicitat strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul Dosarului 6374/190/2012 al Judecătoriei Bistrița, motivând că

magistrații Judecătoriei Bistrița au dat dovadă de un comportament care

știrbește independența și imparțialitatea unei instanțe. De asemenea,

procurorii de ședință nu manifestă imparțialitate și obiectivitate, fiind

subordonați ierarhic prim-procurorului D.M., a cărei soluție a fost infirmată

pe motiv de nelegalitate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. A

mai susținut petiționarul că din cauza soluțiilor nelegale adoptate de

conducerile parchetelor locale a formulat o nouă plângere penală împotriva

acestora, adresată Procurorului General al României.

Potrivit art. 57 C.

proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Bistrița Năsăud.

Din informarea

transmisă de la Tribunalul Bistrița Năsăud, instanță ierarhic superioară

Judecătoriei Bistrița, pe rolul căreia se află dosarul a cărui strămutare se

solicită, rezultă următoarele:

Cauza a cărei strămutare

se solicită a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița, având ca obiect

trimiterea în judecată a inculpatului M.B. prin rechizitoriul nr. 468/P/2011 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor

de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen. și respectiv, de conducere pe drumurile

publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 85

alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a susținut că au

fost identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

Având în vedere

susținerile petiționarului, pentru înlăturarea oricăror suspiciuni cu privire

la eventuala lipsă de imparțialitate și obiectivitate a judecătorilor investiți

cu soluționarea Dosarului nr. 6374/190/2012 al Judecătoriei Bistrița, raportat

și la informațiile comunicate de Tribunalul Bistrița Năsăud, Înalta Curte

apreciază cererea de strămutare fondată și, în consecință, o va admite.

Prin cererea

formulată la data de 24 ianuarie 2013 și completată la data de 27 februarie

2013, petiționarul prin mandatari a solicitat sesizarea Curții de Justiție a

Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare prin care să

se răspundă la următoarele întrebări: „Dacă magistrații care au judecat cererea

de suspendare a Dosarului nr. 6374/190/2012, la termenul din 30 ianuarie 2013,

mai pot judeca cererea de strămutare cu respectarea noțiunii de instanță

independentă și imparțială?"; „Dacă procurorul din cadrul Parchetului de

pe lângă Judecătoria Bistrița mai poate participa la judecarea Dosarului nr.

6374/190/2012 al Judecătoriei Bistrița în cadrul noțiunii de proces echitabil

în condițiile în care soluția adoptată inițial de prim-procurorul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Bistrița a fost infirmată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj?"; „Dacă judecătorul din

cadrul Judecătoriei Bistrița care avea de soluționat Dosarul nr. 12448/190/2011

având ca obiect plângerea formulată de partea vătămată prin mandatar împotriva

soluției adoptată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Bistrița și care a luat act de faptul că soluția atacată a fost deja infirmată,

avea obligația să dispună, cu privire la cheltuielile judiciare avansate de

stat în sensul ca acestea să rămână în sarcina statului și nu să fie suportate

de partea vătămată?"; „Dacă judecătorul de la Judecătoria Bistrița avea

obligația să verifice și să stabilească de ce nu s-a prezentat inculpatul M.B.

la termenul din 28 iunie 2012, pentru a respecta noțiunea de proces echitabil,

public și într-un termen rezonabil?"; „Dacă judecătorul de la judecătorie

avea obligația să verifice dacă procedura de citare a inculpatului M.B. a fost

îndeplinită în mod legal și inculpatul a fost cel care a dat dovadă de

rea-credință prin lipsa nejustificată, dacă lipsa inculpatului a dus la

tergiversarea cauzei?"; „Dacă judecătorul de la judecătorie avea

obligația, la termenul din 6 septembrie 2012, să respingă cererea de amânare

formulată de apărătorul inculpatului M.B., spre a nu discrimina partea vătămată

M.M.?"; „Dacă prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița

avea obligația să transmită Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj absolut

toate actele ce aveau legătură cu Dosarul 422/P/2011?"; „Dacă Judecătoria

Bistrița este obligată să asigure derularea ședințelor publice de judecată în

condiții de independență și imparțialitate, prin înregistrarea pe suport

electronic a dezbaterilor ședințelor de judecată și astfel, fiecare dintre

părți să aibă posibilitatea să verifice în mod independent și obiectiv dacă

consemnările din caietul grefierului de ședință corespund realității?";

„Dacă președintele completului de judecată din dosarul aflat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție este îndreptățit să interzică unui cetățean român

și european să invoce și să susțină o cerere de trimitere cu titlu preliminar

la Curtea de Justiție de la Luxemburg?".

Analizând chestiunile

prejudiciale invocate de petiționar prin mandatari, Înalta Curte constată

următoarele:

Sistemul trimiterilor

preliminare reprezintă un mecanism fundamental al dreptului Uniunii Europene,

mecanism menit să confere instanțelor naționale mijloacele de a asigura o

interpretare și o aplicare uniformă a dreptului comunitar în toate statele membre.

Acțiunea în

pronunțarea unei hotărâri preliminare este o procedură necontencioasă, de

colaborare judiciară, independentă de orice inițiativă a părților.

Procedura

trimiterilor preliminare este reglementată cu titlu general prin art. 267 din

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JOUE 2008, C 115, p. 47,

denumit în continuare „TFUE"), reglementări particulare ale acțiunii

privind pronunțarea unei hotărâri preliminare regăsindu-se și în alte surse ale

dreptului Uniunii Europene, respectiv Protocolul din 3 iunie 1971 privind

Convenția relativă la recunoașterea reciprocă a societăților comerciale și a

persoanelor juridice din 29 februarie 1968 și Convenția de la Lugano din 16

decembrie 1968 privind competența instanțelor judecătorești și executarea

hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, încheiată între

statele membre ale Comunității Europene și AELS.

În raport cu

reglementarea dată chestiunilor prejudiciale prin normele Tratatului privind

funcționarea Uniunii Europene și în absența unor criterii legale care ar trebui

să stea la baza aprecierii instanței naționale asupra admisibilității cererii

de pronunțare a unei hotărâri preliminare, doctrina relevantă în materie a

stabilit că acțiunea în pronunțarea unei hotărâri preliminare presupune

îndeplinirea unor condiții de admisibilitate privind: calitatea procesuală

activă, Curtea de Justiție a Uniunii Europene putând fi sesizată cu o chestiune

prejudicială numai de către o instanță a unui stat membru; obiectul chestiunii

prejudiciale, care se referă exclusiv la interpretarea sau validitatea normei

comunitare; momentul formulării unei astfel de cereri, precum și condiția de

pertinență și concludentă a chestiunii prejudiciale asupra soluționării

fondului litigiului dedus judecății instanței naționale.

Dacă în ceea ce

privește calitatea procesuală activă, Înalta Curte de Casație și Justiție

îndeplinește condiția de jurisdicție națională competentă să sesizeze Curtea de

Justiție a Uniunii Europene, îndeplinită fiind și condiția formulării chestiunii

prejudiciale în cursul unei judecăți aflate în derulare la o instanță

națională, condiția privind obiectul chestiunii prejudiciale în raport cu

competența generală de jurisdicție a instanței comunitare reglementată prin

art. 267 TFUE nu este îndeplinită.

Astfel, potrivit art.

267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și dispozițiilor art.

nr. 19 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind Uniunea Europeană (JOUE

2008, C 115, p. 13, denumit în continuare „TUE"), Curtea de Justiție a Uniunii

Europene este competentă să se pronunțe cu titlu preliminar cu privire la

interpretarea dreptului Uniunii Europene și cu privire la validitatea actelor

adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii, neavând, în

mod evident, competența de a interpreta legile sau reglementările naționale,

dar nici posibilitatea de a decide asupra validității unei proceduri a

autorității interne.

Textul de lege

menționat stabilește că obiectul cererii de pronunțare a unei hotărâri

preliminare se referă exclusiv la interpretarea dreptului Uniunii Europene sau

la aprecierea validității acestuia, Curtea de Justiție a Uniunii Europene

nefiind competentă să răspundă unor chestiuni prejudiciale care exced sferei de

aplicare a dreptului comunitar.

Prin urmare, Curtea

de Justiție a Uniunii Europene nu poate fi sesizată decât în scopul

clarificării unor dispoziții ale actelor normative ale Uniunii Europene,

indiferent de categoria izvoarelor din care acestea fac parte.

În acest sens,

dispoziția art. 288 din TFUE stabilește posibilitatea formulării unei cereri de

pronunțare a unei hotărâri preliminare în interpretare privind tratatele

Comunităților/Uniunii Europene (tratatele inițiale și de revizuire, anexele și

protocoalele), actele juridice care fac parte din dreptul derivat al Uniunii

Europene (respectiv Regulamentele, Directivele și Deciziile adoptate de

instituțiile comunitare în exercitarea competențelor atribuite prin tratatele

constitutive, în scopul atingerii finalității acestora), acordurile externe încheiate

de Uniunea Europeană (acordurile internaționale încheiate de Consiliu în baza

art. 218 TFUE sau acordurile de asociere încheiate în baza. art. 217 TFUE) și

statutele organismelor create printr-un act al Consiliului, dacă aceste statute

prevăd astfel de dispoziții.

De asemenea, deși s-a

statuat cu caracter de principiu că interpretarea unei hotărâri pronunțate de

Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu poate forma obiectul unei cereri

prejudiciale, în practică au existat situații în care instanța de contencios

comunitar a pronunțat asemenea hotărâri preliminare.

În egală măsură,

competența Curții de Justiție a Uniunii Europene de a pronunța hotărâri

preliminare cu privire la aprecierea validității actelor juridice se referă

exclusiv la norme juridice adoptate prin actele juridice ale Uniunii Europene,

Curtea neputând efectua un control de legalitate al normelor dreptului

național.

Din această

perspectivă, raportat la cazul particular dedus judecății, se constată că prin

cererea formulată petiționarul, prin mandatari a solicitat sesizarea Curții de

Justiție a Uniunii Europene în vederea interpretării unor dispoziții din

dreptul intern și nu a unor dispoziții ale actelor normative ale Uniunii

Europene și pronunțării asupra validității actelor juridice efectuate de

instanțele naționale, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca

inadmisibilă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Comunităților Europene

de la Luxemburg formulată de petiționarul M.M., prin mandatarele C.T. și P.N.

Admite cererea

formulată de petiționarul M.M., prin mandatarele C.T. și P.N. pentru

strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6374/190/2012

al Judecătoriei Bistrița.

Strămută judecarea

cauzei care formează obiectul Dosarului nr. 6374/190/2012 de la Judecătoria

Bistrița la Judecătoria Târgu Mureș.

Menține actele

îndeplinite la Judecătoria Bistrița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG