ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ de
competență de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele;
Prin Sentința penală nr. 161/P din 27
februarie 2009 a Tribunalului Bihor, Secția Penală, modificată în parte, sub
aspectul cuantumului pedepsei aplicate, prin Decizia penală nr. 68/A din 29
septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, Secția Penală și pentru Cauze cu
Minori, inculpatul P.R.V. a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare și 3
ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b)
C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20
raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.
Totodată, inculpatul a fost obligat,
în temeiul art. 113 C. pen., să se supună în mod regulat la tratament medical
până la însănătoșire.
La 7 februarie
2013, condamnatul P.R.V. a fost liberat
condiționat
din cadrul Penitenciarului Baia Mare, în baza Sentinței penale nr. 24/01.2012,
pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 569/182/201 .
Administrația Penitenciarului Satu
Mare, prin adresa nr. E2-32292/PSMSM din 18 octombrie 2012 adresată
Tribunalului Bihor, unde a fost înregistrată la data de 22 octombrie 2013 sub nr.
de dosar nr. 10524/111/2012 a solicitat instanței o informare cu privire la
subzistența motivelor de aplicare a măsurii de siguranță prev. de art. 113 C.
pen., dispuse pentru numitul P.R.V., arătând că " condamnatul refuză
tratament medical susținând că aceste temeiuri au încetat".
Prin Sentința penală nr. 190/P din 31
octombrie 2012 Tribunalul Bihor, Secția penală a fost a admisă excepția de
necompetență materială
invocată din oficiu
de către instanță, și s-a dispus declinarea cauzei în
favoarea
Judecătoriei Satu Mare.
Tribunalul Bihor a arătat că, în
raport cu prevederile art. 429 alin. (3) rap. la alin. (1) C. proc. pen.,
măsura de siguranță a obligării la tratament medical luată printr-o hotărâre definitivă
se pune în executare, în cazul în care obligarea la tratament medical însoțește
pedeapsa închisorii ori a detențiunii pe viață sau privește o persoană aflată
în stare de deținere, prin comunicarea copiei de pe dispozitiv și a copiei de
pe raportul medico-legal, administrației locului de deținere.
Raportând aceste texte de lege la
actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că sesizarea privitoare la
subzistența temeiurilor care
au determinat
luarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical
prev. de art.
113 C. pen. față de condamnatul P.R.V. a fost realizată de Penitenciarul Satu
Mare, penitenciar în care condamnatul s-a aflat la data sesizării instanței și
că această sesizare a fost urmarea refuzului condamnatului de a urma tratamentul
medical, care trebuia administrat prin unitatea medicală din cadrul aceluiași
penitenciar; în fața instanței, condamnatul a reiterat același refuz.
Judecătoria Satu Mare,
prin Sentința penală nr. 71 din 24
ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr. 10524/111/2012, a declinat competența
de soluționare a sesizării Penitenciarului Satu Mare cu privire la subzistența
temeiurilor care au determinat luarea măsurii de
siguranță a obligării la tratament medical prev. de art. 113 C. pen.
față
de condamnatul P.R.V., în favoarea Judecătoriei Baia Mare .
În motivarea hotărârii de declinare a
competenței de soluționare a cauzei, Judecătoria Satu Mare a reținut, conform art.
429 alin. (3) raportat la alin. (1) C. proc. pen., că măsura de siguranță a
obligării la tratament medical luată printr-o hotărâre definitivă se pune în
executare, în cazul în care obligarea la tratament medical însoțește pedeapsa
închisorii ori a detențiunii pe viață sau privește o persoană aflată în stare
de deținere, prin comunicare a copiei de pe dispozitiv și a copiei de pe
raportul medico-legal, administrației locului de deținere.
De asemenea, conform art. 430 C. proc.
pen., unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea
tratamentului medical este obligată să comunice instanței, între altele, dacă
persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul și
sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare.
Conform alin. (2) al acestui text de
lege, în cazul când unitatea sanitară nu se află în circumscripția instanței
care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la lit. b), d) se face
judecătoriei în a cărei circumscripție se află unitatea sanitară, dispoziții
care, conform alin. (3), se aplică în mod corespunzător și în cazul în care
obligarea la tratament medical însoțește pedeapsa închisorii.
Raportând aceste texte de lege la
actele și lucrările dosarului, Judecătoria Satu Mare a reținut că sesizarea
privitoare la subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii de
siguranță a obligării la tratament medical prev. de art. 113 C. pen., față de
condamnatul P.R.V. a fost realizată de Penitenciarul Satu Mare, însă
penitenciarul în care condamnatul își execută pedeapsa efectiv, este
Penitenciarul Baia Mare (f. 21 din dosarul instanței).
În privința condamnatului P.R.V.
obligarea la tratament medical însoțește pedeapsa închisorii, măsură care se
aduce la îndeplinire prin unitatea medicală aferentă locului de detenție, în
speță, cea din cadrul Penitenciarului Baia Mare.
Prin Sentința penală nr. 974 din 18
aprilie 2013 Judecătoria Baia Mare
și-a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare
și, constatând că a intervenit un conflict negativ de competență, și conform art.
43 alin. (1) C. proc. pen., a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție.
În temeiul art.
189 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100
lei, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției
Pentru a hotărî astfel, instanța
reținut că, deși condamnatul intimat s-a aflat uneori în cadrul Penitenciarului
Baia Mare, la data formulării și înregistrării sesizării Penitenciarului Satu
Mare, nu se afla încarcerat în Penitenciarul Baia Mare.
Instanța a
apreciat că Judecătoria Baia Mare nu este, sub niciun aspect, competentă să
soluționeze cauza, așa cum nu există temeiuri nici pentru reținerea incidenței
vreunui motiv prevăzut de lege pentru soluționarea cauzei de către instanța
competentă teritorial de la domiciliul intimatului condamnat, în prezent eliberat
condiționat ( pe raza județului Caras Severin), în raport de obiectul cauzei.
De asemenea nu este apreciată ca fiind instanță competentă nici Tribunalul
Bihor.
Întrucât față de obiectul sesizării,
ținând cont de împrejurarea că măsura de siguranță prev. de art. 113 C. pen. a
fost dispusă prin
hotărârea de condamnare
la pedeapsa închisorii executabilă în regim de
detenție, instanța
corespunzătoare locului de detenție - Penitenciarul Satu Mare - la data
sesizării petentului, deci Judecătoria Satu Mare, este, în condițiile speței de
soluționat, competentă în cauză (în condițiile liberării condiționate a
intimatului din cadrul Penitenciarului Baia Mare, chiar anterior înregistrării
cauzei declinate pe rolul Judecătoriei Baia Mare).
Analizând conflictul negativ de competență,
înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 429 alin. (3), rap. la alin.
(1) C. proc. pen., măsura de siguranță a obligării la tratament medical luată
printr-o hotărâre definitivă se pune în executare, în cazul în care obligarea
la
tratament medical însoțește pedeapsa
închisorii ori a detențiunii pe viață
sau privește o persoană aflată în
stare de deținere, prin comunicarea copiei de pe dispozitiv și a copiei de pe
raportul medico-legal, administrației locului de deținere.
Raportând aceste texte de lege la
actele și lucrările dosarului, se observă că sesizarea privitoare la
subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii de siguranță a
obligării la tratament medical prev. de art. 113 C. pen. față de condamnatul P.R.V.
a fost făcută de Penitenciarul Satu Mare, penitenciar în care condamnatul s-a
aflat la data sesizării instanței și că această sesizare a fost urmarea
refuzului condamnatului de a urma tratamentul medical, care trebuia administrat
prin unitatea medicală din cadrul aceluiași penitenciar.
Primind o astfel de comunicare,
instanța este obligată să procedeze conform art. 431 C. proc. pen., competența
materială și teritorială a instanței care trebuie să aducă la îndeplinire
aceste prevederi legale, conform art. 431 alin. (1), revenind fie instanței de
executare fie instanței prevăzută în art. 430 alin. (2), adică, în cazul când
unitatea sanitară nu se află în circumscripția instanței care a dispus
executarea, judecătoria în a cărei circumscripție
se află unitatea sanitară.
Competența stabilită de legiuitor nu este
alternativă, ci exclusivă. Prin urmare, de îndată ce unitatea sanitară nu se
află în circumscripția instanței de executare, competența revine judecătoriei
în a cărei circumscripție se află unitatea sanitară.
În cazul condamnatului P.R.V.
obligarea la tratament medical însoțește pedeapsa închisorii, măsură care se
aduce la îndeplinire prin unitatea medicală aferentă locului de detenție, în
speță
cea din cadrul Penitenciarului Satu
Mare, în fata căreia s-a manifestat de
altfel și refuzul condamnatului
de a urma tratamentul medical. De altfel, comunicarea prev. de art. 430 C.
proc. pen. s-a realizat de același penitenciar.
Totodată la dosarul nr. 10524/111/2012
la fila 23 se află și
adresa nr. 30301 din
19 septembrie 2013, emisă de penitenciarul Satu Mare către
cabinetul
medical, prin care se aduce la cunoștință acestuia din urmă faptul că deținutul
P.R.V. a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire.
Pentru aceste considerente, înalta
Curte constată că, în speță competența de soluționare a sesizării
Penitenciarului Satu Mare cu privire la subzistența temeiurilor care au
determinat luarea măsurii de
siguranță a
obligării la tratament medical prevăzut de art. 113 C. pen.
față de
condamnatul P.R.V. revine Judecătoriei Satu Mare, instanță căreia i se va
trimite dosarul.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc.
pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabilește competența de soluționare a
cauzei privind pe condamnatul P.R.V. în favoarea Judecătoriei Satu Mare,
instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în
sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de
100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 5 iunie 2013.