ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.06.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2227/2013

HOTĂRÂRE
21.06.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2227/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 iunie 2013, pronunțată

în Dosarul nr. 9573/3/2013 (1935/2013), Curtea de Apel București, secția I

penală, în temeiul disp. art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.M.

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din data de

06

martie

2013,

înregistrat sub nr. 5445/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de

arest preventiv, a inculpatului M.M pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de

mită și act sexual cu un minor, fapte prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7

alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 198 alin. (1) și alin. (3), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a), în

fapt reținându-se că:

iulie - noiembrie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat,

inculpatul M.M a întreținut acte sexuale vaginale, orale și anale cu partea vătămată

L.F., în vârsta de 13 ani, cunoscând vârsta acesteia. Unele acte sexuale au fost

determinate de darea de bani și a altor foloase 8 obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte,

telefon mobil) de către inculpat minorei. S-a mai reținut în rechizitoriu că inculpatul

M.M a comis o serie de infracțiuni la viața sexuală (abuzuri sexuale care merg de

la act sexual cu un minor, viol și viol asupra unei persoane minore.

de 12 decembrie 2012, inculpatul M.M a dat suma de 1500 RON subinspectorului I.M.C.,

din cadrul Secției 20 poliție, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu

și pentru a face acte contrare acestor atribuții.

În cauză există indicii

temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele

pentru care a fost condamnat, printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în primă

instanță, iar între deținerea preventivă a inculpatului în cauză și condamnare există

o legătură suficientă pentru a opina că ne aflăm în prezența unei detenții legale,

urmare a condamnării acestuia de o instanță competentă, astfel cum, constant, a

statuat instanța europeană în interpretarea art. 5 parag. (1) lit. a) din Convenție

care dispune că „deținerea unei persoane este legală dacă are la bază o condamnare

pronunțată de un tribunal competent”.

Acuzațiile aduse inculpatului

M.M legitimează, în continuare, detenția preventivă a acestuia în sensul că interesul

public al menținerii ordinii, în cauza dată, trece înaintea dreptului inculpatului

arestat preventiv, la libertate.

Temeiurile de fapt și

de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului

nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea

unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6

parag. (1) din Convenția Europeană.

Împotriva acestei încheieri,

în termenul legal prev. de art. 385

3

inculpatul M.M, fără a fi motivat în scris.

La data fixată pentru

soluționarea recursului, respectiv 21 iunie 2013, în ședință publică, recurentul

inculpat a declarat că retrage recursul formulat în prezenta cauză.

Înalta Curte, având în

vedere manifestarea de voință a recurentului inculpat, în raport de disp. art. 385

4

a recursului declarat de inculpatul M.M împotriva încheierii din 11 iunie 2013 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 9573/3/2013

(1935/2013).

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul M.M împotriva încheierii din 11 iunie 2013 a Curții de Apel

București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 9573/3/2013(1935/2013).

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 iunie 2013

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1153/2014
nței penale apelate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmărire penală, însușit, fără rezerve, de inculpat, pe care l-a evaluat î
ÎCCJ 2013-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1593/2013
ce sumă de bani a obținut din întreținerea de relații sexuale contra cost. În drept, instanța a stabilit că: - faptele inculpatului L.P.I., descrise la punctul V din rechizitoriu, de a întreține relații sexuale cu minora K.S.M., care nu împ
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2012
culpatul G.M.. Astfel, s-a arătat că inculpatul B.G. a întreținut relații sexuale cu minorii M.C., D.A., G.L. și T.S.R., iar inculpatul S.F.N. cu minorii D.A. și I.G., serviciile minorilor fiind recompensate de inculpați cu sume cuprinse în
ÎCCJ 2013-10-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3148/2013
.A., reprezentată de mama B.A., despăgubiri civile pentru daune morale în sumă de 10.000 RON, iar părții civile B.D.A., reprezentată de mama B.A., despăgubiri civile pentru daune morale în sumă de 5.000 RON. Au fost obligați inculpații la c
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1184/2014
mate A.M.V. și P.I.S. nu s-au constituit părți civile în cauză. A dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate de la domiciliul acestuia cu ocazia efectuării percheziției domiciliare menționate în procesul-verbal din 14 iulie 2011
Sursă