ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6994/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6994/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
cauzei de față, constată următoarele:
Prin
Sentința civilă nr. 465 din 1 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București,
secția a IV-a civilă, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul
O.L., în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului, s-a anulat în parte ordinul emis de Ministerul Finanțelor Publice, cu
privire la valoarea măsurilor reparatorii în echivalent propuse, în sensul că
valoarea măsurilor reparatorii propuse pentru cele 14.139 acțiuni deținute la
SC S.P. SAR este de 20.747 RON și s-a respins cererea privind acordarea de
măsuri reparatorii prin echivalent pentru suma de 34.942.037,70 RON, ca
neîntemeiată.
Pentru
a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin
Decizia civilă nr. 519A din 10 septembrie 2007, definitivă, irevocabilă și
învestită cu formulă executorie, i s-a recunoscut lui A.J. calitatea de
persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru un număr de 14.139 de
acțiuni pe care tatăl său, C.Ț., le-a deținut la SC S.P.
Prin
contestația formulată, contestatorul a susținut că modalitatea de calcul a
despăgubirilor este una greșită, deoarece nu trebuia ca intimatul să
recalculeze patrimoniul societății pe acțiuni, ca urmare a denominării leului,
din 15 august 1947, pentru că bilanțul din 24 august 1947 cuprinde cifre și
date cărora deja li se aplicase denominarea, iar la data de 15 august 1947
salariul mediu era de 3.000.000 și aplicându-se stabilizarea de la 1 la 20.000
lei acesta a ajuns la 150 lei.
Prin
raportul de expertiză tehnică, specialitatea contabilitate, expertul a calculat
valoarea acțiunilor, având în vedere două variante de calcul, respectiv
varianta în care datele furnizate de bilanțul din 31 martie 1947 aprobate în
A.G.A. din 24 august 1947 erau nedenominate și o variantă în care datele
furnizate de bilanțul din 31 martie 1947 erau denominate.
Tribunalul
a considerat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin
echivalent pentru cele 14.139 de acțiuni deținute de către autorul său la SC
S.P. SAR, în valoare de 20.747 RON, reținând o valoare a acțiunilor prin
raportare la valoarea din bilanțul contabil din anul 1947, valoare
nedenominată, având în vedere, pe de o parte, că sumele din bilanțul și
conturile de profit și pierderi încheiat pe data de 31 martie 1947, aprobat de
către Adunarea Generală ordinară din 24 august 1947, nu poate privi decât sume
nedenominate, deoarece perioada de timp la care acesta se referă și la care
este întocmit bilanțul contabil este anterioară intrării în vigoare a Legii nr.
303 din 27 august 1947 și Legii privind nedenominarea leului din 15 august
1947, iar Adunarea Generală a avut loc la data de 24 august 1947, Legea nr.
303/1947 privind recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni adoptată ca
urmare a denominării leului este aprobată la data de 27 august 1947, iar
Adunarea Generală pentru aprobarea bilanțului contabil a avut loc anterior la
data de 24 august 1947.
În
raport de motivele prezentate, având în vedere dispozițiile art. 26 și art. 31
din Legea nr. 10/2001, s-a admis în parte contestația, s-a anulat în parte
ordinul emis de Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la valoarea măsurilor
reparatorii în echivalent propuse pentru cele 14.139 acțiuni deținute la SC
S.P. SAR, în sensul că, contestatorul este îndreptățit la suma de 20.747 RON și
s-a respins cererea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent
pentru suma de 34.942.037,70 RON, ca neîntemeiată.
Împotriva
sentinței tribunalului au declarat apel ambele părți, respectiv contestatorul
O.L. și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Se
susține că, având în vedere că, printr-un act necontestat, provenind de la
Arhivele Naționale, s-a probat că una din cifrele conținute în Procesul-verbal
din 24 august 1947 era denominată, era exprimată în lei stabilizați, se impunea
concluzia că toate cifrele folosite în varianta a II-a din raportul de
expertiză erau denominate.
Analizând
apelurile declarate din prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 295
- 296 C. proc. civ., Curtea a constatat că ambele apeluri sunt nefondate,
pentru următoarele considerente:
Instanța
de apel constată că soluția pronunțată de către prima instanță este legală și
temeinică, deoarece s-a avut în vedere valoarea nedenominată a acțiunilor prin
raportare la valoarea din bilanțul contabil din anul 1947, pentru considerente
următoare:
Sumele
din bilanțul și conturile de profit și pierderi încheiat pe data de 31 martie
1947, aprobat de către Adunarea Generală ordinară din 24 august 1947, nu poate
privi decât sume nedenominate, deoarece perioada de timp la care acesta se
referă și pentru care este întocmit bilanțul contabil este anterioară intrării
în vigoare a Legii nr. 303 din 27 august 1947 și Legii privind nedenominarea
leului din 15 august 1947.
Adunarea
Generală a avut loc la data de 24 august 1947, anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 303/1947 privind recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni
adoptată ca urmare a denominării leului, care este aprobată la data de 27
august 1947.
Criticile
formulate de către apelantul-contestator referitoare la împrejurarea că
raționamentul instanței este nelegal și nefondat nu au fost reținute, deoarece
nu s-a dovedit prin niciun mijloc de probă că sumele evidențiate în bilanțul
contabil erau denominate.
Cu
privire la cea de-a doua critică referitoare la incidența dispozițiilor art. 24
alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a constatat că prima
instanță a aplicat în mod corect dispozițiile menționate, care se referă la
dovedirea existenței și întinderii dreptului de proprietate, nu la modalitatea
de calcul a cuantumului despăgubirilor.
Având
în vedere considerentele expuse, instanța de apel a constatat că apelul
declarat de către O.L. împotriva Sentinței civile nr. 465 din 1 aprilie 2010
pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr.
19691/3/2009 este nelegal și netemeinic, motiv pentru care, în conformitate cu
dispozițiile art. 295 - 296 C. proc. civ. coroborate cu art. 31 din Legea nr.
10/2001, l-a respins.
Cu
privire la apelul declarat de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului, instanța de apel a constatat că acesta nu este motivat, însă având în
vedere dispozițiile art. 291 și urm C. proc. civ., care stabilesc că, dacă nu
se motivează apelul declarat, instanța de apel a analizat legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate prin prisma cererilor, apărărilor, probelor
formulate în fața primei instanțe. Astfel, Curtea a constatat că soluția
atacată este legală și temeinică, fiind pronunțată cu aplicarea dispozițiilor
art. 31 din Legea nr. 10/2001 și în raport de Titlul VII din Legea nr.
247/2005.
Împotriva
Deciziei civile nr. 538A din 20 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a
IV-a civilă, au declarat recurs reclamantul O.L. și pârâta Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului.
Recurentul-reclamant
O.L. a motivat cererea de recurs pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
susținând că instanțele care s-au pronunțat în cauză au făcut o aplicare
greșită a legii.
Argumentul
judecătorilor de fond și apel, în opinia recurentului, a fost adoptat cu
încălcarea legii.
Instanța
de fond a ignorat dispozițiile cuprinse în art. 2 al Legii nr. 303/1947, adică
dispoziția ca: "în termen de zece zile de la apariția prezentei legi,
societățile vor recalcula conturile monetare exprimând valori, creanțe și
angajamente în lei, potrivit raportului de preschimbare stabilit la art. 6 din
Legea nr. 287 pentru reforma monetară".
Conformându-se
dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 287 din 16 august 1947, SC S.P. a cuprins în
bilanțul pe perioada 1 ianuarie - 31 martie 1947, prezentat Adunării Generale a
Acționarilor la 24 august 1947, sume denominate.
Având
în vedere că măsura stabilizării, măsura denominării a fost impusă prin Legea
nr. 287/1947, și nu prin Legea nr. 303/1947, lege ce conținea în art. 7
obligația efectuării convertirii leilor vechi în lei stabilizați până la data
de 21 august 1947, ora 20, SC S.P. a efectuat operațiunea impusă, inserând în
bilanț sume recalculate potrivit proporției de 1 pentru 20.000.
Înlăturându-se
susținerile făcute, în apel, privitoare la argumentele de omologare a variantei
a doua din raportul de expertiză, prin interpretarea greșită a dispozițiilor
legale invocate mai sus și prin ignorarea evidenței privind data impunerii
măsurii stabilizării și a datei-limită până la care trebuia aplicată, instanța
de apel a încălcat și prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr.
10/2001, considerând că acestea au aplicabilitate doar pentru un drept real
imobiliar, neținând seama de practica judiciară internă și a Curții Europene a
Drepturilor Omului care consideră că imposibilitatea retrocedării în natură a
imobilului transforma dreptul real, recunoscut, într-un drept de creanță.
Recurenta-pârâtă
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat, în temeiul
dispozițiilor art 304 pct. 9 C. proc. civ., să se admită recursul, să se
modifice Decizia civilă recurată nr. 538/A din 20 mai 2011, să se schimbe
sentința pronunțată de Tribunalul București, în sensul respingerii acțiunii
promovate în contradictoriu cu A.V.A.S., și să se mențină ordinul emis de
Ministerul Finanțelor Publice ca fiind temeinic și legal.
Se
susține de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului că, în
cadrul procedurii administrative de soluționare a notificării pe baza actelor
doveditoare depuse de reclamant la dosar, în mod temeinic și legal s-a propus
prin ordinul contestat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând
în despăgubiri în cuantum de 1.685,90 lei pentru cele 14.139 acțiuni deținute
de autorul notificatorului la SC S.P. București.
Unul
dintre obiectivele avute în vedere de către expertul contabil, și care a stat
la baza întocmirii raportului, a fost stabilirea valorii celor 14.139 acțiuni
deținute de autorul contestatorului la SC S.P. SAR potrivit dispozițiilor art.
31 din Legea nr. 10/2001 cu mențiunea de a se avea în vedere valoarea
bilanțului contabil din anul 1947, ca urmare a denominării monetare.
În
raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea activului net la 1 martie
1947 a fost calculată la 156.843.559 lei, valoare ce corespunde cu cea
determinată de Ministerul Finanțelor.
Astfel,
expertul stabilește în mod eronat un activ net de 1.854.416.177 lei, rezultând
în final o valoare actualizată eronată a celor 14139 acțiuni.
Analizând
recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale
incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile nu pot
fi primite pentru considerentele ce succed:
Pentru
a fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca
hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii
sau să fie lipsită de temei legal.
În
cauză, instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente
din Legea nr. 303/1947 și art. 7 din Legea nr. 287/1947, neputând fi primite
criticile recurentului-reclamant sub acest aspect.
Astfel,
în mod just instanța de apel a considerat că obligația de a indica în cuprinsul
bilanțului contabil salariul pe care urmează să-l primească administratorul
după adoptarea Legii nr. 287/1947, prin indicarea sumei în lei stabilizați, nu
putea exista pentru societățile comerciale înainte de adoptarea acestei legi.
Corect
s-a reținut și că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 287/1947, conform
dispozițiilor art. 10, persoanele juridice puteau preschimba leii vechi în lei
stabilizați, după o procedură prevăzută de aceste dispoziții legale, nu în mod
automat.
Nici
susținerea reclamantului privind încălcarea prevederilor art. 24 din Legea nr.
10/2001 de către instanța de judecată nu poate fi primită, deoarece aceste
dispoziții legale ce prevăd că "în absența unor probe contrare, existența
și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea
recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura
preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
În
aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana
individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau,
după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că
deține imobilul sub nume de proprietar.
Normele
solicitate nu au aplicabilitate în cauza dedusă judecății, al cărei obiect îl
constituie modul de calcul al despăgubirilor la care reclamantul este
îndreptățit, despăgubiri ce au fost stabilite de instanță cu respectarea dispozițiilor
legale.
Cu
privire la recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu
poate fi primit, pentru următoarele considerente:
Împotriva
Sentinței civile nr. 465 din 1 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a
IV-a civilă, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a
declarat apel, dar acesta nu a fost motivat, apelul pârâtei Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului fiind analizat prin prisma dispozițiilor art.
291 C. proc. civ. Împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 538A din 20
mai 2011 pârâta a formulat recurs formulând critici de nelegalitate împotriva
deciziei recurate. Aceste critici pe care pârâta Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului le-a formulat pentru prima dată în recurs, fără a le formula
în calea de atac a apelului nu pot fi primite, recursul fiind exercitat
"omisso medio".
Pentru
aceste considerente, se vor respinge recursurile declarate de reclamantul O.L.
și de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și, în baza
art. 312 C. proc. civ., se va menține decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursurile declarate de reclamantul O.L. și de pârâta Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziei civile nr. 538A din 20 mai
2011 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - AZ