ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6994/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 465 din 1 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul O.L., în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a anulat în parte ordinul emis de Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la valoarea măsurilor reparatorii în echivalent propuse, în sensul că valoarea măsurilor reparatorii propuse pentru cele 14.139 acțiuni deținute la SC S.P. SAR este de 20.747 RON și s-a respins cererea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suma de 34.942.037,70 RON, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin Decizia civilă nr. 519A din 10 septembrie 2007, definitivă, irevocabilă și învestită cu formulă executorie, i s-a recunoscut lui A.J.

calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru un număr de 14.139 de acțiuni pe care tatăl său, C.Ț., le-a deținut la SC S.P. Prin contestația formulată, contestatorul a susținut că modalitatea de calcul a despăgubirilor este una greșită, deoarece nu trebuia ca intimatul să recalculeze patrimoniul societății pe acțiuni, ca urmare a denominării leului, din 15 august 1947, pentru că bilanțul din 24 august 1947 cuprinde cifre și date cărora deja li se aplicase denominarea, iar la data de 15 august 1947 salariul mediu era de 3.000.000 și aplicându-se stabilizarea de la 1 la 20.000 lei acesta a ajuns la 150 lei. Prin raportul de expertiză tehnică, specialitatea contabilitate, expertul a calculat valoarea acțiunilor, având în vedere două variante de calcul, respectiv varianta în care datele furnizate de bilanțul din 31 martie 1947 aprobate în A.G.A.

din 24 august 1947 erau nedenominate și o variantă în care datele furnizate de bilanțul din 31 martie 1947 erau denominate. Tribunalul a considerat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cele 14.139 de acțiuni deținute de către autorul său la SC S.P.

SAR, în valoare de 20.747 RON, reținând o valoare a acțiunilor prin raportare la valoarea din bilanțul contabil din anul 1947, valoare nedenominată, având în vedere, pe de o parte, că sumele din bilanțul și conturile de profit și pierderi încheiat pe data de 31 martie 1947, aprobat de către Adunarea Generală ordinară din 24 august 1947, nu poate privi decât sume nedenominate, deoarece perioada de timp la care acesta se referă și la care este întocmit bilanțul contabil este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 303 din 27 august 1947 și Legii privind nedenominarea leului din 15 august 1947, iar Adunarea Generală a avut loc la data de 24 august 1947, Legea nr. 303/1947 privind recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni adoptată ca urmare a denominării leului este aprobată la data de 27 august 1947, iar Adunarea Generală pentru aprobarea bilanțului contabil a avut loc anterior la data de 24 august 1947. În raport de motivele prezentate, având în vedere dispozițiile art. 26 și art. 31 din Legea nr. 10/2001, s-a admis în parte contestația, s-a anulat în parte ordinul emis de Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la valoarea măsurilor reparatorii în echivalent propuse pentru cele 14.139 acțiuni deținute la SC S.P.

SAR, în sensul că, contestatorul este îndreptățit la suma de 20.747 RON și s-a respins cererea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suma de 34.942.037,70 RON, ca neîntemeiată. Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel ambele părți, respectiv contestatorul O.L. și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Se susține că, având în vedere că, printr-un act necontestat, provenind de la Arhivele Naționale, s-a probat că una din cifrele conținute în Procesul-verbal din 24 august 1947 era denominată, era exprimată în lei stabilizați, se impunea concluzia că toate cifrele folosite în varianta a II-a din raportul de expertiză erau denominate. Analizând apelurile declarate din prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 295 - 296 C. proc.

civ., Curtea a constatat că ambele apeluri sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Instanța de apel constată că soluția pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică, deoarece s-a avut în vedere valoarea nedenominată a acțiunilor prin raportare la valoarea din bilanțul contabil din anul 1947, pentru considerente următoare: Sumele din bilanțul și conturile de profit și pierderi încheiat pe data de 31 martie 1947, aprobat de către Adunarea Generală ordinară din 24 august 1947, nu poate privi decât sume nedenominate, deoarece perioada de timp la care acesta se referă și pentru care este întocmit bilanțul contabil este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 303 din 27 august 1947 și Legii privind nedenominarea leului din 15 august 1947. Adunarea Generală a avut loc la data de 24 august 1947, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/1947 privind recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni adoptată ca urmare a denominării leului, care este aprobată la data de 27 august 1947. Criticile formulate de către apelantul-contestator referitoare la împrejurarea că raționamentul instanței este nelegal și nefondat nu au fost reținute, deoarece nu s-a dovedit prin niciun mijloc de probă că sumele evidențiate în bilanțul contabil erau denominate.

Cu privire la cea de-a doua critică referitoare la incidența dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a constatat că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile menționate, care se referă la dovedirea existenței și întinderii dreptului de proprietate, nu la modalitatea de calcul a cuantumului despăgubirilor. Având în vedere considerentele expuse, instanța de apel a constatat că apelul declarat de către O.L. împotriva Sentinței civile nr. 465 din 1 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 19691/3/2009 este nelegal și netemeinic, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 295 - 296 C. proc. civ.

coroborate cu art. 31 din Legea nr. 10/2001, l-a respins. Cu privire la apelul declarat de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, instanța de apel a constatat că acesta nu este motivat, însă având în vedere dispozițiile art. 291 și urm C. proc. civ., care stabilesc că, dacă nu se motivează apelul declarat, instanța de apel a analizat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma cererilor, apărărilor, probelor formulate în fața primei instanțe. Astfel, Curtea a constatat că soluția atacată este legală și temeinică, fiind pronunțată cu aplicarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 10/2001 și în raport de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Împotriva Deciziei civile nr. 538A din 20 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs reclamantul O.L.

și pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Recurentul-reclamant O.L. a motivat cererea de recurs pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanțele care s-au pronunțat în cauză au făcut o aplicare greșită a legii. Argumentul judecătorilor de fond și apel, în opinia recurentului, a fost adoptat cu încălcarea legii. Instanța de fond a ignorat dispozițiile cuprinse în art. 2 al Legii nr. 303/1947, adică dispoziția ca: "în termen de zece zile de la apariția prezentei legi, societățile vor recalcula conturile monetare exprimând valori, creanțe și angajamente în lei, potrivit raportului de preschimbare stabilit la art. 6 din Legea nr. 287 pentru reforma monetară". Conformându-se dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 287 din 16 august 1947, SC S.P.

a cuprins în bilanțul pe perioada 1 ianuarie - 31 martie 1947, prezentat Adunării Generale a Acționarilor la 24 august 1947, sume denominate. Având în vedere că măsura stabilizării, măsura denominării a fost impusă prin Legea nr. 287/1947, și nu prin Legea nr. 303/1947, lege ce conținea în art. 7 obligația efectuării convertirii leilor vechi în lei stabilizați până la data de 21 august 1947, ora 20, SC S.P. a efectuat operațiunea impusă, inserând în bilanț sume recalculate potrivit proporției de 1 pentru 20.000.

Înlăturându-se susținerile făcute, în apel, privitoare la argumentele de omologare a variantei a doua din raportul de expertiză, prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale invocate mai sus și prin ignorarea evidenței privind data impunerii măsurii stabilizării și a datei-limită până la care trebuia aplicată, instanța de apel a încălcat și prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, considerând că acestea au aplicabilitate doar pentru un drept real imobiliar, neținând seama de practica judiciară internă și a Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că imposibilitatea retrocedării în natură a imobilului transforma dreptul real, recunoscut, într-un drept de creanță.

Recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat, în temeiul dispozițiilor art 304 pct. 9 C. proc. civ., să se admită recursul, să se modifice Decizia civilă recurată nr. 538/A din 20 mai 2011, să se schimbe sentința pronunțată de Tribunalul București, în sensul respingerii acțiunii promovate în contradictoriu cu A.V.A.S., și să se mențină ordinul emis de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind temeinic și legal. Se susține de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului că, în cadrul procedurii administrative de soluționare a notificării pe baza actelor doveditoare depuse de reclamant la dosar, în mod temeinic și legal s-a propus prin ordinul contestat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri în cuantum de 1.685,90 lei pentru cele 14.139 acțiuni deținute de autorul notificatorului la SC S.P.

București. Unul dintre obiectivele avute în vedere de către expertul contabil, și care a stat la baza întocmirii raportului, a fost stabilirea valorii celor 14.139 acțiuni deținute de autorul contestatorului la SC S.P. SAR potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 10/2001 cu mențiunea de a se avea în vedere valoarea bilanțului contabil din anul 1947, ca urmare a denominării monetare. În raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea activului net la 1 martie 1947 a fost calculată la 156.843.559 lei, valoare ce corespunde cu cea determinată de Ministerul Finanțelor. Astfel, expertul stabilește în mod eronat un activ net de 1.854.416.177 lei, rezultând în final o valoare actualizată eronată a celor 14139 acțiuni.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile nu pot fi primite pentru considerentele ce succed: Pentru a fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză, instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente din Legea nr. 303/1947 și art. 7 din Legea nr. 287/1947, neputând fi primite criticile recurentului-reclamant sub acest aspect. Astfel, în mod just instanța de apel a considerat că obligația de a indica în cuprinsul bilanțului contabil salariul pe care urmează să-l primească administratorul după adoptarea Legii nr. 287/1947, prin indicarea sumei în lei stabilizați, nu putea exista pentru societățile comerciale înainte de adoptarea acestei legi.

Corect s-a reținut și că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 287/1947, conform dispozițiilor art. 10, persoanele juridice puteau preschimba leii vechi în lei stabilizați, după o procedură prevăzută de aceste dispoziții legale, nu în mod automat. Nici susținerea reclamantului privind încălcarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 de către instanța de judecată nu poate fi primită, deoarece aceste dispoziții legale ce prevăd că "în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive". În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

Normele solicitate nu au aplicabilitate în cauza dedusă judecății, al cărei obiect îl constituie modul de calcul al despăgubirilor la care reclamantul este îndreptățit, despăgubiri ce au fost stabilite de instanță cu respectarea dispozițiilor legale. Cu privire la recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu poate fi primit, pentru următoarele considerente: Împotriva Sentinței civile nr. 465 din 1 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat apel, dar acesta nu a fost motivat, apelul pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului fiind analizat prin prisma dispozițiilor art. 291 C. proc.

civ. Împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 538A din 20 mai 2011 pârâta a formulat recurs formulând critici de nelegalitate împotriva deciziei recurate. Aceste critici pe care pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului le-a formulat pentru prima dată în recurs, fără a le formula în calea de atac a apelului nu pot fi primite, recursul fiind exercitat "omisso medio". Pentru aceste considerente, se vor respinge recursurile declarate de reclamantul O.L. și de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și, în baza art. 312 C. proc. civ., se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul O.L. și de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziei civile nr. 538A din 20 mai 2011 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AZ