ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 477/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor dosarului constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 233 din 24 iunie 2011, Judecătoria Cornetu, în baza art.

403 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de petenții P.I. și P.D. împotriva sentinței penale nr. 76 din 26

martie 2010 a Judecătoriei Cornetu.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., au fost obligați revizuienții la plata sumei de 550 RON cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

În temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., petenții P.I. și P.D. au criticat în fața instanței de judecată,

rezoluția dispusă la data de 06 octombrie 2008 în Dosarul nr. 96/P/2006 de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, soluție ce a fost menținută de prim

procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.

Prin sentința penală nr. 76 din 26

martie 2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. 4781/1748/2008, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a), C. proc. pen., prima instanță a

respins plângerea formulată de petenți, ca neîntemeiată.

Prin decizia penală nr. 1367/R din 20

septembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul

4781/1748/2008, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de petenții P.I.

și P.D., împotriva sentinței penale nr. 76 din 26 martie 2010 pronunțată de Judecătoria

Cornetu, în Dosarul 4781/1748/2008.

La data de 14 ianuarie 2009 petenții au

formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 76 din 26 martie 2010 pronunțată

de Judecătoria Cornetu, în dosarul 4781/1748/2008, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 1367/R/20.09.2010 a Tribunalului București, secția a Il-a Penală, pronunțată

în Dosarul 4781/1748/2008.

Cererea de revizuire a fost înregistrată

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu sub nr. 576/III-6/2011.

Analizând cererea petenților prin care

au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 76 din 26 martie 2010 pronunțată de

Judecătoria Cornetu în Dosarul 4781/1748/2008, rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 1367/R 20 septembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată

în dosarul 4781/1748/2008, prin care a fost respinsă în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de aceștia, având în vedere

și decizia nr. 17 din 19 martie 2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație

și Justiție, instanța de fond a constatat că cererea formulată este inadmisibilă.

În acest sens s-a avut în vedere că revizuirea

este o cale de atac extraordinară ce privește exclusiv hotărârile prevăzute în

art. 393 C. proc. pen., care conțin o rezolvare a fondului procesului și se referă

la cazurile arătate limitativ în art. 394 C. proc. pen., astfel sunt supuse revizuirii

numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, respectiv

acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se

o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Totodată, s-a mai apreciat că această nouă

cerere de revizuire, formulată cu ocolirea procurorului competent, este inadmisibilă,

art. 397 alin. (4) C. proc. pen., stabilind că cererea de revizuire adresată direct

instanței se trimite pe cale administrativă procurorului competent.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs petenții revizuienți P.I. și P.D.

Pin decizia penală nr. 1710 din 16 octombrie

2011 a Curții de Apel București, secția

I

penală a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuienții

petenții P.I. și P.D. împotriva sentinței penale nr. 233 din data de 24 iunie 2011

pronunțată de Judecătoria Cornetu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs revizuienții P.I. și P.D.

Examinând hotărârea atacată, din oficiu,

astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin. ultim C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursurile formulate în cauză sunt

inadmisibile, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel București,

secția

I

Penală, ca instanță de recurs, este definitivă.

Prin art. 129 din Constituția României,

revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela

la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de

către instanțele competente, în cadrul procesului penal.

Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse

în C. proc. pen. legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea

drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau

judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate

obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual penale,

aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea

în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele

determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Legea procesual penală, prin norme imperative,

a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul

justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului

și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din

proces.

În raport de dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești,

sentințe sau decizii, după caz, nedefinite.

Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire

la dispozițiile înscrise în Capitolul III din Titlul

II

al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs

nu sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar, sistemul român de jurisdicție a

statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul de recurs stingându-se

prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri

fiind exclusă.

În cauză, secția penală a Înaltei

Curții de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursurile declarate de revizuienții

P.I. și P.D. împotriva deciziei penale nr. 1710 din 16 octombrie 2011 a Curții de

Apel București, secția

I

Penală care a respins, ca

nefondat, recursul formulat de aceștia împotriva sentinței penale nr. 233 din data

de 24 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu.

Din dispozițiile C. proc. pen., rezultă

că între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulate pentru exercitarea oricărei

căi de atac, una privește existența unei hotărâri, determinate ca atare de lege,

susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În speță, hotărârea recurată a dobândit

caracter definitiv odată că soluționarea recursului prin decizia penală nr. 1710

din 16 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția

I

Penală și prin urmare, nu mai poate fi

supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Se constată, așadar, că recursul declarat

în cauză este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de

art. 385

1

C. proc. pen., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile

de reformare pe această cale.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune

procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un

act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă

exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte

situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a

principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare o soluție inadmisibilă

în ordinea de drept.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C.

proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de revizuientii

P.I. și P.D. împotriva deciziei penale nr. 1710 din 16 octombrie 2011 a Curții de

Apel București, secția

I

Penală.

În temeiul dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții revizuienți vor fi obligați la plata sumei de

câte 50 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de revizuientii P.I. și P.D. împotriva deciziei penale nr. 1710 din 16

octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția

I

Penală Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie

2012.

Obligă recurenții revizuienți la plata

sumei de câte 50 RON flecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

februarie 2012.