ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, petenții D.M. și D.E. au solicitat

strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 3172/269/2012

al Judecătoriei Oltenița, motivând că la această instanță nu va avea loc o

judecată dreaptă și imparțială, întrucât atât intimatul din cauza a cărei

strămutare se cere (M.I.Ș.) cât și familia acestuia "au rude și cunoștințe

printre oamenii cu influență din județul Călărași".

Potrivit art. 57 C.

proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Călărași.

În informarea

transmisă, Tribunalul Călărași, după ce prezintă parcursul dosarului, arată că

susținerile petenților reprezintă critici ale soluțiilor pronunțate de procuror

de competența instanței învestite, conform art. 278

1

C. proc. pen.,

să le analizeze, criticile aduse conduitei judecătorului fondului făcând

obiectul unei cereri de recuzare (respinsă la 4 octombrie 2012), iar

nemulțumirile petenților nefiind de natură a contura cele prevăzute de

dispozițiile art. 55 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

Verificând actele

dosarului și susținerile petenților, Înalta Curte constată că în cauză nu

există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în

sensul dispozițiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.

Remediul procesual al

strămutării se impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal,

există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și

imparțialității judecătorilor unei instanțe.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de

strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului

și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față,

Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen.,

analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei

strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub

semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor acestei

instanțe, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în

sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și

apreciază că temerile petenților nu sunt justificate. Drept urmare, conform

art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de

strămutare formulată de petenți.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați petenții la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petenții D.M. și D.E. pentru strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 3172/269/2012 al

Judecătoriei Oltenița.

Obligă petenții la

plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV