ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 15 noiembrie 2012, petiționarul Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Timișoara a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 1540/1/2012 al Tribunalului Timiș, apreciind că

desfășurarea normală a procesului nu mai este posibilă, întrucât

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită influențelor locale

și a persoanelor implicate direct sau indirect în cauză.

În motivarea cererii

de strămutare Ministerul Public a arătat că magistratul procuror Z.C.C. a fost

prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, funcție

deținută până în momentul arestării sale în Dosarul nr. 94/P/2010, iar soția

acestuia, doamna Z.L. este procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

A mai arată că

magistratul procuror Z.C.C. a fost coleg cu o parte dintre magistrații

judecători care judecă în materie penală, iar pe plan local este o intensă

mediatizare a cauzei în care acesta are calitatea de inculpat.

Din informațiile

solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Curtea de Apel

Timișoara, instanță ierarhic superioară Tribunalului Timiș, pe rolul căreia se

află dosarul a cărui strămutare se solicită, rezultă următoarele:

Pe rolul Tribunalului

Timiș se află în curs de judecată Dosarul nr. 1540/1/2012, având ca obiect

plângerea formulată de petentul Z.C.C. împotriva rezoluției nr. 286/P/2011 din

10 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

întrucât fapta nu există.

Petentul Z.C.C. a

fost prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, iar

soția sa este procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, însă nu

există nicio informație cu privire la o presupusă legătură între aceștia și

magistrații Tribunalului Timiș de natură a influența cursul judecății.

În mass-media locală

a existat un interes cu privire la o altă cauză în care magistratul procuror

Z.C.C. a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni

de corupție, însă această cauză se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Prin încheierea din

12 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, s-a dispus respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei până la

soluționarea cererii de strămutare.

Înalta Curte,

examinând cererea de strămutare în raport cu motivele invocate și cu

informațiile comunicate de Curtea de Apel Timișoara constată că în cauză,

niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) din C. proc. pen. nu sunt întrunite.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat.

La acest control,

instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă,

independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în

discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au

un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În raport de cele

expuse se constată că nu au fost evidențiate aspecte din care să rezulte că

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită în cauza ce formează

obiectul Dosarului nr. 1540/1/2012 al Tribunalului Timiș, că există dușmănii

locale, că ar exista vreun pericol de tulburare a liniștii publice ori că una

dintre părți ar avea vreo rudă sau afin, până la gradul IV inclusiv, printre

judecătorii, procurorii, asistenții judiciari sau grefierii instanței și în

consecință, se apreciază că temerile petentului petiționarul Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Timișoara nu sunt justificate.

În speță, Înalta

Curte constată că motivele invocate de petiționarul Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Timișoara nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 și neexistând

motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, conform art.

60 alin. (1) C. proc. pen., cererea va fi respinsă ca nefondată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petiționarul Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Timișoara privind pe petiționarul Z.C.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul Dosarului nr. 1540/1/2012 al Tribunalului Timiș.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea cererii de strămutare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV