ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1044/2011

HOTĂRÂRE
22.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1044/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC R.G.I. SRL Pitești a chemat în judecată pe pârâtele Direcția

Generală a Finanțelor Publice Argeș și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Craiova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea deciziei din

29 octombrie 2009 și a procesului-verbal de constatare din 29 octombrie 2009, prin

care au fost stabilite în sarcina sa creanțe fiscale în sumă de:452.416 RON și 117.901

RON, plus TVA suplimentar și majorări de întârziere;

- anularea deciziei din

09 decembrie 2009, prin care a fost respinsă contestația sa, înregistrată în 12

noiembrie 2009.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în perioada 14 mai 2008-04 septembrie 2009, a derulat 18

operațiuni vamale de import având ca obiect, printre altele, și mărfuri originare

din Republica Populară Chineză, reprezentând „compresoare auto și/sau pompe electrice

de 12V, pentru umflat roți” – cod mărfuri 84148080.90 – regim vamal 4000 – cod adițional

0A0, în baza facturilor emise de furnizorii externi.

Divergența cu autoritatea

vamală a intervenit în ceea ce privește încadrarea acestor mărfuri într-o altă clasificație,

respectiv cea cu nr. 84148051, care se referă la compresoare volumetrice alternative

cu piston, categorie în care nu se încadrează mărfurile importate de societate.

Autoritatea vamală a făcut

aplicarea prevederilor art. 78 alin. (3) din Regulamentul CE 2913/2992, procedând

la recalcularea datoriei vamale prin aplicarea taxei antidumping definitive de 77,6%

la punerea în liberă circulație a compresoarelor cu piston de proveniență China,

rezultând sumele menționate în decizia de recalculare.

Reclamanta susține că

încadrarea tarifară realizată de organele vamale nu este conformă cu legislația

comunitară, întrucât articolele importate sunt cu totul altceva decât compresoare

alternative volumetrice cu piston care furnizează o presiune de peste 15 bari, cu

un debit pe oră de maximum 120 mc, pe când articolele din speță reprezintă un accesoriu

auto comun, fiind simple pompe electrice pentru umflarea anvelopelor de autoturism,

alimentate la 12V de la soclul brichetei mașinii.

Astfel, reclamanta susține

că autoritatea vamală a făcut o greșită interpretare și aplicare a Regulamentului

CE nr. 261/2008 și în mod greșit a folosit ca argument pentru clasificația propusă

un document ITO cu nr. DE M/6166/08-1 emis de Administrația Vamală din Germania

pentru un produs similar denumit compresor volumetric alternativ cu piston, ce a

primit încadrarea tarifară la poziția NC 8414805199, respectiv în codul TARIC, capitolul

„Altele”, cu toate că existau cel puțin 8 încadrări în vămi comunitare de produse

similare cu articolele importate de societate sub acest cod, dar pe care autoritatea

vamală le-a trecut cu vederea.

Pârâta Direcția Generală

a Finanțelor Publice Argeș a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

acțiunii, arătând că, în raport de prevederile legale, respectiv Regulamentul CE

nr. 261/2008 și documentul ITO nr. DE M 616608-1, precum și NC nr. 1 și 6 reprezentând

regulile generale aferente sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor

aferente poziției 8414, în mod eronat, reclamanta a încadrat articolele declarate

„Compresoare auto și/sau pompe electrice de 12V pentru umflat roți” la poziția tarifară

841480.90 din TARIC. Susține pârâta că, întrucât funcțiunile și caracteristicile

esențiale ale acestor produse indică faptul că reprezintă „alte compresoare volumetrice

alternative (cu piston), care furnizează o suprapresiune de peste 15 bari cu un

debit pe oră de maxim 120 mc”, ele trebuiau încadrate legal la sub-poziția NC 8414.80.51,

respectiv codul TARIC 84148051.99, pe cale de consecință, susține pârâta că, procedând

în modul arătat, reclamanta a încălcat prevederile art. 20 din Regulamentul CEE

nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar, având drept consecință eludarea

taxei dumping de 77,6%. Astfel, aplicând prevederile art. 78 alin. (3) din acest

Regulament, organele vamale au procedat în mod corect la recalcularea datoriei vamale

stabilind în sarcina societății taxa anti-dumping în cuantum de 453.416 RON, la

care se adaugă majorările aferente, TVA suplimentar și majorările aferente acesteia.

Pârâta a mai susținut că sunt incidente și prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din

Regulamentul CE nr. 261/2008 al Consiliului, dar și ale pct. 16-18 din același act

normativ, din care rezultă ideea că produsele în cauză originare din Republica Populară

Chineză sunt compresoare cu piston și nu pompe cu piston utilizate pentru acționarea

unor dispozitive alimentate cu aer sau pentru pulverizarea, curățirea sau umflarea

roților și a altor obiecte având debitul până la 2 mc/minut.

Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Craiova a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

acțiunii, cu aceeași motivare ca și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Argeș, vizând greșita încadrare în codul TARIC a produselor importate de reclamantă,

precum și a încălcării actelor normative ce reglementează clasificarea mărfurilor

de acest gen.

Instanța a admis proba

cu expertiză tehnică de specialitate efectuată în cauză de inginer expert R.R.

Pârâta Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova a formulat obiecțiuni la raportul de

expertiză, precizând, în primul rând, că expertul nu a respectat dispozițiile

art. 208 alin. (1) C. proc. civ., întrucât raportul nu este însoțit de dovada convocării

părților implicate în litigiu, ceea ce înseamnă o încălcare a dreptului său la apărare,

și, în al doilea rând, susținând că expertul a dat o interpretare greșită reglementărilor

legale care definesc clasificația mărfurilor de acest gen, așa cum este Regulamentul

CE nr. 261/2008 și Regulamentul CE nr. 2913/92.

Instanța a admis obiecțiunile

formulate de pârâtă și a dispus refacerea lucrării în condițiile textului sus-menționat,

iar ulterior a fost depus la dosar procesul-verbal din 28 mai 2010, semnat de părțile

implicate în cauză.

Prin sentința civilă

nr. 120/F-CONT din 04 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă,

a dispus anularea deciziei din 09 decembrie 2009 și a actelor subsecvente acesteia

(decizia din 29 octombrie 2003 și procesul-verbal din 29 octombrie 2009) emise de

pârâte, pentru suma de 678.678 RON taxă antidumping, TVA și majorări de întârziere

aferente și a obligat pe pârâte să plătească reclamantei suma de 1.007,5 RON, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Problema de drept privește

încadrarea în clasificația tarifară a produsului importat de reclamantă din Republica

Populară Chineză, cu denumirea de compresor auto și/sau pompe electrice de 12V,

pentru umflat roți.

Reclamanta a susținut

că obiectul importat îl reprezintă o pompă electrică de 12 V pentru umflat roți,

care se alimentează de la bricheta autoturismului, a cărei încadrare, în codul TARIC,

este la sub poziția 8414808090 și nu, așa cum susține autoritatea vamală, ca fiind

compresor volumetric alternativ cu piston ce se încadrează la sub-poziția NC 84148051.

Din înscrisurile și planșele

foto depuse, dar și în raport de identificarea făcută de către expertul tehnic se

constată că produsul importat este alcătuit dintr-o carcasă din material plastic

cu motor electric de curent continuu alimentat la 12V, angrenaj de multiplicare

a turației, mecanism bielă-manivelă care transformă mișcarea de rotație primită

de la motorul electric în mișcare de translație a unui piston în interiorul unui

cilindru, o supapă de aspirație și una de refulare, un manometru analogic, un furtun

de 40 cm de racordare la ventilul obiectului ce urmează a fi umflat și cordon de

alimentare la priza de 12V curent continuu, lung de cca. 3 m.

Văzând clasificația făcută

în codul TARIC pentru pompe de aer sau de vid, compresoare de aer sau de alte gaze

și în raport de descrierea produsului ce face obiectul prezentei acțiuni, expertul

a ajuns la concluzia că acesta face parte din grupa 8414, fiind singurul loc unde

ar putea fi încadrat produsul în litigiu, respectiv subgrupa NC 84148080.90 capitolul

„Altele”, pe considerentul că în acest cod nu este identificată o grupă de pompă

de aer acționată electric.

Încadrarea produsului

în categoria compresoarelor cu presiune de maxim 15 bari și cu un debit de maxim

60 mc/oră este apreciată de către expert ca fiind departe de realitatea oferită

de acest produs nu numai din punct de vedere constructiv, dar și al performanțelor

funcționale.

A reținut instanța că

nu pot fi primite susținerile pârâtelor referitoare la considerarea produsului ca

fiind un compresor pentru a putea fi încadrat în codul TARIC la codul stabilit de

către autoritatea vamală, întrucât datele tehnice infirmă această susținere. Că

acest produs nu poate fi clasificat ca fiind un compresor rezidă și din inexistența

accesoriilor pe care un compresor obișnuit le presupune pentru folosirea lor, situație

care nu se regăsește la produsele importate de reclamantă, dar și din faptul că

se constată diferențe de presiune de lucru între cele două tipuri de produse. Astfel,

diferențele dintre valorile presiunii de lucru determină și o altă destinație a

acestor categorii de produse, detalii constructive diferite, dimensiuni diferite,

elemente de fapt care fac posibilă încadrarea acestor produse pe diferite grupe

în clasificația oferită de codul TARIC.

Din datele tehnice rezultă

că acest produs este destinat pentru umflarea roților de autoturism, a saltelelor

pneumatice și a altor produse gonflabile, care au o durată de funcționare redusă

în raport cu compresoarele care au alte destinații, au regim de funcționare continuu,

sunt dotate cu dispozitive și facilitate auxiliar. Inclusiv Normele tehnice de securitate

privind procesul tehnologic și mediul înconjurător sunt diferit reglementate în

ceea ce privește cele două categorii de produse, pentru compresoare fiind foarte

stricte în comparație cu pompa în litigiu.

Prin urmare, instanța

a constatat că încadrarea menționată de reclamantă pentru produsele în discuție

corespunde datelor tehnice și descrierii funcționale, așa cum s-a precizat anterior,

astfel că, nici sub acest aspect, nu se poate susține că au fost încălcate dispozițiile

Regulamentului CE nr. 261/2008 privind instituirea taxelor antidumping definitive

la importurile de compresoare originare din R.P. Chineză.

În concluzie, a reținut

Curtea de apel că în mod greșit autoritatea vamală a procedat la recalcularea taxelor

puse în sarcina reclamantei precum și a majorărilor de întârziere și a TVA-ului

aferent, ceea ce determină anularea actelor administrative emise de aceasta.

Împotriva sentinței civile

nr. 120/F-CONT din 04 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamanta SC

R.G.I. SRL Pitești, cât și pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș

și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova.

În recursul său, reclamanta

a criticat hotărârea instanței de fond exclusiv cu privire la reducerea cheltuielilor

de judecată acordate acesteia.

Astfel, a arătat că instanța

de judecată a interpretat greșit dovezile cu privire la cheltuielile de judecată

pretinse, reținând că diferența dintre sumele acordate și sumele solicitate sunt

aferente altor acte procedurale îndeplinite de apărătorul SC R.G.I. SRL Pitești,

în favoarea sa și nu au legătură cu raportul juridic dedus judecății. Cheltuielile

în cuantum de 33.812,20 RON au fost utilizate pentru a acoperi cheltuielile ocazionate

atât în dosarul de față, cât și în Dosarul nr. 1474/46/2009 ce a avut ca obiect

suspendarea executării actului administrativ fiscal a cărui anulare s-a solicitat

în prezentul dosar, dosar subsecvent acestui fond.

Suma de 1.007,5 RON acordată

de instanța de fond cu titlu de cheltuieli de judecată abia acoperă cheltuielile

reprezentând onorariul expertului și taxa de timbru. În ceea ce privește cheltuielile

pentru asistență juridică, instanța nu a acordat nimic, cu toate că numai cheltuielile

cu SCPA B.G. se cifrează la 38.810,77 RON, conform facturilor depuse la dosar, la

care se adaugă cheltuielile efectuate cu S. și Asociații, de 2.500 RON și respectiv

În motivarea recursului,

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș a arătat, în esență, următoarele:

Instanța de fond în mod

eronat a admis acțiunea, reținând exclusiv concluziile raportului de expertiză,

în condițiile în care acesta este doar un mijloc de probă, neconcludent în acest

caz, căruia nu i se poate atribui prezumția de adevăr absolut.

Concluziile expertului

în sensul că încadrarea menționată de reclamantă pentru produsele în discuție corespund

datelor tehnice și descrierii funcționale și astfel nu se poate susține că au fost

încălcate dispozițiile Regulamentului CE nr. 261/2008, sunt eronate, iar instanța

de judecată a soluționat speța fără a lua în considerare apărările formulate de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș.

Obiectul controlului vamal

l-a constituit verificarea privind corectitudinea clasificării tarifare 8414.80.80

pentru mărfurile „compresoare auto și/sau pompe electrice de 12V, pentru umflat

roți”, originare din China, prin prisma Regulamentului CE nr. 261/2008, privind

instituirea unei taxe antidumping la importurile de anumite compresare originare

din Republica Populară Chineză.

În urma verificărilor

efectuate, s-a constatat că reclamanta a derulat 18 operațiuni vamale pentru punerea

în libera circulație a mărfurilor, având ca obiect, printre altele, și mărfurile

originare din China, „compresoare auto și/sau pompe electrice de 12V, pentru umflat

roți”, cod mărfuri 84148080.90 regim vamal 4000, cod adițional 0A0.

Direcția tehnici de vămuire

și tarif vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor a comunicat faptul că

produsele sunt compresoare volumice alternative cu piston care se clasifică subpoziția

Conform Regulilor generale

pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate, nr. 1 și nr. 6, în concordanță cu

textul oficial al Notelor explicative aferente Sistemului armonizat de denumire

și codificare a mărfurilor aferente poziției 8414, rezultă că articolele declarate

compresoare auto și/sau pompe electrice de 12V pentru umflați roți, au fost încadrate

în mod eronat la poziția tarifară 84148080.90 din TARIC, întrucât funcțiile și caracteristicile

esențiale ale acestora indică faptul că reprezintă „alte compresoare volumice alternative

(cu piston), care pot furniza o suprapresiune de peste 15 bari, cu un debit pe oră

de maximum 120 mc, care urmează ar fi încadrate corect la subpoziția NC 8414.80.80.51,

respectiv codul TARIC 8414.80.51.99.

Astfel, s-a constatat

că reclamanta a încălcat prevederile art. 20 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992

de instituire a codului vamal comunitar, astfel că s-a procedat la recalcularea

datoriei vamale prin aplicarea drepturilor legale datorate, respectiv a taxei antidumping

definitive de 77,6% la punerea în circulație a compresoarelor cu piston. Prin urmare,

reclamanta datorează, așa cum au stabilit organele vamale, suma de 452.416 RON taxa

de dumping și suma de 85.959 RON TVA.

Referitor la majorările

de întârziere aferente taxei antidumping, în sumă de 117.901 RON și cele aferente

TVA, în sumă de 22.402 RON, acestea sunt datorate de către reclamantă, potrivit

dispozițiilor art. 119 alin. (1) și art. 120 alin. (1) și alin. (7) din O.G. nr.

92/2003 privind C. proc. fisc.

Cu privire la acordarea

cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.007,5 RON se impune înlăturarea dispoziției

instanței de fond de a fi obligată Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș

să plătească această sumă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Conform textului de lege

amintit, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile

de judecată doar dacă se află în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul

derulării procesului, a determinat aceste cheltuieli. De asemenea, o altă condiție

este ca partea care le solicită, să fi câștigat irevocabil procesul, or, în speță,

nu este o astfel de situație.

În motivarea recursului,

pârâta

Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, a arătat în esență, următoarele:

Sentința recurată a fost

dată cu încălcarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu cuprinde

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, motivele pentru

care au fost admise susținerile reclamantei, motivele pentru care au fost înlăturate

apărările formulate de autoritatea vamală și nici motivele pentru care a apreciat

că raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic R.R. este de natură a conduce

la stabilirea adevărului în cauză.

Motivarea hotărârii trebuie

să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, cum

s-a procedat în speță, ci să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate

de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

De asemenea, judecătorul

fondului nu și-a exercitat rolul activ, prin toate mijloacele, stabilirea adevărului,

ci s-a rezumat să își însușească ad literam concluziile raportului de expertiză

și apărările reclamantei.

În fine, prin sentința

recurată, au fost încălcate prevederile dreptului comunitar incidentă în speță.

Este de reținut că Regulamentul

de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin acte succesive – H.G. nr.

626/1997, H.G. nr. 1114/2001 și H.G. nr. 797/2006 – a stipulat mereu că declarația

vamală în detaliu semnată de importator sau de reprezentanții acestuia are valoarea

unei declarații pe proprie răspundere în ceea ce privește exactitatea datelor înscrise

în declarația vamală, autenticitatea documentelor anexate acesteia, plasarea mărfurilor

sub regimul vamal solicitat, realitatea și exactitatea celor declarate de importator

în momentul îndeplinirii formalităților vamale de import definitiv urmând să fie

constatate ulterior de organele de control special abilitate în acest sens. Un astfel

de control s-a desfășurat în privința reclamantei, având drept scop efectuarea verificărilor

referitoare la corectitudinea clasificării tarifare 8414.80.80 pentru „compresoare

auto și/sau pompe electrice de 12V pentru umflat roți, originare din China, prin

prisma Regulamentului (CE) nr. 261/2008 privind instituirea unei taxe antidumping

definitive la importurile anumitor compresoare originare din Republica Populară

Chineză, care au făcut obiectul operațiunilor vamale de punere în liberă circulație

a mărfurilor derulate prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Argeș, titular fiind SC R.G.I. SRL Pitești.

Pentru mărfurile importate,

reclamanta a depus și a înregistrat la autoritatea vamală un număr de 18 declarații

vamale de punere în liberă circulație a acestora, cu codul 84148080.90, regim vamal

4000, cod adițional 0A0, condiție de livrare FOB, țara de origine China, cod preferințe

100, încadrare tarifară pentru care sunt prevăzute și datorate în vamă o taxă vamală

de 2,2% conform TARIC aplicabil în anul 2008 și anul 2009, precum și cota de TVA

de 19%.

Potrivit unei jurisprudențe

constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, criteriul decisiv pentru

clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat în caracteristicile și proprietățile

lor obiective, astfel cum au fost definite în formularea poziției din NC și în notele

de secțiune sau de capitol. Pe de altă parte, destinația produsului poate constitui

un criteriu obiectiv de clasificare,cu condiția să specifică produsului respectiv,

caracterul inerent trebuind să poată fi apreciat în funcție de caracteristicile

și de proprietățile obiective ale acestuia.

Nomenclatura combinată,

instituită prin Regulamentul nr. 2658/87 se bazează pe sistemul armonizat de denumire

și codificare a mărfurilor, elaborat de Consiliul de cooperare vamală, devenit Organizația

Mondială a Vămilor, în baza Convenției internaționale încheiată la Bruxelles la

14 iunie 1983, ce a fost ratificată de România prin Legea nr. 98/1996.

Întrucât descrierea mărfurilor

a fost făcută în mod generic la momentul declarării acestora la autoritatea vamală,

potrivit art. 78 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992, de instituirea

Codului vamal comunitar la efectuarea unui control cu privire la mărfurile importate

de reclamantă, despre care s-a făcut vorbire mai sus.

Direcția Tehnici de Vămuire

și Tarif Vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor a comunicat că produsele

se clasifică la sub-poziția NC 8414.80.51 având în vedere și un număr de documente

ITO emise de mai multe administrații vamale din spațiul comunitar european.

Informațiile furnizate

susțin încadrarea tarifară stabilită de autoritatea vamală pentru produsele importate

de către SC R.G.I. SRL Pitești, respectiv sub-poziția NC 8414 .80.51 codul TARIC

8414.80.51.99.

Este relevant că ulterior

intrării în vigoare la data de 21 martie 2008 a Regulamentului CE nr. 261/2008 privind

instituirea unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite compresoare

originare din Republica Populară Chineză, reclamanta, deși avea posibilitatea legală,

nu a solicitat, în temeiul art. 12 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992, informații

tarifare obligatorii (ITO) referitor la mărfurile ce urmau a fi importate.

Informațiile tarifare

sunt obligatorii pentru autoritățile vamale din Uniunea Europeană în ceea ce privește

mărfurile în legătură cu care au fost efectuate formalitățile vamale după data la

care le-au fost furnizate informațiile, cu mențiunea că aceste mărfuri trebuie să

fie identice cu cele pentru care s-au solicitat și obținut informații tarifare obligatorii.

În ceea ce privește documentelor

ITO aflate la dosarul cauzei, între care se regăsesc și cele la care s-a făcut referire,

acestea au o valoare orientativă pentru instanța de judecată, informațiile tarifare

obligatorii nefiind furnizate la solicitarea reclamantei pentru mărfurile referitor

la care autoritatea vamală a perceput taxe antidumping.

Conform caracteristicilor

constructive ale produselor importate de reclamantă, acestea se încadrează tarifar

la sub-poziția NC 8414.80.51, codul TARIC 8414.80.51.99, iar nu la codul TARIC 8414.80.80.90,

cod apreciat ca fiind corect de către instanța de judecată care și-a însușit ad

literam punctul de vedere al contestatoarei și al expertului tehnic, fără a lua

în considerare actele normative pe care autoritatea vamală le-a menționat în scopul

asigurării stabilirii unei încadrări tarifare corecte.

Conform regulilor generale

pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate nr. 1 și 6 articolele în discuție au

fost încadrate eronat întrucât funcțiile și caracteristicile esențiale ale acestora

indică faptul că sunt „alte compresoare volumice alternative (cu piston), care pot

furniza o suprapresiune de peste 15 bari, cu un debit pe oră de maximum 120 mc.”.

Conform regulilor generale

de interpretare a Sistemului Armonizat, determinarea clasificării se face astfel:

a) conform textelor pozițiilor și Notelor de Secțiune, Notelor de Capitol, Notelor

Complementare și b) când este cazul, atunci când nu sunt contrare textelor pozițiilor

și notelor respective, conform dispozițiilor Regulilor 2, 3, 4 și 5.

Sintagma de la lit. b)

este destinată să precizeze, fără echivoc, că textele pozițiilor, Notelor de Secțiune,

Notelor de Capitol, Notelor Complementare au caracter prioritar pentru stabilirea

clasificării față de orice alte considerații.

Deși s-a învederat instanței

de fond faptul că în cuprinsul raportului de expertiză sunt menționate o serie de

criterii care nu au nicio relevanță pentru determinarea produsului ca fiind o pompă

de aer sau un compresor, așa cum sunt acestea definite în textele legale care stau

la baza clasificării tarifare, Curtea de apel nu a luat în seamă această apărare.

Din documentația analizată

produsul denumit compresor auto reprezintă un compresor și nu o pompă de aer sau

vid așa cum s-a concluzionat în cuprinsul raportului de expertiză, produs clasificat

la poziția 8414.

Din descrierea caracteristicilor

tehnice rezultă și faptul că funcționarea produsului este caracterizată de mișcarea

de translație a unui piston în interiorul unui cilindru, ceea ce confirmă că produsul

în cauză este un compresor volumic alternativ, iar prin aplicarea regulilor generale

pentru interpretarea Nomenclaturii combinate, nr. 1 și 6 produsul se clasifică la

sub-poziția 8414 80 51.

Concluzionând, pentru

determinarea sub-poziției tarifare la care se clasifică produsul, autoritatea vamală

a luat în considerare toate informațiile privind caracteristicile tehnice ale produselor

importate, conform specificațiilor tehnice care sunt aferente acestora.

La data de 21 martie 2008

a intrat în vigoare Regulamentul (CE) nr. 261/2008 al Consiliului, din data de 17

martie 2008, privind instituirea unei taxe antidumping la importurile de anumite

compresoare originare din Republica Chineză. Măsurile de politică comercială instituite

de comunitățile Europene, conform prevederilor acestui Regulament, prevăd că taxa

antidumping definitivă de 77,6%, aplicabilă prețului net, franco frontieră comunitară,

înainte de vămuire, întrucât societățile producătoare ale compresoarelor cu piston

nu sunt enumerate în lista din actul normativ anterior indicat.

În ceea ce privește cererea

de acordare a cheltuielilor de judecată, în mod greșit a fost admisă în parte pentru

suma de 1.007,5 RON întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274

alin. (1) C. proc. civ. Conform acestor prevederi partea care a pierdut procesul

suportă cheltuielile de judecată doar dacă se află în culpă procesuală sau dacă

în cursul derulării procesului prin atitudinea sa a determinat aceste cheltuieli.

De asemenea, o altă condiție ce se impune a fi îndeplinită este ca partea care le

solicită să fi câștigat irevocabil procesul.

Recursurile sunt nefondate.

Astfel, în ceea ce privește

recursul declarat de către reclamanta de SC R.G.I. SRL Pitești, în mod corect judecătorul

fondului a obligat pârâtele să-i achite cheltuieli de judecată în cuantum doar de

1.007,5 RON, sumă pe care reclamanta a dovedit-o cu documente justificative în prezenta

cauză. Contrar celor afirmate de către aceasta, celelalte cheltuieli de judecată

pretinse de reclamantă nu au fost ocazionate de judecarea acestei cauze. Cheltuielile

de judecată efectuate în Dosarul nr. 1474/46/2009 nu pot fi pretinse decât în acel

dosar sau pe cale separată, fiind irelevant că dosarul amintit are ca obiect suspendarea

actelor administrativ-fiscale a căror anulare s-a solicitat în cauza de față. În

ceea ce privește cheltuielile de judecată cu asistența juridică la care se referă

reclamanta, respectiv cele achitate SCPA B.G. și S. și Asociații, nu au fost efectuate

în prezenta cauză: sumele de bani plătite SCPA B.G. au fost achitate pentru servicii

de consultanță juridică, iar sumele de bani achitate lui S. și Asociații privesc

cererea de suspendare a actelor administrative, o contestație la executare, precum

și pentru asistență juridică în privința unei plângeri contravenționale și a unei

cereri de suspendare.

Criticile formulate de

pârâte în recursurile acestora, sunt, de asemenea, nefondate.

Sentința recurată nu a

fost dată cu încălcarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel cum susține

pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova. Dimpotrivă,

constată instanța de recurs, în hotărârea atacată judecătorul fondului a dat răspunsuri

precise la cererile formulate prin acțiune, pe baza întregului material probator

administrat în cauză. Motivarea nu este o chestiune de volum, ci una de conținut.

Deși hotărârea instanței de fond nu este foarte detaliată, ea este clară, precisă,

concisă și este convingătoare. Raționamentul care a condus judecătorul fondului

la soluția de admitere a acțiunii reclamantei este clar explicitat de acesta și

bine fundamentat.

De asemenea, contrar recurentei,

prima instanță a explicat de ce s-a apelat la un expert tehnic, în speță R.R. Astfel,

prima instanță reținând că cele două părți se situează pe poziții divergente în

privința încadrării tarifare a produsului importat, firesc, a concluzionat că analiza

caracteristicilor produsului trebuie să fie făcută de un expert tehnic, de descrierea

corectă a caracteristicilor tehnice și a funcțiilor produsului amintit depinzând

încadrarea pe clasificația tarifară corespunzătoare a compresorului auto și/sau

pompe electrice de 12V, pentru umflat roți, în codul TARIC referitor la acel produs.

Prin sentința recurată

nu au fost încălcate prevederile Regulamentului de aplicare a Codului vamal. Este

de necontestat că cele consemnate de un importator în declarația vamală în detaliu

sunt supuse controlului ulterior al organelor vamale, din acest punct de vedere

pârâții fiind îndreptățiți să efectueze verificări cu privire la corectitudinea

clasificării tarifare 8414.80.80 pentru „compresoare auto și/sau pompe electrice

de 12V pentru umflat roți, originare din China, prin prisma Regulamentului (CE)

nr. 261/2008 privind instituirea unei taxe antidumping definitive la importurile

anumitor compresoare originare din Republica Populară Chineză, care au făcut obiectul

operațiunilor vamale de punere în liberă circulație a mărfurilor derulate prin Direcția

Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș, titular fiind SC R.G.I. SRL

Pitești. Constatările organelor de control consemnate în actele administrative atacate

sunt însă supuse cenzurii instanțelor de judecată în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004, judecătorul cauzei având competența recunoscută în art. 18 din actul

normativ precitat să exercite controlul de legalitate al respectivelor acte infralegislative

și să dispună anularea acestora.

În vederea determinării

corecte a încadrării tarifare aplicabilă pentru produsele importate de către reclamantă,

instanța de fond a analizat documentația referitoare la caracteristicile tehnice

și funcțiile produsului în discuție, concluziile expertului tehnic desemnat în cauză

și în raport de întregul material probator administrat, a interpretat corect reglementările

vamale interne și comunitare privind clasificarea produsului importat din R.P. Chineză,

pentru care organele vamale au stabilit în procesul-verbal de control un alt cod

tarifar decât cel declarat și acceptat la data efectuării operațiunilor de import.

Instanța de fond nu a

preluat ad literam concluziile expertului, cum susțin recurentele, dar constatările

expertizei nu au fost combătute de către pârâte prin alte probe, iar concluziile

acesteia au făcut convingerea judecătorului fondului că exprimă un punct de vedere

corect.

Astfel, a observat instanța,

produsul importat „este alcătuit dintr-o carcasă din material plastic cu motor electric

de curent continuu alimentat la 12V, angrenaj de multiplicare a turației, mecanism

bielă-manivelă care transformă mișcarea de rotație primită de la motorul electric

în mișcare de translație a unui piston în interiorul unui cilindru, o supapă de

aspirație și una de refulare, un manometru analogic, un furtun de 40 cm de racordare

la ventilul obiectului ce urmează a fi umflat și cordon de alimentare la priza de

12 V, curent continuu, lung de cca. 3 m.”

Pe baza acestor caracteristici

tehnice expertul a concluzionat că având în vedere că în codul TARIC nu există identificată

o grupă de pompe de aer acționate electric, clasificația corespunzătoare în sus

amintitul cod se face la grupa 8414, subgrupa NC 84148080.90, capitolul „Altele”,

nefiind corectă încadrarea respectivului produs, nici din punct de vedere constructiv,

nici din punct de vedere al performanțelor sale funcționale în categoria compresoarelor

cu presiune de maxim 15 bari și cu un debit de maxim 60 mc/oră.

Informațiile furnizate

de expert, precum și documentația referitoare la caracteristicile tehnice și funcțiile

produsului importat din R.P. Chineză, au format convingerea judecătorului fondului

că încadrarea tarifară susținută de reclamantă este cea corectă.

Procedând în acest mod,

prima instanță a urmat jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților

Europene, invocată chiar de către recurente, în sensul că criteriul decisiv pentru

clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat în caracteristicile și proprietățile

lor obiective.

Împrejurarea că reclamanta

nu a solicitat, potrivit art. 12 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992, informații

tarifare obligatorii cu privire la mărfurile ce urmau a fi importate din R.P. Chineză,

nu este de natură a face preferabilă încadrarea produsului pe o poziție tarifară

susceptibilă de taxă antidumping. Cum chiar recurentele au subliniat, informațiile

tarifare amintite sunt obligatorii numai pentru autoritățile vamale, însă în ceea

ce o privește pe reclamantă, în cauză s-a făcut dovada pe baza materialului probator

administrat că încadrarea tarifară susținută de autoritățile vamale române este

nelegală în condițiile aplicării regulilor 1 și 6, care nu se întemeiază pe funcția

principală a aparatului importat de către reclamantă.

În consecință, prima instanță

în mod corect a ajuns la concluzia că încadrarea tarifară propusă de către reclamantă

corespunde datelor tehnice și descrierii funcționale a produsului, motiv pentru

care nu se poate reține că au fost încălcate dispozițiile Regulamentului CE nr.

261/2008.

În fine, critica privind

acordarea cheltuielilor de judecată este, de asemenea, nefondată. Cum reclamantei

i-a fost admisă acțiunea și au fost anulate actele administrativ-fiscale întocmite

de pârâte, acestea din urmă au căzut în pretenții în sensul art. 274 C. proc. civ.,

fiind așadar în culpă procesuală și urmând să suporte cheltuielile de judecată efectuate

de către reclamantă. Evident, plata cheltuielilor este în discuție numai după rămânerea

irevocabilă a hotărârii judecătorești pronunțată în cauză de către prima instanță.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate

recursurile declarate în cauză.

Respinge recursul declarat

de SC R.G.I. SRL Pitești împotriva sentinței civile nr. 120/F-CONT din 04 iunie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursurile declarate

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Argeș și Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova împotriva aceleiași sentințe civile,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3519/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 221/F-CONT din 30 martie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și
ÎCCJ 2015-05-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1905/2015
Decizia nr. 1905/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a I
ÎCCJ 2013-06-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5856/2013
temeiată, motivând că, la controlul vamal ulterior tematic, având obiectul susmenționat, s-a constatat că societatea a derulat 16 operațiuni vamale în cazul cărora marfa importată a fost încadrată eronat. Societatea reclamantă a susținut că
ÎCCJ 2013-04-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5208/2013
furile importate cu declarațiile vamale de import din 13 ianuarie 2006 și din 7 februarie 2006", declarații care au fost depuse la Biroul Vamal Argeș. Împotriva deciziei din 3 februarie 2011, emisă de Direcția Regională pentru Accize și Ope
ÎCCJ 2010-10-05
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4085/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 12
Sursă