ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4104/2010

Asupra recursurilor

penale de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 3 noiembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr.

336/1372/2010 s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a

inculpaților O.I.I. și O.D.O.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 98/S din 22 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și

Familie Brașov s-a dispus condamnarea inculpaților O.I.I. și O.D.O. la pedepse

rezultante de 10 ani închisoare, respectiv 20 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor prev.de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin.

(1) lit. d) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.

și art. 211 alin. (1) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu aplicarea

art. 99 C. pen. față de inculpatul minor O.I.I.

S-a apreciat că

temeiul arestării - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - subzistă și în prezent,

pericolul concret pentru ordinea publică fiind exprimat atât de modul concret

de comitere a faptelor - într-un loc public, de două sau mai multe persoane

împreună, dintre care unul minor - dar și de agresivitatea deosebită de care

inculpații au dat dovadă.

Raportat la stadiul

procesului penal - cauza fiind în apel - la necesitatea lămuririi cauzei sub

toate aspectele, s-a apreciat că durata arestului preventiv nu a depășit

termenul rezonabil prevăzut de art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, impunându-se menținerea, în continuare a stării de arest.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs inculpații O.I.I. și O.D.O., solicitând casarea

hotărârii și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate dar

și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată

că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală

nr. 98/S din 22 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și

Familie Brașov, s-a dispus condamnarea inculpatului minor O.I.I. și a

inculpatului major O.D.O. la pedepse rezultante de 10 ani închisoare, respectiv

20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav

prev.de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) C.

pen. și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv tâlhărie prevăzută de

art. 211 alin. (1) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., reținându-se, în

fapt, că în data de 13 martie 2010 cei doi inculpați au agresat victima M.G.,

aplicându-i mai multe lovituri cu corpuri dure, cauzându-i leziuni care au

condus la deces, după care au transportat cadavrul într-un boss de ciment prin

care curgea apă în canal.

Anterior exercitării

actelor de agresiune, cei doi inculpați, potrivit unei înțelegeri prealabile,

i-au dat victimei să consume băuturi alcoolice pentru a o aduce în stare de

neputință de a se apăra, scopul urmărit fiind acela de a sustrage oi din turma

victimei.

După decesul victimei

cei doi inculpați au sustras din turmă 7 oi.

Potrivit

dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății, instanța

verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Dacă instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică

această măsură, dispune menținerea acesteia.

În cauza dedusă judecății, instanța de apel a

considerat că temeiurile arestării preventive - art. 148 lit. f) C. proc. pen.

- subzistă, că acestea nu au dispărut, iar în cursul judecății în prima

instanță s-a stabilit vinovăția inculpaților.

Presupunerea

rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și omor deosebit de

grav, precum și modalitatea de săvârșire a acestora denotă un potențial

criminogen ridicat și un pericol social substanțial.

În concluzie, existența

cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., este pe deplin

probat, astfel că revocarea măsurii arestării preventive nu se impune.

Pe de altă parte,

hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul

garantării executării pedepsei, astfel cum rezultă și din analiza dispozițiilor

art. 5 parag. 1 din Convenție.

Chiar dacă, hotărârea

de condamnare a inculpaților în primă instanță, nu are caracter definitiv,

fiind apelată de inculpați, ea este totuși de natură să justifice continuarea

privării de libertate a acestora în condițiile parag. 2 lit. a) din Convenție.

Cât privește durata

detenției provizorii, instanța europeană a statuat că aceasta are în vedere

complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul

autorităților competente.

În cauza dedusă

judecății se impune a se observa că nu s-a depășit durata rezonabilă a

arestului în condițiile date de complexitatea cauzei, de administrarea tuturor

probelor necesare lămuririi situației de fapt și încadrarea juridică a faptelor

săvârșite.

Nu poate fi reținută

nici culpa autorităților în derularea procedurilor, în perioada detenției

provizorii, fiind finalizată urmărirea penală dar și judecata în primă

instanță.

Față de

considerentele expuse anterior, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile

declarate de inculpații O.I.I. și O.D.O.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații O.I.I. și O.D.O. împotriva Încheierii de ședință din 03 noiembrie

2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 336/1372/2010.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 noiembrie 2010.