ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1793/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 133 din 15 octombrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul G.I.N. împotriva pârâților Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România și Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, privind anularea parțială a procesului-verbal al ședinței Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România din 13 iulie 2007 și a hotărârii din 13 iulie 2007 emisă de Consiliul Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România cu acordarea unor despăgubiri civile.

În motivarea sentinței se reține că prin actele atacate în mod legal a fost respinsă cererea reclamantului prin care acesta, în calitate de executor judecătoresc suspendat din funcție în baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 188/2000, a solicitat schimbarea sediului biroului său din circumscripția Podul Turcului, în circumscripția Roman, precum și reluarea activității sale ca urmare a încetării suspendării. În drept, se reține că potrivit art. 79 din Ordinul nr. 210/2001 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000, solicitantul schimbării de sediu dintr-o circumscripție în alta trebuie să aibă calitatea de executor judecătoresc la momentul formulării cererii, iar în speță reclamantul era suspendat din funcție la data respectivă pe motiv de incompatibilitate, exercitând o altă funcție [caz de incompatibilitate prevăzut de art. 23 lit. b) din Legea nr. 188/2000].

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul G.I.N., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece nu au fost avute în vedere toate elementele situației de fapt, iar dispozițiile legale aplicabile au fost eronat interpretate. Recurentul citează, în acest sens, dispozițiile art. 22 și 23 din Legea nr. 188/2000, din conținutul cărora rezultă că suspendarea din funcție a executorului judecătoresc nu echivalează cu încetarea calității acestuia, ceea ce se suspendă fiind doar „exercițiul funcției de executor judecătoresc”. Se precizează, de asemenea, că potrivit art. 7, 8 și 79 alin. (5) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, în cazul aprobării de schimbare a sediului său, executorul judecătoresc este obligat să dovedească, pentru a se înregistra la curtea de apel competentă, faptul că nu exercită activități incompatibile cu funcția de executor.

În consecință, greșit a reținut instanța de fond pericolul apariției unei incompatibilități. De asemenea, legitimitatea cererii sale, arată recurentul, s-a întemeiat și pe împrejurarea necontestată în cauză, că suspendarea a intervenit ca o ultimă soluție după o perioadă de 2 ani, în care exercitase această funcție într-o localitate situată la peste 100 km. de domiciliul familiei sale și realiza venituri nete de cca. 5.000.000 ROL lunar - insuficiente pentru întreținerea sa și a familiei. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat. Într-adevăr, reclamantul-recurent a formulat cerere de schimbare a sediului biroului dintr-o circumscripție a judecătoriei în alta, pe un post publicat în M. Of., ca fiind vacant în Orașul Roman și pentru care nici o persoană nu s-a înscris la concurs.

În mod legal, instanța de fond a considerat ca fiind justificat refuzul pârâților–intimați de a aproba cererea reclamantului, pentru simplul motiv că acesta fusese suspendat din funcție din inițiativa sa, exercitând o altă funcție, pentru a obține venituri. Astfel, art. 22 din Legea nr. 188/2000 reglementează limitativ cazurile în care calitatea de executor încetează, iar incompatibilitatea nu este unul dintre acestea, iar art. 23 din aceeași Lege folosește termenii „Exercițiul funcției de executor judecătoresc se suspendă”, nefiind menționată „pierderea” sau „suspendarea calității de executor judecătoresc”. Totodată, potrivit art. 5 alin. (4) lit. b) din Regulament, executorii judecătorești pot solicita schimbarea sediului biroului dintr-o circumscripție a judecătoriei în alta, având prioritate imediat după executorii stagiari care au promovat examenul de definitivat.

În speță, pârâții-intimați au refuzat nejustificat rezolvarea cererii reclamantului, deoarece faptul că reclamantul-recurent nu demisionase încă din funcția care îl făcea incompatibil (angajat al O.C.P.I. Neamț), nu constituia un pericol ca acesta să exercite în paralel cele două funcții, la înregistrarea noului sediu, potrivit art. 72 din Regulament, condițiile de exercitare a profesiei de executor judecătoresc sunt din nou verificate, iar neînregistrarea în termen de 60 de zile de la comunicare pe post duce la revocarea ordinului de numire. În plus, la dosarul de fond a fost depus și Raportul M.J., privind numărul redus de dosare execuționale înregistrate în circumscripția Podul Turcului, fapt ce justifică cererea recurentului- reclamant de schimbare a sediului.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului este nelegală și netemeinică, iar recursul urmează a fi admis dispunându-se modificarea parțială a sentinței, în sensul admiterii capătului de cerere privind schimbarea sediului. Cererea de despăgubiri civile va fi respinsă, întrucât recurentul-reclamant nu a făcut dovada existenței prejudiciului pretins, acesta exercitând o altă activitate, incompatibilă cu funcția de executor judecătoresc și din care a obținut venituri pe perioada 13 iulie 2007 (data depunerii cererii) și până în prezent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.I.N. împotriva sentinței civile nr. 133 din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond admite în parte acțiunea reclamantului G.I.N. Anulează parțial procesul-verbal al Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România din 13 iulie 2007 și hotărârea din 13 iulie 2007 emisă de același consiliu, referitor la neavizarea respectiv respingerea cererii de schimbare de sediu formulată de recurentul-reclamant. Obligă pârâții să avizeze favorabil cererea de schimbare de sediu din cadrul circumscripției Judecătoriei Podul Turcului în cadrul circumscripției Judecătoriei Roman.

Respinge cererea privind acordarea de despăgubiri civile. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 mai 2008.