ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4595/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 168 din 16 februarie 2005, Judecătoria Motru a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu intimatele Comisia locală Samarinești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisia județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991. S-a anulat adeverința de proprietate de la 26 iunie 1998, precum și procesul-verbal de punere în posesie din 17 iunie 1998 și s-a dispus eliberarea unor noi înscrisuri în care să se menționeze suprafața totală de teren de 4,33 ha în loc de 3,658 ha și a fost obligată pârâta Comisia Locală Samarinești să întocmească documentația și să o înainteze Comisiei Județene Gorj în vederea eliberării titlului de proprietate reclamantului pentru terenurile rămase de la autoarea C.M.

A fost obligată Comisia Locală Samarinești să întocmească documentația și să o înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar pentru suprafața de 3,26 ha teren la care reclamantul este îndreptățit ca moștenitor al autorului C.I. Prin Decizia civilă nr. 600 din 2 iunie 2005 Tribunalul Gorj a respins ca nefondat apelul declarat de Comisia locală Samarinești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, reținând că apelantul nu și-a motivat apelul, în cererea de apel nefiind cuprinse considerentele de fapt și de drept pentru care se atacă hotărârea judecătoriei. Prin Decizia nr. 3115 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a fost admis recursul declarat de pârâta Comisia locală Samarinești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și s-au modificat ambele hotărâri, în sensul că s-a înlăturat obligația Comisiei de a reconstitui, întocmi și înainta documentația pentru suprafața de 3,26 ha teren de la autorul C.I., fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, conform art. 11 alin. (3) din Legea fondului funciar, republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legale efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii. Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.

Prin urmare, instanța de recurs a constatat că în mod corect instanțele anterioare au dispus emiterea actelor de proprietate pe numele petentului pentru suprafața totală de teren de 4,33 ha în loc de 3,658 ha de pe urma autoarei C.M. În ceea ce privește pretențiile petentului de reconstituire a proprietății de pe urma celuilalt autor C.I., instanța de recurs a reținut că modalitatea de probațiune reglementată de lege trebuie să fie aplicată deopotrivă și în acest caz. Or, în speță, s-a constatat că procedura de reconstituire după autorul petentului C.I. nu a respectat prevederile legii fondului funciar nici în privința etapelor administrative prealabile, nici în privința prezentării probatoriului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.I., solicitând reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma părinților săi, conform înscrisurilor depuse la dosar. Recurentul-reclamant a prezentat demersurile judiciare făcute în cursul procesului, fiind nemulțumit de modul de soluționare a cauzei și a susținut că decizia recurată este nelegală. La termenul de judecată din data de 17 octombrie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, având în vedere următoarele considerente: Decizia pronunțată de curtea de apel nu se încadrează în dispozițiile art. 299 din C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului și anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 din C. proc. civ. Mai mult, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă. Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva Deciziei nr. 3115 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS