ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4927/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 4847 din 5 septembrie 2011,

Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității acțiunii,

invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a

respins acțiunea formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu pârâtele

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

hotărâri, la data de 02 noiembrie 2011, a declarat recurs reclamantul T.I.,

fără a preciza care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este

nul.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere că cererea de recurs, formulată la

data de 02 noiembrie 2011, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ.

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Art. 304 din același

act normativ enumeră situațiile în care se poate cere modificarea sau casarea

unor hotărâri, numai pentru motive de nelegalitate: "când instanța nu a

fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; când hotărârea s-a dat de alți

judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; când

hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe,

invocată în condițiile legii; când instanța a depășit atribuțiile puterii

judecătorești; când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2); dacă

instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii; când instanța, interpretând

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia; când hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii."

De asemenea, este

neîndoielnic că, în cauză, Înalta Curte se află în situația prevăzută de art.

304

1

C. proc. civ., în care recursul declarat împotriva unei

hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la

motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza

sub toate aspectele.

Cu toate acestea,

analizând cererea recurentului și susținerile acestuia, precum și înscrisurile

depuse în probatoriu, Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii de recurs

nu sunt dezvoltate argumente care ar putea fi calificate ca motive de recurs,

potrivit legii.

Astfel fiind, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (1) și

(2) și art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu

faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe

care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de T.I. împotriva Sentinței nr. 4847 din 5 septembrie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV