ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4927/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 4847 din 5 septembrie 2011, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins acțiunea formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri, la data de 02 noiembrie 2011, a declarat recurs reclamantul T.I., fără a preciza care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere că cererea de recurs, formulată la data de 02 noiembrie 2011, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Art. 304 din același act normativ enumeră situațiile în care se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri, numai pentru motive de nelegalitate: "când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2); dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii." De asemenea, este neîndoielnic că, în cauză, Înalta Curte se află în situația prevăzută de art. 304 1 C. proc.

civ., în care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. Cu toate acestea, analizând cererea recurentului și susținerile acestuia, precum și înscrisurile depuse în probatoriu, Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate argumente care ar putea fi calificate ca motive de recurs, potrivit legii. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (1) și (2) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de T.I. împotriva Sentinței nr. 4847 din 5 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV