ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1558/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1558/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 420 din data de 23 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

Prahova, secția penală, în Dosarul nr. 4103/105/2013, a fost condamnat

inculpatul M.F., după cum urmează:

- art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

infracțiunea de evaziune fiscală, faptă din perioada 13 iunie 2008 - 02 iulie

2008 la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

- art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea

nr. 241/2005 infracțiunea de evaziune fiscală, faptă din data de data de 30

iulie 2008 la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a

alege, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a

alege, după executarea pedepsei principale.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64

lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei.

În

temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

Conform art. 86

2

C. pen., termenul

de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate prin prezenta la care se

adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 4 ani, fiind în final de 7 ani.

Potrivit art. 86

3

C. pen. pe

durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lor de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra disp.art. 86

4

combinat cu art. 83 C.

pen. privind efectele revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii

altei infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neîndeplinire,

cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea

pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a admis în parte acțiunea civilă, formulată

de A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata

despăgubirilor civile, după cum urmează:

- 409.796,43 RON către Direcția Județeană

pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova reprezentând contravaloarea accizei nedeclarate;

- 81.920,77 RON către Ministerul Finanțelor

Publice prin A.N.A.F., reprezentând contravaloarea TVA sustrasă și nerecuperată.

În

baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la

1.500 RON cheltuieli judiciare către stat din faza de urmărire penală și judecată.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

a reținut că prin rechizitoriul nr. 8258/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.F. pentru săvârșirea

infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada 13 iunie 2008

- 02 iulie 2008, în calitate de asociat unic și administrator al SC S.P. SRL, în

baza unei rezoluții infracționale unice, nu a înregistrat în evidențele contabile

venituri în cuantum de 1.596.250 RON, obținute prin efectuarea de operațiuni comerciale

cu produse energetice, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 491.717,2

RON (din care accize în valoare de 409.796,43 RON și TVA în valoare de 81.920,77

RON) și în calitate de asociat unic și administrator al SC S.P. SRL la data de 30

iulie 2008, a schimbat sediul social al SC S.P. SRL din comuna S., județul Prahova,

la o adresă fictivă, unde nu a funcționat niciodată, respectiv în municipiul Ploiești,

județul Prahova și nu a declarat noua locație organelor fiscale, în scopul vădit

de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiar-fiscale ale organelor

abilitate ale statului, precum și pentru a nu-i fi descoperită activitatea infracțională.

În

faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe:

sesizarea Gărzii Financiare - Secția Prahova din 08 septembrie 2008, înregistrată

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești cu nr. 8258/P din 15 septembrie 2008,

adresa din 21 aprilie 2011 a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni

Vamale Prahova, declarațiile inculpatului M.F., declarațiile martorilor G.C. și

L.A., documente cesiune societate de la L.A. la M.F. (hotărârea autentificată

din 12 mai 2008, proces-verbal predare-primire documente SC S.P. SRL, certificat

înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului Prahova, cerere de înregistrare,

act constitutiv societate, contractul comercial de vânzare-cumpărare din 13

iunie 2008 încheiat între SC B.I. SRL și SC S.P. SRL Ploiești, facturile fiscale

emise de SC B.I. SRL către SC S.P. SRL Ploiești, și anume: - factura din 02

iulie 2008, din 25 iunie 2008, din 23 iunie 2008, din 18 iunie 2008, din 16

iunie 2008 și din 13 iunie 2008, cereri deschidere cont cu specimen de semnătură,

la Banca T. - L.A. și M.F., operațiunile bancare efectuate de inculpat în format

letric și electronic, emise de Banca T. conform adresei din 09 aprilie 2010, fișă

client a SC B.I. SRL pentru SC S.P. SRL Ploiești, notele Gărzii Financiare din

20 iunie 2008, din 26 iunie 2008, din 08 iunie 2008 și din 09 iunie 2008, notă explicativă

luată de Garda Financiară lui L.A. la 26 iunie 2008, adresa din 17 iulie 2008 a

Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova din care rezultă

cesiunea părților sociale ale SC S.P. SRL Ploiești către Ș.F., invitații/somații

emise de Garda Financiară - Secția Prahova, cerere verificare a numitului D.G. la

C.N.A.B.D. din care rezultă că este decedat, declarațiile martorilor G.M., D.R.,

V.G., declarațiile olografe ale numiților P.G.S., P.P.F., înscrisuri aferente SC

L. SRL, SC D. SRL, SC P. SRL, SC A. SRL și SC T. SRL, proces-verbal de verificare

în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor întocmite la data de

16 septembrie 2009, au fost luate declarații inculpatului M.F.

În

faza de cercetare judecătorească, înainte de citirea actului

de sesizare, fiind prezent în fața instanței, inculpatul a declarat ca înțelege

sa fie judecat conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., iar după punerea in discuție a acestor cereri , instanța a admis

solicitarea inculpatului, motiv pentru care nu s-a mai procedat la readministrarea

probatoriilor din faza de urmărire penală.

Examinând probele administrate în faza

de urmărire penală așa cum prevăd disp. art. 320

1

alin. (1) C. proc.

pen., precum și declarațiile inculpatului date în fața instanței de judecată în

condițiile art. 320

1

C. proc. pen., Tribunalul a reținut vinovăția inculpatului

în comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței

și următoarea situație de fapt:

La data de 08 septembrie 2008, Garda Financiară

- Secția Prahova a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești prin plângere

penală formulată împotriva numiților M.F. și Ș.F., primul fost asociat unic/administrator

și celălalt nou asociat unic/administrator la acea perioada la SC S.P. SRL cu sediul

social declarat în Ploiești, solicitând efectuarea de cercetări față de sus-numiții

pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 4 și

art. 9 alin. (1) lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005.

În

fapt, în anul 2006, L.A. a înființat SC S.P. SRL cu sediul

în municipiul. Târgoviște, județul Dâmbovița, iar în anul 2007 pe această societate

sus-numitul a înființat un punct de lucru, cu obiect de activitate „Bar” în comuna

Ș., județul Prahova, localitate în care la data de 21 noiembrie 2007 este declarat

sediul social.

Societatea reprezentată de L.A. a avut

activitate la punctul de lucru din comuna Ș., județul Prahova, până în ianuarie-februarie

2008, când datorită nerentabilității activitatea a fost închisă.

Prin hotărârea autentificată la notar în

12 mai 2008, L.A. cesionează părțile sociale inculpatului M.F., iar la 14 mai

2008 predă noului asociat unic/administrator în baza unui proces-verbal documentele

societății.

M.F. a solicitat Oficiului Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova modificarea activității SC S.P. SRL prin

depunerea actului constitutiv actualizat din 14 mai 2008, numirea sa ca administrator

și retragerea din societate a fostului asociat unic L.A., cerere admisă prin încheierea

nr. 5724 din 02 iunie 2008.

În

baza contractului de închiriere din 30 iunie 2008 inculpatul

M.F. a schimbat sediul societății la o nouă adresă, respectiv Ploiești, județul

Prahova, iar la data de 06 iulie 2008 inculpatul M.F. se retrage din societate cedând

părțile sociale făptuitorului Ș.F., care conform actului constitutiv actualizat

din 03 iulie 2008 acesta devine asociat unic și administrator al SC S.P. SRL Ploiești,

în prezent societatea fiind radiată.

În

data de 09 iulie 2008 o echipă de comisari din cadrul Gărzii

Financiare - Secția Prahova, s-a deplasat la sediul SC B.I. SRL Ploiești cu scopul

de a verifica situația produselor energetice livrate de acesta societate la SC

S.P. SRL din Ploiești, ocazie cu care s-a constatat că SC S.P. SRL în perioada 13

iunie - 02 iulie 2008 s-a aprovizionat cu cantitatea de 223.200 kg produse energetice

respectiv: ulei 140A vrac - 160.400 kg, ulei H 32 vrac - 33.740 kg și ulei hydraulic

ISO 46 vrac = 29.060 kg.

Organele Gărzii Financiare au mai constatat

că pentru întreaga cantitate de produse energetice au fost emise de către furnizor

un număr de șapte facturi fiscale, toate achitate cu instrumente de plată bancare.

În

continuarea verificărilor organele fiscale au procedat la

invitarea administratorului societății la sediul Gărzii Financiare, emițând în acest

sens adrese/invitații-somații în 10 iulie 2008 și expediate atât pe adresa sediului

social al societății, cât și a domiciliului asociatului unic, solicitări cărora

nu li s-au dat curs.

Datorită faptului că D.G.F.P. Prahova,

cu adresa din 15 august 2008, a făcut cunoscut faptul că SC S.P. SRL din Ploiești

nu a depus declarația informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate

pe teritoriul național, precum și caracteristicile fizico-chimice ale produselor

energetice, care pot fi foarte ușor substituite combustibililor auto în amestec

cu solvenți sau diluanți, comisarii Gărzii Financiare Prahova au calculat accize

și TVA în sumă de 513.106, 77 RON (431.162,24 RON = accize și 81.920,77 RON = T.V.A.)

după care au sesizat organele de urmărire penală în modalitatea mai sus menționată.

Imediat după cesiune, inculpatul M.F. a

efectuat, într-o scurtă perioadă de timp, aproximativ o lună, un volum mare de tranzacții

comerciale cu produse energetice, în vederea obținerii de profituri prin sustragerea

de la plata impozitelor și taxelor datorate statului.

S-a reținut că, din probatoriul administrat

în prezenta cauză penală se poate concluziona fără dubiu că inculpatul M.F. a premeditat

infracțiunea de evaziune fiscală, deoarece:

- după ce dobândește calitatea de asociat

unic și administrator al SC S.P. SRL, inculpatul modifică obiectul de activitate

al societății, stabilind ca activitate principală „intermedieri în comerțul cu combustibili,

minereuri, metale și produse chimice pentru industrie - 4612”.

- la data de 09 iunie 2008 devine administratorul

contului nr. X deschis la Banca T., pentru SC S.P. SRL Ploiești.

- având cont deschis și calitatea de administrator,

inculpatul M.F., la data de 13 iunie 2008 încheie cu SC B.I. SRL din Ploiești contractul

comercial de vânzare-cumpărare ce are ca obiect vânzarea-cumpărarea de uleiuri minerale,

cu plata la livrare prin instrumente bancare. Contractul a fost semnat din partea

vânzătorului SC B.I. SRL de către directorul comercial G.C., iar din partea cumpărătorului

SC S.P. SRL din Ploiești de către inculpatul M.F.

- în baza acestui contract SC B.I. SRL

Ploiești a livrat societății comerciale SC S.P. SRL cantitatea totală de 223.200

kg produse energetice neaccizate, constând în ulei 140A, ulei H 32 și ulei hydraulic

ISO 46, toate în vrac în baza unui număr de 7 facturi fiscale. Plata acestor facturi

s-a efectuat prin bancă cu instrumente bancare.

- cu toate că valabilitatea contractului

comercial de vânzare-cumpărare mai sus-menționat era până la data de 31 decembrie

2008, relațiile comerciale s-au desfășurat într-un timp foarte scurt, și anume 13

iunie - 02 iulie 2008.

- după această dată, mai precis la data

de 03 iulie 2008, pentru a nu fi descoperit, în scopul sustragerii de la verificările

financiar-fiscale, M.F. a schimbat sediul societății din comuna Ș., județul Prahova,

la o adresă din Ploiești, județul. Prahova, adresă la care societatea nu a funcționat

niciodată, după care a înstrăinat societatea prin cesionarea părților sociale în

favoarea făptuitorului Ș.F.

În cadrul urmăririi penale, cu excepția

facturilor de livrare emise de către furnizorul SC B.I. SRL și contractul comercial

de vânzare-cumpărare nu au mai fost identificate alte documente de evidență contabilă.

Au fost identificați numiții D.R., G.M.

și V.G., toți conducători auto menționați în facturile de livrare produse energetice

de către SC B.I. SRL, care cu ocazia audierii lor în calitate de martori au declarat

că sunt conducători auto pe autocisterne de transport produse petroliere la SC

L. SRL din Oradea și ei sunt persoanele care au efectuat transportul produselor

egergetice livrate de SC B.I. SRL la SC S.P. SRL.

Conducătorii auto au declarat că erau încărcați

cu produse energetice din Rafinăria L. SA Ploiești pentru societatea SC B.I. SRL,

după încărcare se deplasau la sediul acestei societăți. În incinta acestei societăți

erau așteptați de către reprezentantul SC S.P. SRL, inculpatul M.F., care le prelua

facturile și le aducea altele întocmite de SC B.I. SRL pentru SC S.P. SRL; tot inculpatul

le indica locul de descărcare, respectiv o locație situată la periferia municipiului

Ploiești, unde descărcau cisternele uneori în niște rezervoare din incinta unui

depozit, alteori se făcea transvazarea produsului în alte cisterne cu numere de

Prahova și Constanța. Nu s-a putut identifica locația pretinsă ca fiind locul de

descărcare a produselor energetice și indicată de martorii conducători auto în declarațiile

lor.

Probele administrate în cauză au condus

la concluzia rezonabilă că produsele energetice în discuție au fost substituite

cu motorină și livrate societăților comerciale din județul Bihor unde au fost comercializate

drept carburant auto, și anume:

- din analiza operațiunilor bancare desfășurate

pe contul bancar X aparținând SC S.P. SRL, al cărui titular este inculpatul M.F.,

s-a constatat că în perioada 09 iunie 2008 - 11 iulie 2008, printr-un număr de 52

operațiuni bancare, a primit de la SC T. SRL Ordaea, județul Bihor, suma de 1.596.250

RON după cum urmează:

În

data de 09 iunie 2008 a primit suma de 100.000 RON în trei

tranșe, în data de 10 iunie 2008 a primit suma de 7.000 RON, în data de 13

iunie 2008 a primit suma de 134.000 RON în 4 tranșe, în data de 16 iunie 2008 a

primit suma de 244.450 RON în opt tranșe, în data de 17 iunie 2008 a primit suma

de 100.000 RON în 4 tranșe, în data de 18 iunie 2008 a primit suma de 140.500

RON în cinci tranșe, în data de 23 iunie 2008 a primit suma de 175.000 RON în nouă

tranșe, în data de 25 iunie 2008 a primit suma de 131.200 RON în patru tranșe, în

data de 30 iunie 2008 a primit suma de 100.000 RON în trei tranșe, în data de 01

iulie 2008 a primit suma de 20.000 RON, în data de 02 iulie 2008 a primit suma de

133.100 RON în patru tranșe, în data de 03 iulie 2008 a primit suma de 90.000

RON în trei tranșe, în data de 09 iulie 2008 a primit suma de 30.000 RON, în data

de 10 iulie 2008 a primit suma de 131.100 RON în 4 tranșe, în data de 11 iulie 2008

a primit suma de 60.000 RON în două tranșe. S-a menționat faptul că inculpatul a

primit bani în cont și este titularul contului și după data de 03 iulie 2008, dată

la care SC S.P. SRL a fost cesionată făptuitorului Ș.F.

S-a precizat că inculpatul a încasat de

la SC T. SRL Oradea, județul Bihor, suma de 1.596.250 RON, care, comparată cu suma

de 851.144 RON ce reprezintă contravaloarea cantității de 223.200 kg produse energetice

achiziționate de la SC B.I. SRL Ploiești, constatându-se că s-a încasat aproape

dublu față de valoarea de achiziție a produsului, aspect ce confirmă constatarea

organelor financiare ale Gărzii Financiare - Secția Prahova în sensul că acestea

au fost substituite carburanților, fapt ce a condus la încasarea ilegală de către

inculpat a contravalorii accizelor și T.V.A.-ului aferent acestora.

SC T. SRL. Oradea (beneficiarul și plătitorul

produselor energetice) a fost înființată și administrată de către P.G.S. din Oradea,

care în baza contractului de comodat din 14 martie 2008, a primit de la SC L.

SRL Oradea autocisternele folosite la transportul produselor energetice din prezenta

cauză penală.

După încetarea relațiilor comerciale cu

SC S.P. SRL, P.G.S., administratorul SC T. SRL, ca și inculpatul M.F., cesionează

societatea numitului D.G. și îi mută sediul social din municipiul Oradea, județul

Bihor, în comuna C., județul Constanța. Cesionarul este decedat din data de 22 decembrie

2008.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut efectuarea

operațiunilor comerciale, neînregistrarea acestor operațiuni și nedeclararea organelor

fiscale a veniturilor obținute.

Prejudiciul total cauzat s-a reținut că

este în cuantum de 491.717,2 RON, din care accize în valoare de 409.796,43 RON și

T.V.A. în valoare de 81.920,77 RON, nerecuperat.

În

raport de aceste considerente, precum și de limitele de pedeapsa

reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., a

fost condamnat inculpatul după cum urmează:

- în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., infracțiunea de evaziune fiscală, faptă din perioada 13

iunie 2008 - 02 iulie 2008, la pedeapsa închisorii.

- în baza art. 9 alin. (1) lit. f) din

Legea nr. 241/2005 infracțiunea de evaziune fiscală, faptă din data de data de 30

iulie 2008, la pedeapsa închisorii.

Având în vedere că fapta de evaziune

fiscală a fost săvârșită în baza unei singure rezoluții infracționale, instanța

a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ținând seama că faptele săvârșite au fost

săvârșite în concurs real, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen. cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe perioada

executării pedepsei.

Tribunalul, ținând seama de criteriile

generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., de gradul de

pericol social al faptelor, de modalitatea de săvârșire a acestora, având în vedere

atitudinea sinceră a inculpatului, contribuția esențială pe care a avut-o la stabilirea

întregii activități infracționale, a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei

poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, motiv pentru care, în baza

art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 86

2

C. pen., termenul

de încercare s-a compus din cuantumul pedepsei aplicate prin prezenta, la care se

adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 4 ani, fiind în final de 7 ani.

Potrivit art. 86

3

C. pen., pe

durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lor de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

combinat cu art. 83

C. pen., privind efectele revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii

altei infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neîndeplinire,

cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea

pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Întrucât, A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova s-a

constituit parte civilă, a fost admisă în parte acțiunea civilă, acordând despăgubiri

în cuantumul calculat de organul de urmărire penală, sumă care reprezintă prejudiciul

penal în prezenta cauză și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile,

după cum urmează:

- 409.796,43 RON către Direcția Județeană

pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova reprezentând contravaloarea accizei nedeclarate;

- 81.920,77 RON către Ministerul Finanțelor

Publice prin A.N.A.F., reprezentând contravaloarea T.V.A.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

partea civilă A.N.A.F., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova,

pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond

trebuia să oblige pe inculpat la despăgubiri în sumă de 431.162,24 RON, reprezentând

neplata legală a accizelor către bugetul general consolidat al statului și l-a obligat

doar la plata sumei de 409.796,43 RON, iar pe de altă parte nu a fost obligat și

la plata sumelor corespunzătoare reprezentând accesoriile debitului principal, respectiv

dobânzi, penalități, majorări de întârziere.

Curtea, examinând sentința atacată în latură

civilă, așa cum s-a susținut de partea civilă, din actele și lucrările dosarului

și dispozițiile legale în materie, a constatat că apelul este nefondat pentru considerentele

expuse în continuare:

Prin actul de inculpare s-a reținut în

sarcina inculpatului că prin infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005, acesta a produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului

în cuantum de 409.796,43 RON, aferent accizei nedeclarate, astfel că prima instanță

l-a obligat la cuantumul aceleiași sume către Direcția Județeană pentru Accize și

Operațiuni Vamale Prahova, la care s-a adăugat și suma de 81.920,77 RON reprezentând

contravaloarea TVA sustrasă și nerecuperată către A.N.A.F. din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice.

Deci, prima instanță a reținut corect cuantumul

prejudiciului cauzat de inculpat prin activitatea infracțională la care acesta a

fost obligat către partea civilă - apelantă, acesteia necuvenindu-i-se și alte sume

cum a pretins prin apelul declarat, care să reprezinte creanțe accesorii, ținându-se

seama de faptul că, în materie penală nu se acordă și alte majorări de întârziere

și penalități cum a pretins partea civilă, prevederile C. fisc. în materie referindu-se

la dreptul comun, în situația în care fapta nu constituie infracțiune.

De altfel, s-a reținut și faptul că partea

civilă nici nu a precizat cuantumul acestor regularizări și ce reprezintă fiecare

sumă în parte, pentru a se proceda la o verificare concretă a fiecăreia din sumele

componente pretins a fi cuvenite cu titlu de regularizări.

Așa fiind, latura civilă a cauzei s-a apreciat

ca fiind legal soluționată, apelul de față s-a reținut că este nefondat și urmează

a fost respins ca atare, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

a declarat recurs, partea civilă A.N.A.F., prin Administrația Județeană a Finanțelor

Publice Prahova, invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Prin motivele de recurs depuse în scris

la dosarul cauzei, recurenta critică modul de soluționare a laturii civile a cauzei,

apreciind că prejudiciul produs prin faptele inculpatului nu a fost corect stabilit

de către instanțele anterioare. Recurenta parte civilă reiterează cele invocate

și în apel susținând că inculpatul M.F. trebuia obligat la plata către partea civilă

A.N.A.F., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, inclusiv la

plata obligațiilor fiscale aferente debitelor principale în sumă de 409.796,43

RON, respectiv 81.920,77 RON, calculate până în ziua achitării integrale a sumelor

datorate.

Prin urmare, recurenta solicită admiterea

recursului, casarea hotărârilor anterioare și obligarea inculpatului M.F. la piața

sumelor de 409.796,43 RON, respectiv de 81.920,77 RON, calculate până în ziua achitării

integrale a sumelor datorate.

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013,

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare

la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate

cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385

9

, art. 385

3

C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în

apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care

se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe

această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări

ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate

în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției

recursului, art. 385 C. proc. pen. prevede în alin. (2

1

), că instanța

de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute

în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează

în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea

primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol,

cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În

cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

la data de 28 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie

2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,situație

în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în

art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ

menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la

aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior

modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare

a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,

ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă,

o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost

abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare

a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C.

proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare fiind

aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În

ce privește cazul de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă,

se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare

sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor

de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi

examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale

prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe,

se observă că recurenta parte civilă și-a motivat recursul la data de 06 decembrie

2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 07 mai 2014), respectându-și,

astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc.

pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin

hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Analizând decizia penală recurată, prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este

fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul

cauzei, se constată că, într-adevăr A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova s-a constituit parte

civilă în cauză, fiindu-i admisă doar în parte acțiunea civilă, acordându-se despăgubiri

în cuantumul calculat de organul de urmărire penală, sumă care reprezintă însă prejudiciul

penal în prezenta cauză, fiind obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile,

după cum urmează: - 409.796,43 RON către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni

Vamale Prahova, reprezentând contravaloarea accizei nedeclarate și la suma de 81.920,77

RON către Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F., reprezentând contravaloarea

T.V.A., însă, având în vedere că inculpatul, nu a achitat prejudiciul stabilit,

instanța a omis a obliga inculpatul M.F., inclusiv la plata obligațiilor fiscale

aferente debitelor principale indicate anterior, respectiv dobânzi, penalități,

majorări de întârziere, calculate până în ziua achitării integrale a sumelor datorate.

Față de aceste considerente, în temeiul

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat

de partea civilă A.N.A.F., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova,

împotriva deciziei penale nr. 236 din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat

M.F.

Va casa în totalitate decizia recurată

și, în parte, sentința penală nr. 420 din 23 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

Prahova în Dosarul nr. 4103/105/2013, numai cu privire la latura civilă a cauzei,

și rejudecând în aceste limite:

Va obliga pe inculpatul M.F. la plata către

partea civilă A.N.A.F., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova,

inclusiv la plata obligațiilor fiscale aferente debitelor principale în sumă de

409.796,43 RON, respectiv 81.920,77 RON, calculate până în ziua achitării integrale

a sumelor datorate.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței

atacate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului declarat de partea civilă vor rămâne în sarcina statului, iar suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul

inculpat, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de partea civilă

A.N.A.F., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, împotriva deciziei

penale nr. 236 din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat M.F.

Casează în totalitate decizia recurată

și, în parte, sentința penală nr. 420 din 23 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

Prahova în Dosarul nr. 4103/105/2013, numai cu privire la latura civilă a cauzei,

și rejudecând în aceste limite:

Obligă inculpatul M.F. la plata către partea

civilă A.N.A.F., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, inclusiv

la plata obligațiilor fiscale aferente debitelor principale în sumă de 409.796,43

RON, respectiv 81.920,77 RON, calculate până în ziua achitării integrale a sumelor

datorate.

Menține restul dispozițiilor sentinței

atacate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului declarat de partea civilă rămân în sarcina statului, iar suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat,

se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 07 mai 2014.