ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1006/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1006/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului

de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143 din

12 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 26 C. pen.

rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) rap. la art. 9 alin. (2) din Legea nr.

241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 74 lit. a) - art. 76 lit.

c) C. pen., inculpatul V.G. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 1 an ce se va

executa după executarea pedepsei principale.

În baza art.

290 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) - art. 76 lit.

e) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 luni.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate,

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 1 an ce se va

executa după executarea pedepsei principale.

S-a făcut

aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

pe durata executării pedepsei.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada ianuarie-iunie 2011,

comisari din cadrul Gărzii Financiare Dâmbovița au efectuat o verificare la SC

M. SRL Dragodana, firmă înregistrată la Registrul Comerțului Dâmbovița având ca

obiect principal de activitate comerț cu amănuntul, control ce a avut ca scop

stabilirea legalității înregistrării în evidența contabilă a achizițiilor de

mărfuri de la SC T. SRL, SC A.S. SRL, SC G.S.L. SRL, SC C.M. SRL, SC T.A.S. SRL,

SC H.C.I. SRL, SC D.O. SRL, SC B.A.D. SRL, în semestrul II 2010 perioadă în

care administrator al firmei a fost U.N.

Aceste

verificări au fost demarate în luna ianuarie 2011, când au fost transmise prin

poștă inculpatului U.N. invitații cu confirmare de primire semnată prin care i

se solicita prezentarea actelor de evidență contabilă ale SC M. SRL.

Imediat după

aceste notificări inculpatul U.N. nu a dat curs solicitărilor și în data de 08

februarie 2011 a cesionat părțile sociale ale firmei către învinuitul I.P.V.,

acesta devenind administratorul firmei SC M. SRL.

În continuare

s-au înaintat prin poștă invitații noului asociat și administrator, respectiv I.P.V.,

însă invitațiile s-au întors cu mențiunea „destinatar necunoscut”.

S-a procedat la

verificare furnizorilor firmei menționați în declarația informativă privind livrările,

prestările și achizițiile efectuate în semestrul II 2010 constatând achiziții de

mărfuri de la firmele SC T. SRL Pitești, SC A.S. SRL, SC G.S.L. SRL, SC C.M.

SRL, SC T.A.S. SRL, SC H.C.I. SRL, SC D.O. SRL, SC B.A.D. SRL, firme care nu au

depus la organele fiscale declarații privind activitatea și implicit livrări de

mărfuri către SC M. SRL. În cazul SC T.A.S. SRL și SC B.A.D. SRL s-a constatat că

cele două firme au depus declarații fiscale privind livrările de mărfuri fără să

fie menționat și beneficiarul SC M. SRL.

În acest context

s-a încheiat procesul-verbal de control din 15 iunie 2011 prin care s-a stabilit

că achizițiile de mărfuri de la firmele menționate în valoare de 2.613.110,3 RON

sunt în fapt operațiuni fictive prin care a fost prejudiciat bugetul general consolidat

al statului cu suma de 627.144 RON reprezentând TVA dedus nelegat, 418.096 RON reprezentând

impozit pe profit sustras.

Procesul-verbal

de control din 15 iunie 2011 a fost înaintat D.G.F.P. Dâmbovița pentru continuarea

controlului și stabilirea în întregime a obligațiilor fiscale datorate statului.

D.G.F.P.

Dâmbovița a efectuat inspecția fiscală de specialitate la SC M. SRL întocmind raportul

de inspecție fiscală din 26 iunie 2011 prin care au fost confirmate aspectele constatate

de Garda Financiară Dâmbovița și în plus s-a constatat faptul că reprezentantul

SC M. SRL nu a declarat în semestrul II 2010, venituri în sumă de 105.582 RON aferente

unor livrări de mărfuri către clienții SC D. SRL Târgoviște și SC D.T. SRL Pierșinari.

Prin actul de

inspecție fiscală s-a stabilit un prejudiciu adus bugetului de stat în cuantum de

1.088.255 RON din care 627.144 RON TVA dedus nelegal aferent achizițiilor fictive,

25.340 RON TVA colectat aferent veniturilor realizate și nedeclarate de societate,

435.771,7 RON impozit pe profit suplimentar ca urmare a celor două constatări de

la rubrica TVA.

Actele contabile

identificate cu ocazia perchezițiilor domiciliare au fost înaintate Gărzii Financiare

pentru stabilirea realității și legalității operațiunii comerciale desfășurată în

anul 2012, care a întocmit procesul-verbal de control din 30 mai 2011 cu următoarele

constatări: în semestrul I 2011 societatea a înregistrat în evidența contabilă 31

facturi achiziții de mărfuri în valoare de 1.270.290 RON de la furnizorii SC

C.T.M.I. SRL Copăceni, județul Ilfov, SC I.B.C. SRL București, SC A.P. SRL, SC

R. SRL Râmnicu Vâlcea, din care primele două sunt firme cu comportament specific

firmelor de tip fantomă, iar celelalte două sunt firme cu activitate care nu au

confirm vreo relație comercială cu SC M. SRL sau cu U.N.

S-a concluzionat

că achizițiile de mărfuri de Ia firmele menționate sunt în fapt operațiuni fictive

prin care a fost prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma de 247.067

RON reprezentând TVA dedus nelegal, 163.716 RON reprezentând impozit pe profit sustras.

Au fost efectuate

verificări cu privire la firmele menționate ca furnizori de mărfuri ai SC M.

SRL respectiv SC A.S. SRL, SC C.M. SRL, SC T.A.S. SRL, SC T. SRL, SC G.S.L. SRL,

SC H.C.I. SRL, SC D.O. SRL, SC B.A.D. SRL, SC C.T.M.I. SRL, SC I.B.C. SRL, SC A.P.

SRL, SC R. SRL, făcându-se următoarele constatări:

Cu privire la

SC T.A.S. SRL s-a constatat că are ca obiect de activitate comerț piese auto și

închiriere de autoturisme și, fiind audiate cele 2 administratore, au precizat că

nu au avut vreodată relații comerciale cu SC M. SRL sau cu inculpatul U.N. și nu

au livrat mărfuri; fiind luate impresiuni ale ștampilei folosite în cadrul firmei

și specimen al facturilor folosite în activitatea curentă s-au constatat diferențe

vizibile față de facturile ce apar emise în numele acestei firme către beneficiarul

SC M. SRL. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la inculpatul U.N. a fost

identificată o ștampilă având impresiunea SC T.A.S. SRL și care a fost aplicată

pe facturile înregistrate în contabilitatea SC M. SRL având ca emitent SC

T.A.S. SRL, aspect confirmat de raportul de constatare tehnico-științifică din 26

aprilie 2012. Inculpatul deținea în mod nelegal o ștampilă contrafăcută având impresiunea

firmei SC T.A.S. SRL tocmai pentru fabricarea de facturi fiscale în numele acestei

firme pentru a justifica achiziții și a deduce în mod nelegal TVA-ul.

Cu privire la

SC A.P. SRL - este o societate cu obiect de activitate producție și comerț fabricare

de uși și ferestre din metal, iar din declarația martorului D.C. a rezultat că acesta

nu a avut niciodată relații comerciale cu firma deținută de inculpat și fiindu-i

prezentate facturile fiscale ce apar emis în numele firmei SC A.P. SRL către SC

M. SRL, au numere de ordine compuse din 3 cifre, a declarat că numerele de ordine

a facturilor emise în 2011 cuprindeau 4 cifre. Impresiunile ștampilelor folosite

în cadrul firmei SC A.P. SRL și specimenul facturilor folosite în activitatea curentă

au numere de ordine compuse din 4 cifre, constatându-se că formatul diferă vizibil

față de facturile ce apar emise în numele acestei firme către beneficiarul SC

M. SRL.

Cu privire Ia

SC R. SRL, fiind audiat D.F. - administratorul firmei - a precizat că firma nu a

avut relații comerciale cu inculpatul U.N. și nici nu a livrat mărfuri către această

firmă.

Cu privire la

SC H.C.I. SRL, fiind audiat administratorul firmei, acesta a relatat că a înființat

firma cu sprijinul inculpatului, nu a desfășurat relații comerciale cu acesta, ci

a emis facturi în fals către diverși beneficiari, după care retrăgea din conturile

bancare banii și îi restituia reprezentanților firmelor cărora le emitea facturi;

mai arată că deși nu a avut relații comerciale cu firma comercială deținută de inculpat,

în acea perioadă U.N. i-a solicitat să meargă să ridice bani din contul SC

H.C.I. SRL, întrucât i-a virat o sumă de bani aferentă unei facturi fiscale emise

fără să-i dea detalii lucru pe care I-a făcut restituind banii inculpatului imediat

după retragere.

Cu privire la

SC D.O. SRL, fiind audiat administratorul firmei a precizat că nu a desfășurat relații

comerciale cu firma deținută de inculpat, a preluat părțile sociale ale acestei

firme contra sumei de 100 RON la 30 iunie 2010 fără să continue activitatea firmei;

verificările efectuate au stabilit că în fapt firma SC D.O. SRL este o firmă de

tip fantomă care a fost cesionată de mai multe ori către persoane din județe diferite

tocmai în acest scop, nefiind depuse declarații fiscale, deconturi de TVA în numele

acestei firme.

Cu privire la

SC G.S.L. SRL, fiind audiat administratorul societății a precizat că nu a desfășurat

relații comerciale cu firma inculpatului.

Cu privire la

SC A.S. SRL, a fost audiată mama administratoarei S.F.I., O.M., care a arată că

fiica sa este plecată în Spania la muncă, nu cunoaște să dețină vreo calitate în

această firmă, iar cu ocazia percheziției domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului

U.N. a fost identificată o ștampilă având impresiunea la SC A.S. SRL care a fost

aplicată pe facturile înregistrate în contabilitatea SC M. SRL având ca emitent

la SC A.S. SRL, aspect constatat prin raportul de constatare tehnico-științifică

întocmit în cauză. Rezultă astfel că inculpatul deținea în mod nelegal o ștampilă

contrafăcută având impresiunea firmei la SC A.S. SRL tocmai pentru fabricarea de

facturi fiscale în numele acestei firme de tip fantomă pentru a justifica achiziții

și a deduce în mod nelegal TVA-ul, atâta timp cât facturile nu reflectau în mod

real relații comerciale între cele două firme.

Cu privire la

SC T. SRL, fiind audiat în calitate de martor C.D.M. a precizat că a preluat părțile

sociale ale firmei de la foștii administratori fără să desfășoare vreo activitatea

comercială și fără să intre în posesia documentelor contabile ale acestei firme

și că nu a emis facturi fiscale în favoarea SC M. SRL sau altei firme.

Cu privire la

SC B.A.D. SRL, fiind audiat administratorul societății, acesta a precizat că nu

desfășurat vreo activitatea comercială cu SC M. SRL și nu a emis facturi fiscale

în favoarea acestei firme.

Cu privire la

SC C.T.M.I. SRL s-a constatat că societatea nu funcționează la sediul social declarat,

nu a depus declarații fiscale, având un comportament specific firmelor de tip fantomă.

Cu privire la

SC I.B.C. SRL, societatea nu funcționează la sediul social declarat, nu a depus

declarații fiscale, având un comportament specific firmelor de tip fantomă. Deși

firma a fost înființată la 16 februarie 2011, la data de 20 ianuarie 2011 reprezentantul

acestei firme emite factura fiscală din 20 ianuarie 2011 către SC M. SRL prin care

vinde acestei firme anvelope în valoare de 54.500 RON. La o zi de la înființarea

firmei sunt efectuate acte de comerț către SC M. SRL cu cauciucuri deși obiectul

de activitate al furnizorului era efectuarea lucrărilor de construcții.

Cu privire la

SC C.M. SRL, fiind audiat administratorul firmei cu privire la relația comercială

cu SC M. SRL, acesta a precizat că a devenit asociat cu sprijinul numitului B.A.,

pe această firmă emițând facturi fiscale nereale pentru care beneficiarul să deducă

nereal TVA, a desfășurat activități în numele acestei firme atât cu B.A., cât și

cu inculpatul U.N. în sensul că emiteau facturi fiscale contra unui comision, banii

încasați din cont fiind retrași numerar și restituiți plătitorilor, contabilitatea

firmei a fost ținută de către învinuitul S.A., iar la actele contabile avea acces

permanent și U.N.

Pe parcursul urmăririi

penale au fost ridicate probe de scris de la învinuitul V.G. și ceilalți învinuiți,

fiind dispusă o expertiză tehnico-științifică grafică cu privire la facturile fiscale

originale identificate cu ocazia cercetărilor ca fiind înregistrate în contabilitatea

SC M. SRL pentru identificarea scriptorului facturilor ce apar emise în numele firmelor

SC A.S. SRL, SC T.A.S. SRL, SC T. SRL, SC G.S.L. SRL, SC H.C.I. SRL, SC D.O. SRL,

SC B.A.D. SRL, SC C.T.M.I. SRL, SC I.B.C. SRL, SC A.P. SRL, SC R. SRL.

Prin raportul

de constatare tehnico-științifică din 26 februarie 2012 întocmit de către I.P.J.

Dâmbovița s-a stabilit că scrisul de completare depus pe facturile fiscale emise

în numele SC A.S. SRL (9 facturi), SC T.A.S. SRL (5 facturi fiscale), SC T. SRL

(22 facturi fiscale), SC G.S.L. SRL (17 facturi), SC H.C.I. SRL (1 factură fiscală),

SC D.O. SRL (11 facturi fiscale), SC I.B.C. SRL (13 facturi fiscale), SC A.P. SRL

(8 facturi), SC R. SRL (4 facturi), SC B.A.D. SRL (15 facturi fiscale), SC C.T.M.I.

SRL (5 facturi fiscale), înregistrate în contabilitatea SC M. SRL, a fost executat

de către inculpatul V.G. care s-a substituit reprezentanților legali ai firmelor

menționate și a emis facturi fiscale în numele acestor societăți către firma inculpatului

U.N. pe baza cărora această firmă a dedus în mod nelegal TVA-ul.

Prin același raport

s-a concluzionat faptul că cele 2 ștampile având impresiunile SC T.A.S. SRL și SC

A.S. SRL care au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliară efectuată la inculpat,

au fost aplicate pe facturile înregistrate în contabilitatea SC M. SRL apărând ca

emise în numele celor două firme.

Din verificarea

extraselor de cont de la Banca C.R. - Sucursala Târgoviște și R. Bank Târgoviște

s-a stabilit că încasările firmei au fost ridicate în numerar de către inculpatul

U.N. cu justificarea plăți salarii sau plăți pentru achiziții de la persoane fizice

conform O.G. nr. 15/1996 în condițiile în care societatea nu avea niciun angajat,

iar din actele contabile nu au rezultat achiziții de la persoane fizice sau achiziții

de animale.

În cauză au fost

interceptate convorbirile purtate de U.N. cu inculpatul V.G., din care au rezultat

că în perioada de efectuare a cercetărilor acesta din urmă completa facturi fiscale

aduse de inculpat, dovadă în plus în acest sens fiind facturierul găsit la percheziția

efectuată la domiciliul acestuia, cele două facturi în care este menționată firma

SC M. SRL la rubrica beneficiar, precum și bucata de hârtie pe care sunt menționate

firmele SC A.S. SRL, SC T.A.S. Șl SC H.C.I. SRL.

Situația de fapt

reținută mai sus a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă:

procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, declarații martori,

proces-verbal de aducere la cunoștință, concluzii expertiză contabilă și ascultarea

telefoanelor, adresă Oficiul Registrului Comerțului, declarații 394, ordonanță de

efectuare supliment expertiză contabilă, obiective de expertiză contabilă propuse

de U.N., completare la expertiza contabilă, declarații contabile, supliment de expertiză

contabilă, raport de inspecție fiscală, declarații martori, contract de cesiune

a firmei SC G.S.L. SRL, procese-verbale, primire acte contabile SC D.O. SRL,

proces-verbal de ridicare impresiuni ștampile aparținând SC R. SRL,

proces-verbal de ridicare impresiuni ștampile aparținând firmelor SC A.P. SRL și

SC T.A.S. SRL, procese-verbale de confruntare, declarații învinuit, fișe cazier,

declarații martori, proces-verbal ridicare documente, proces-verbal ridicare probe

de scris, planșe foto, autorizații percheziții, proces-verbal de investigații, citații,

proces-verbal de percheziție domiciliară, raport de constatare tehnico-științifică

grafică, facturi fiscale în original, încheierea de arestare preventivă, ordonanță

de punere în mișcare a acțiunii penale, adrese I.T.M., date istoric firme, adrese

D.G.F.P. către bănci în vederea comunicării extraselor bancare, procese-verbale

redare convorbiri telefonice, încheieri autorizare interceptări telefonice, referat

cu propunere de autorizare a interceptărilor, procese-verbale de redare a convorbiri

telefonice, procese-verbale ridicare documente, verificări baza de date privind

activitatea contabilă a firmei, solicitare raport inspecție fiscală, referat propunere

efectuare percheziții informatice, autorizare percheziții informatice,

proces-verbal de percheziție informatică și CD ce conține datele rezultate în urma

percheziției, proces-verbal restituire bunuri, documente contabile aparținând SC

M. SRL perioada ianuarie - septembrie 2010, documente contabile aparținând SC

M. SRL perioada octombrie - decembrie 2010, documente contabile aparținând SC

M. SRL perioada ianuarie 2011 - decembrie 2011, adresă Primărie Pietrari, proces-verbal

ridicare probe de scris, rezoluții comisie rogatorie.

Pe latură civilă

A.N.A.F., prin D.G.F.P. Dâmbovița, s-a constituit parte civilă cu suma de 917.126

RON în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) raportat

la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

25.340 RON reprezentând TVA suplimentar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit.

Pe parcursul cercetării

judecătorești a fost audiat inculpatul V.G., în prezența apărătorului ales, declarație

aflată Ia dosar, arătând că își menține declarațiile date în fața organului de cercetare

penală, și că începând cu luna martie 2012 până la sfârșitul lui decembrie 2012

U.N. i-a solicitat să-i transcrie niște NIR-uri pe facturi, motivat de faptul că

se face o verificare din partea gărzii și trebuie să le refacă. Arată că acesta

avea o evidență contabilă deficitară și în acest context l-a ajutat să completeze

facturi pentru a merge Ia furnizori în vederea semnării și ștampilării. Transcria

pe facturile fiscale tot ce îi era prezentat de inculpat din actele de contabilitate,

iar firmele pentru care a transcris aceste documente există la A.N.A.F. și sunt

specificate în declarația nr. 394 pe care contribuabilul o depune la A.N.A.F. Personal

a verificat aceste firme și a văzut că avea activitate comercială, nu erau firme

fantomă. Cu ocazia percheziției domiciliare la el s-au găsit 5-6 facturi dintr-un

top pe care U.N. i Ie-a adus pentru completare, facturier, care nu avea un regim

special. L-a ajutat pe U.N. care i-a spus că nu se poate descurca singur, nu a fost

remunerat și a făcut-o din prietenie. Nu avea cunoștință despre activitatea desfășurată

de inculpat, fiind în eroare cu privire la activitatea acestuia. Nu are nicio calitate

la firma lui U.N. și nu este asociat la nicio firmă. A văzut o notificare adresată

de Garda Financiară inculpatului, însă nu a citit ce cuprinde, iar acesta i-a spus

că trebuie să completeze facturile pentru a fi prezentate la gardă. Nu i-a spus

că aceste facturi urmau să fie prezentate organului de poliție. Nu a încheiat nici

un proces-verbal de refacere a documentelor respective, întrucât a considerat că

furnizorii nu semnau dacă nu recunoștea acea tranzacție. Nu l-a întrebat pe

U.N. de unde are aceste facturi, iar acesta i-a spus că în prealabil a discutat

cu furnizorii care au fost de acord ca aceste documente să fie refăcute. Cunoaște

transcrierile interceptărilor și referitor la ceea ce s-a redat în procesul-verbal

de transcriere a fost o glumă întrucât era 1 martie. Nu a făcut nicio verificare

a jurnalului societății cu privire la mărfurile care făceau obiectul tranzacțiilor

comerciale și pe factură completa furnizorul, TVA-ul, valoarea totală și în subsolul

facturii numele celui care lua marfa. Completările le lua din NIR, iar NIR-ul era

întocmit de un contabil sau de U.N. El crede că mărfurile menționate în acele facturi

făceau într-adevăr obiectul tranzacțiilor cu diverse societăți. Nu este de acord

să acopere prejudiciul întrucât se consideră nevinovat și nu a realizat consecințele

activității sale, activitatea sa s-ar rezuma strict la completarea acelor facturi.

A avut convingerea că totul este real și legal, pentru că altfel nu l-ar fi ajutat.

Având în vedere

declarația acestui inculpat instanța de fond a procedat la luarea unui supliment

de declarație inculpatului U.N., care a arătat că în urmă cu 1 an l-a împrumutat

pe V.G. cu o sumă de bani și în contul acelei datorii i-a cerut ajutorul în completarea

facturilor. Arată că aceste facturi Ie-a completat întrucât pe cele reale Ie-a pierdut

și în baza declarației i-a solicitat completarea lor, cei de la finanțe spunându-i

că pot reface documentația pierdută. Nici el nu știa dacă firmele de la care achiziționa

marfă erau sau nu fictive și lui V.G. nu i-a spus că are probleme cu poliția.

Au fost audiați

martorii din acte, S.I., C.M, N.I.A., B.G.C., C.E., C.D.M., P.D., S.N., B.A., I.G.,

H.M.I., D.C., C.N., O.R.E., S.L., M.I., N.R., B.M., L.G., P.I.L., O.M., C.I., P.Ș.N.,

N.I., M.R.M., A.C., D.I., U.E., D.F., D.D., care și-au menținut vechile declarații

date în fața organului de urmărire penală, iar pe situația de fapt, pentru inculpatul

V.G. au fost audiați martorii I.M. și L.E.

Pe parcursul cercetării

judecătorești, inculpatul V.G. a solicitat efectuarea unei expertize grafice care

să constate dacă facturile puse la dispoziție au fost completate de el, probă respinsă

de instanță, motivată de faptul că pe parcursul urmăririi penale a fost întocmit

un raport de constatare tehnico-științifică, care concluzionează că facturile au

fost întocmite și completate de acest inculpat.

S-au depus rapoarte

de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița

privind pe cei doi inculpați și totodată, relații de la Primăriile Dragodana și

Raciu, cu privire la bunurile mobile și imobile deținute de inculpați, sentința

civilă de divorț privind pe inculpatul U.N., cât și un accept loc de muncă pentru

acest inculpat, de către SC M.M.B. SRL.

Analizând actele

și lucrările dosarului, coroborând întregul material probator administrat în cauză,

atât la urmărirea penală, cât și în instanță, Tribunalul a constatat săvârșirea

faptelor de către inculpați, vinovăția acestora, încadrarea juridică legală și temeinică

a faptelor reținute în actul de acuzare.

Astfel, s-a reținut

că probele administrate în mod legal atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul

cercetării judecătorești au puterea de a configura instanței convingerea că inculpații

au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, nefiind justificate

apărările inculpatului V.G., situația reținută în rechizitoriu fiind cea reală.

În drept, s-a

reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul V.G. constă în aceea

că a completat facturi fiscale în numele unor firme fantomă sau firme active ale

căror ștampile și facturi au fost contrafăcute, menționate ca pretinși furnizori

ai SC.M. SRL, puse la dispoziție de inculpat cu date ale unor operațiuni financiare

care, de asemenea, erau comunicate de acesta din urmă substituindu-se astfel reprezentanților

legali ai firmelor furnizoare care, în cazul unor relații comerciale reale ar fi

completat facturile în cauză, iar aceste fapte întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1)

lit. c) rap. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fapte aflate

în concurs real, texte de lege enunțate în ședință publică în baza cărora a fost

condamnat inculpatul.

În privința activității

infracționale desfășurată de acest inculpat, instanța de fond a reținut atitudinea

sinceră a acestuia la urmărirea penală, însă pe parcursul cercetării judecătorești,

cu ocazia luării declarației pe care consimte să o dea în prezența apărătorului

ales se consideră nevinovat, arătând că îl cunoaște pe U.N. de mai mult timp și

din luna aprilie acesta i-a solicitat să-i completeze facturi fiscale motivat de

faptul că nu știe să completeze datele, a completat facturi fiscale cu datele dictate

de inculpatul U.N., nu a pretins bani făcând acest lucru din amiciție, invocând

în apărarea sa existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, și

anume eroare de fapt prevăzută de art. 51 C. pen., solicitând achitarea sa.

Instanța de fond

a reținut că participația inculpatului V.G. sub forma complicității la comiterea

faptelor a constat în sprijinul acordat inculpatului U.N. în completarea facturilor

fiscale emise în numele mai multor firme comerciale prin care practic inculpatul

V.G. s-a substituit reprezentanților legali ai firmelor comerciale și a emis facturi

fiscale în numele acestora către firma inculpatului U.N., pe baza cărora această

firmă a dedus în mod nelegal TVA-ul, prejudiciind bugetul consolidat al statului.

Eroarea prin necunoaștere,

că a acționat din neatenție, fără să cunoască detalii despre activitatea desfășurată

inculpatului U.N. îi este imputabilă inculpatului V.G. care trebuia să manifeste

prudență și diligență cu atât mai mult dat fiind faptul că este o persoană instruită

(absolvent al Facultății de Drept și consilier juridic la D.G.F.P. Dâmbovița) nefiind

străin de consecințele juridice ale faptei sale.

Cu toate acestea,

l-a ajutat pe celălalt inculpat în derularea activității infracționale acceptând

producerea unui rezultat socialmente periculos concretizat în prejudicierea bugetului

de stat.

Pe de altă parte,

inculpatul ar fi trebuit să verifice datele de identificare ale furnizorilor din

cele 110 facturi fiscale care l-ar fi putut conduce la constatarea că unele dintre

acestea nu sunt înscrise în Registrul Oficiului Național al Registrului Comerțului

sau că altele au date de identificare inexistente sau atribuite altor societăți.

Așa fiind, la

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate instanța de fond a ținut seama

de dispozițiile art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor,

participația sa sub forma complicității la infracțiunile săvârșite, cuantumul deosebit

de ridicat al prejudiciului cauzat bugetului de stat, circumstanțele personale ale

inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât prima instanță

a reținut circumstanța legală prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Prin prisma acestor

criterii, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei

poate fi atins prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea al cărui

cuantum să reflecte gravitatea faptei comise, iar ca modalitate de executare s-a

apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi realizat numai prin

izolarea sa de comunitate, astfel încât pedeapsa urmează a fi executată în detenție.

S-a aplicat pedepsei

rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 1 an ce se va executa

după executarea pedepsei principale, precum și dispozițiile art. 71 - art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Prin decizia penală

nr. 113 din data de 07 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de

către inculpatul V.G., împotriva sentinței primei instanțe, pe care a desființat-o

în parte, în latură penală, în sensul că, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare aplicată

inculpatului prin sentința atacată, pe durata termenului de încercare prev. de

art. 82 C. pen. de 4 ani.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că nu s-a putut face dovada obținerii

vreunui beneficiu de către acest inculpat de pe urma acestor infracțiuni, iar potrivit

referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița, are un Ioc de muncă, în funcția publică de consilier superior în cadrul

compartimentului resurse umane al Direcției Sanitar Veterinare Dâmbovița, fiind

cunoscut cu un comportament merituos la locul de muncă, îndeplinindu-și atribuțiile

de serviciu cu seriozitate și responsabilitate.

S-a mai reținut

că nu au fost identificați factori de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului

infracțional al inculpatului, cu excepția disponibilității sale exagerate față de

oameni, care devine dintr-o calitate a inculpatului, care a fost remarcată și apreciată

de colegii săi de la locul de muncă, un mod de exploatare din partea persoanelor

cu intenții delincvențiale, așa cum s-a întâmplat în speță.

În același referat

de evaluare, s-a concluzionat că inculpatul este o persoană adaptată social, având

o carieră profesională asumată și o familie frumoasă, a conștientizat consecințele

comiterii de infracțiuni, prin suportarea efectelor, însă, pentru continuarea evoluției

sale comportamentale pe plan profesional și social, este necesar ca acesta să-și

mențină locul de muncă, unde potențialul său este cel mai bine valorificat și apreciat

de colegi.

Raportat la concluziile

acestui referat de evaluare, Curtea de Apel a constatat că în privința inculpatului

V.G., avându-se în vedere și lipsa antecedentelor sale penale, scopul pedepsei poate

fi atins chiar fără executare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81

C. pen., apreciindu-se că prin pronunțarea condamnării, aceasta constituie un avertisment

pentru inculpat în vederea evitării în viitor a unor noi încălcări ale legii penale.

În baza art. 359

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și art. 84 C.

pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Conform art. 71

alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata

termenului de încercare.

S-au menținut

restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul V.G., acesta fiind motivat în scris, cu depășirea

termenului legal prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen., la data de 03

februarie 2014, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 05 decembrie

2014.

Prin recursul

declarat, motivat, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și pct. 17

2

C. proc. pen.

Ulterior acestei

date, inculpatul a depus, prin apărător, motive de recurs întemeiate pe cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 13 și pct. 14 C. proc. pen.

Prin recursul

declarat s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei.

Analizând recursul

declarat de inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este fondat.

C. proc. pen.

al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost

publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Având în vedere

data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Temeiurile de

casare invocate de apărare au fost menținute prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - în noua redactare - au fost excluse

din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru

a putea fi examinate fiind necesară respectarea condițiilor legale prevăzute de

art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe impuse de textul de lege, se observă, însă, că recursul a fost motivat

tardiv, inculpatul încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art.

385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, față

de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, text

care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din

oficiu și pe cele reglementat de pct. 17

2

și pct. 12 al art. 385

9

C. proc. pen., nu va proceda la examinarea și valorificarea în cadrul acestei căi

de atac a criticilor circumscrise acestor motive de recurs, nefiind îndeplinite

condițiile legale subsumate art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 13 și 14 C. proc.

pen., invocate de apărare la al treilea termen de judecată, care pot fi luate în

considerare din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, criticile

invocate de apărare, deși au fost subsumate cazurilor de casare reglementate de

art. 385

9

pct. 13 și 14 C. proc. pen., nu se circumscriu acestor temeiuri

de casare, care au fost modificate în mod expres de Legea nr. 2/2013.

În motivele depuse

în scris și susținute oral, apărarea a susținut că fapta pentru care a fost condamnat

inculpatul, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.

Raportat la conținutul

temeiului de casare invocat - art. 385

9

pct. 13 C. proc. pen. -, instanța

de recurs constată că apărările inculpatului nu pot fi analizate în limitele acestui

caz de casare, dat fiind că în realitate se critică lipsa elementelor constitutive

ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, acestea încadrându-se în cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., privitor la care,

pentru considerentele de mai sus, solicitarea este tardivă și nu poate fi supusă

controlului judiciar în recurs.

Din perspectiva

legalității hotărârii, instanța de recurs constată că pedepsele aplicate inculpatului

sunt în limitele prevăzute de lege, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest

aspect.

De asemenea, raportat

la situația de fapt reținută de instanțe, pe baza materialului probator, fapta inculpatului

care, în perioada 2009-2010, a întocmit facturi fiscale, atestând situații nereale,

înlesnind astfel sustragerea de la obligațiile fiscale caracterizează conținutul

infracțiunii de evaziune fiscală.

Examinând cauza,

în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii

de către inculpat, instanța de recurs constată că nu este incidentă aplicarea legii

penale mai favorabile, dat fiind că pentru infracțiunea de evaziune fiscală nu au

intervenit modificări legislative, iar pentru art. 290 C. pen. anterior, limitele

de pedeapsă prevăzute de art. 322 C. pen. actual, sunt mai mari, astfel că legea

veche este mai favorabilă.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte de Casație va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 113 din data de 07 iunie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 113 din data

de 07 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 martie 2014.