ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7820/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

C.F. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit -

Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș,

contestație împotriva fișei de verificare a conformității proiectului depus

pentru măsura 123R de către reclamantă, solicitând anularea fișei de verificare

contestată, reverificarea fișei de verificare a conformității și verificarea

eligibilității cererii de finanțare.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a întocmit un proiect pentru obținerea unei finanțări pe

măsura 123 privind creșterea valorii adăugate a produselor agricole și

forestiere - în concret construirea stației silozuri și hală de depozitare în

localitatea Dudeștii Vechi, dar că prin fișa de verificare a conformității

proiectul a fost declarat neconform și drept consecință nu a mai fost supus

verificării de exigibilitate conform procedurii înscrise în ghid - pct. 2.

A criticat

aprecierile verificatorului ca vădit greșite, susținând că în realitate

documentele depuse au respectat în totalitate prevederile ghidului solicitantului.

Prin Sentința civilă

nr. 3386 din data de 18 iunie 2013, Tribunalul Timiș, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, și, în

consecință a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a apreciat

că sunt incidente cauzei dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora acțiunile având ca obiect anularea unui act administrativ emis

de către o autoritate publică centrală sunt de competența secției de contencios

administrativ și fiscal a curții de apel, în primă instanță.

La rândul său, prin

Sentința civilă nr. 410 din data de 7 octombrie 2013, Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în

consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că în speța de față se atacă fișa de verificare a

conformității, emisă de Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit Timiș (OJPDRP Timiș) din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit (APDRP), act emis de o autoritate de nivel județean,

împrejurare aptă să atragă incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din

Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene … se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Timișoara a decis, în

temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei

la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului

negativ de competență.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de

obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării

cauzei aparține Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl

reprezintă anularea fișei de evaluare a conformității proiectului depus de

reclamantă pentru măsura 123R, emisă de Oficiul Județean de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, prin care s-a reținut că proiectul depus de

către reclamantă nu respectă cerințele înscrise la punctele I/2, I/4, I/9,

respectiv punctul II/6.1, II/6.2 și II/19.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond

de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale

acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege

organică specială nu se prevede altfel.

În interpretarea și

aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste

dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței

de fond, după cum urmează:

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

În speță, față de

conținutul actului ce face obiectul acțiunii în anulare, nu se poate reține că

ar fi incident criteriul stabilit de art. 10 alin. (1) teza a II-a, actul

contestat nereferindu-se la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

accesorii ale acestora.

În aceste condiții,

competența materială a instanței ce urmează a fi învestită cu soluționarea, pe

fond, a prezentului litigiu, urmează a fi stabilită raportat la criteriul

prevăzut de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, și anume poziția,

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau

locale) a autorității publice emitente a actului atacat.

Cum, în speță, actul

a cărui anulare se solicită a fost emis de către Oficiul Județean de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, înființat, în temeiul dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 13/2006, la nivel de județ, cu rang, deci, de

autoritate publică locală, prin aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate,

soluționarea cauzei urmează a reveni Tribunalului.

Înalta Curte nu poate

reține, în determinarea competenței de soluționare în primă instanță a cauzei,

nici aplicarea, față de data introducerii cererii și obiectul acesteia, a

dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 care

instituie competența materială a Curții de Apel și nici lipsa personalității

juridice a pârâtului Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit Timiș, câtă vreme acesta are organe proprii de conducere și capacitatea

de a emite acte administrative ce pot face obiectul unei acțiuni în contencios.

Pentru aceste

considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C.

proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în

primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios

administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest

sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC C.F. SRL în contradictoriu cu

pârâtul Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș în

favoarea Tribunalului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL