ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7820/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.F. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, contestație împotriva fișei de verificare a conformității proiectului depus pentru măsura 123R de către reclamantă, solicitând anularea fișei de verificare contestată, reverificarea fișei de verificare a conformității și verificarea eligibilității cererii de finanțare.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a întocmit un proiect pentru obținerea unei finanțări pe măsura 123 privind creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere - în concret construirea stației silozuri și hală de depozitare în localitatea Dudeștii Vechi, dar că prin fișa de verificare a conformității proiectul a fost declarat neconform și drept consecință nu a mai fost supus verificării de exigibilitate conform procedurii înscrise în ghid - pct. 2. A criticat aprecierile verificatorului ca vădit greșite, susținând că în realitate documentele depuse au respectat în totalitate prevederile ghidului solicitantului. Prin Sentința civilă nr. 3386 din data de 18 iunie 2013, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, și, în consecință a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a apreciat că sunt incidente cauzei dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acțiunile având ca obiect anularea unui act administrativ emis de către o autoritate publică centrală sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în primă instanță. La rândul său, prin Sentința civilă nr. 410 din data de 7 octombrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în speța de față se atacă fișa de verificare a conformității, emisă de Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș (OJPDRP Timiș) din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), act emis de o autoritate de nivel județean, împrejurare aptă să atragă incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene … se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Timișoara a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc.

civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea fișei de evaluare a conformității proiectului depus de reclamantă pentru măsura 123R, emisă de Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, prin care s-a reținut că proiectul depus de către reclamantă nu respectă cerințele înscrise la punctele I/2, I/4, I/9, respectiv punctul II/6.1, II/6.2 și II/19.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. În speță, față de conținutul actului ce face obiectul acțiunii în anulare, nu se poate reține că ar fi incident criteriul stabilit de art. 10 alin. (1) teza a II-a, actul contestat nereferindu-se la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, accesorii ale acestora.

În aceste condiții, competența materială a instanței ce urmează a fi învestită cu soluționarea, pe fond, a prezentului litigiu, urmează a fi stabilită raportat la criteriul prevăzut de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, și anume poziția, în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat. Cum, în speță, actul a cărui anulare se solicită a fost emis de către Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, înființat, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 13/2006, la nivel de județ, cu rang, deci, de autoritate publică locală, prin aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate, soluționarea cauzei urmează a reveni Tribunalului.

Înalta Curte nu poate reține, în determinarea competenței de soluționare în primă instanță a cauzei, nici aplicarea, față de data introducerii cererii și obiectul acesteia, a dispozițiilor art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 care instituie competența materială a Curții de Apel și nici lipsa personalității juridice a pârâtului Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș, câtă vreme acesta are organe proprii de conducere și capacitatea de a emite acte administrative ce pot face obiectul unei acțiuni în contencios. Pentru aceste considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC C.F. SRL în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Timiș în favoarea Tribunalului Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2013. Procesat de GGC - CL