ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.04.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4914/2013

HOTĂRÂRE
10.04.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4914/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 25 iunie

2012, reclamanta SC P.C. SRL a chemat în judecată Autoritatea Națională a

Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova și

Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș, solicitând

suspendarea executării Deciziei de impunere nr. J-AG 1 din 7 mai 2012 și a

Raportului de inspecție fiscală nr. 6954 din 7 mai 2012, invocând drept temei

legal prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că organele vamale au interpretat în mod eronat

dispozițiile legale privind scutirea de la plata accizelor pentru alcool etilic

și alte produse alcoolice, stabilind astfel în sarcina societății un debit de

8.6696.629 RON, la care se adaugă suma de 7.391.300 RON, majorări, dobânzi și

penalități de întârziere.

Prin Sentința nr.

292/F-Cont din 18 iulie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus suspendarea

executării Deciziei de impunere nr. J-AG din 7 mai 2012 și a Raportului de

inspecție fiscală nr. 6954 din 7 mai 2012, până la pronunțarea instanței de

fond.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, deși nu este abilitată să

verifice actele administrative în litigiu, apreciază criticile aduse privind

greșita stabilire a accizelor ca fiind serioase și de natură să creeze o

îndoială în privința legalității înscrisurilor atacate, realizându-se astfel

condiția cazului bine justificat.

Referitor la cerința

prevenirii unei pagube iminente, s-a constatat că punerea în executare a

actelor fiscale contestate este de natură să creeze reclamantei pagube

semnificative, sumele stabilite fiind împovărătoare, putând determina intrarea

societății în insolvență, cu toate consecințele negative aferente.

Împotriva sentinței

au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtele au

învederat că în mod nejustificat s-a apreciat că ar fi îndeplinită condiția

cazului bine justificat, cât timp reclamanta nu a respectat cerințele necesare

scutirii de la plata accizelor, în sensul ca livrarea produselor accizabile să

fie însoțită de documentele administrative necesare și destinată unor agenți

economici autorizați ca utilizatori finali.

În aceste

împrejurări, au arătat autoritățile vamale, nu se pune problema existenței unor

îndoieli serioase asupra legalității actelor de control contestate.

Referitor la

îndeplinirea condiției necesității prevenirii unei pagube iminente, pârâtele au

menționat că executarea unei creanțe bugetare stabilite printr-un act fiscal ce

se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși un

prejudiciu, în cauză nefiind dovedite cerințele impuse de art. 2 alin. (1) lit.

ș) din Legea nr. 554/2004.

Pârâtele au criticat

sentința și referitor la dispoziția de suspendare a executării raportului de

inspecție fiscală, instanța ignorând faptul că acel act nu constituie titlu de

creanță, susceptibil prin el însuși de a stabili drepturi și obligații fiscale.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/204, instanța poate

dispune suspendarea executării unui act administrativ până la pronunțarea

instanței de fond, după sesizarea autorității publice emitente, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Noțiunea de caz bine

justificat este definită de art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege ca fiind

acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În cauză, instanța de

fond a apreciat în mod corect că se regăsește cazul bine justificat, în

condițiile în care doar în urma finalizării fondului cauzei se poate stabili

dacă s-a procedat legal la calculul accizei aferente vânzării unui produs,

despre care reclamanta a pretins că beneficiază de scutire de plată, vânzarea

unor produse alcoolice ce nu sunt destinate consumului uman fiind exceptată de

la regimul accizelor.

La aprecierea

îndeplinirii cerinței cazului bine justificat, instanța de fond a reținut și

faptul că în ultimii 5 ani reclamanta a fost autorizată ca antrepozit fiscal și

utilizator final cu scutire directă de la plata accizei fără ca la controalele

fiscale efectuate să se constate nereguli asupra stabilirii și plății

accizelor.

Referitor la

conceptul de pagubă iminentă, art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004

îl definește ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public.

Aspectele reținute de

instanță, privind instituirea măsurilor de executare asupra conturilor bancare

ale societății și de sechestru asupra bunurilor acesteia se încadrează în

noțiunea de pagubă iminentă, fiind de natură a determina atât imposibilitatea

desfășurării activității, cât și cea a onorării obligațiilor contractuale în

derulare asumate de reclamantă față de clienți și furnizori.

În raport de cele

expuse mai sus, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge

recursul declarat de pârâte ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în

nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, împotriva

Sentinței nr. 292/F-CONT din 18 iulie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4959/2012
. fisc., deoarece este vorba de o lipsă în gestiune care atrage exigibilitatea accizei de la data constatării acesteia. 2). Referitor la recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de pârâta Direcția Regională pent
ÎCCJ 2012-02-07
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 609/2012
ilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș urmează a fi analizate împreună, întrucât vizează aceleași aspecte. Prima critică formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care privește cauțiunea datorată d
ÎCCJ 2011-04-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2331/2011
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluțiile primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta SC V.A. SA, în contradictoriu
ÎCCJ 2015-03-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1144/2015
susține că potrivit pct. 22 alin. (3) 3 din H.G. nr. 44/2004, în situația de scutire indirectă, livrarea produselor se face la prețuri cu accize, pentru restituire urmând a se proceda în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (3) 4 din a
ÎCCJ 2012-02-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 935/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 8 aprilie 2011 și precizată ulterior, SC M.P.I. SRL comuna G. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, Di
Sursă