ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4914/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 25 iunie 2012, reclamanta SC P.C. SRL a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș, solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. J-AG 1 din 7 mai 2012 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 6954 din 7 mai 2012, invocând drept temei legal prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele vamale au interpretat în mod eronat dispozițiile legale privind scutirea de la plata accizelor pentru alcool etilic și alte produse alcoolice, stabilind astfel în sarcina societății un debit de 8.6696.629 RON, la care se adaugă suma de 7.391.300 RON, majorări, dobânzi și penalități de întârziere.

Prin Sentința nr. 292/F-Cont din 18 iulie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. J-AG din 7 mai 2012 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 6954 din 7 mai 2012, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, deși nu este abilitată să verifice actele administrative în litigiu, apreciază criticile aduse privind greșita stabilire a accizelor ca fiind serioase și de natură să creeze o îndoială în privința legalității înscrisurilor atacate, realizându-se astfel condiția cazului bine justificat.

Referitor la cerința prevenirii unei pagube iminente, s-a constatat că punerea în executare a actelor fiscale contestate este de natură să creeze reclamantei pagube semnificative, sumele stabilite fiind împovărătoare, putând determina intrarea societății în insolvență, cu toate consecințele negative aferente. Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtele au învederat că în mod nejustificat s-a apreciat că ar fi îndeplinită condiția cazului bine justificat, cât timp reclamanta nu a respectat cerințele necesare scutirii de la plata accizelor, în sensul ca livrarea produselor accizabile să fie însoțită de documentele administrative necesare și destinată unor agenți economici autorizați ca utilizatori finali.

În aceste împrejurări, au arătat autoritățile vamale, nu se pune problema existenței unor îndoieli serioase asupra legalității actelor de control contestate. Referitor la îndeplinirea condiției necesității prevenirii unei pagube iminente, pârâtele au menționat că executarea unei creanțe bugetare stabilite printr-un act fiscal ce se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși un prejudiciu, în cauză nefiind dovedite cerințele impuse de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Pârâtele au criticat sentința și referitor la dispoziția de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală, instanța ignorând faptul că acel act nu constituie titlu de creanță, susceptibil prin el însuși de a stabili drepturi și obligații fiscale.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/204, instanța poate dispune suspendarea executării unui act administrativ până la pronunțarea instanței de fond, după sesizarea autorității publice emitente, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Noțiunea de caz bine justificat este definită de art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În cauză, instanța de fond a apreciat în mod corect că se regăsește cazul bine justificat, în condițiile în care doar în urma finalizării fondului cauzei se poate stabili dacă s-a procedat legal la calculul accizei aferente vânzării unui produs, despre care reclamanta a pretins că beneficiază de scutire de plată, vânzarea unor produse alcoolice ce nu sunt destinate consumului uman fiind exceptată de la regimul accizelor. La aprecierea îndeplinirii cerinței cazului bine justificat, instanța de fond a reținut și faptul că în ultimii 5 ani reclamanta a fost autorizată ca antrepozit fiscal și utilizator final cu scutire directă de la plata accizei fără ca la controalele fiscale efectuate să se constate nereguli asupra stabilirii și plății accizelor.

Referitor la conceptul de pagubă iminentă, art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 îl definește ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Aspectele reținute de instanță, privind instituirea măsurilor de executare asupra conturilor bancare ale societății și de sechestru asupra bunurilor acesteia se încadrează în noțiunea de pagubă iminentă, fiind de natură a determina atât imposibilitatea desfășurării activității, cât și cea a onorării obligațiilor contractuale în derulare asumate de reclamantă față de clienți și furnizori. În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de pârâte ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, împotriva Sentinței nr. 292/F-CONT din 18 iulie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ