ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3533/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta SC O.T. SA Constanța a solicitat anularea Deciziei

nr. 1/200476 din 28 mai 2012, emisă de Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară

a Ministerului Finanțelor Publice; anularea procesului-verbal de control

financiar din 29 martie 2012 și suspendarea executării măsurilor dispuse prin

dispoziția obligatorie din 30 martie 2012.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

4651 din 29 august 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de suspendare a executării

formulată de reclamanta SC O.T. SA Constanța, în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală de Inspecție Economico Financiară a Ministerului Finanțelor

Publice, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu a probat existența unui

caz bine justificat, așa cum această accepțiune este definită generic prin

dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de primă

jurisdicție a apreciat că reclamanta și-a motivat cererea de suspendare pe

impactul executării măsurilor dispuse în sarcina sa, apreciind că odată

implementate aceste măsuri ar fi dificil sau imposibil de înlăturat

consecințele cauzate.

În egală măsură, a

reținut instanța că reclamanta a susținut că pentru unele măsuri nu are

posibilitatea implementării, altele sunt deja implementate, doar că organele de

control nu le-au luat în seamă ori nu le-au apreciat corect.

A concluzionat

instanța de fond că aceste împrejurări nu sunt suficiente pentru a se reliefa

vădita nelegalitate a actului, fiind de subliniat că îndeplinirea condiției

cazului bine justificat nu poate fi analizată prin raportare la motivele de

nelegalitate a actului administrativ, pentru că altfel instanța ar transforma

procedura prevăzută de art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004 într-o veritabilă

judecată pe fond, lucru ce nu este permis.

Având în vedere că în

cauză nu este dovedită existența unui caz bine justificat a apreciat instanța

că este inutilă cercetarea condiției prevenirii unei pagube iminente, dat fiind

faptul că admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ

presupune întrunirea cumulativă a condițiilor privind cazul bine justificat și

necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

de SC O.T. SA Constanța.

Prin motivele de

recurs formulate în cauză reclamanta SC O.T. SA Constanța a criticat hotărârea

instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța a atins

nejustificat fondul situației litigioase, în circumstanța în care nu a fost

învestită cu soluționarea acestuia și, în plus, argumentele vizate în

dispozitiv nu fac obiectul cererii de suspendare a implementării măsurilor.

S-a susținut că

instanța de fond a intrat pe fondul cauzei, respingând susținerile reclamantei

cu privire la procedura prealabilă introducerii contestației, deși obiectul

cererii viza îndeplinirea condițiilor care fac posibilă implementarea

măsurilor, respectiv existența unui caz bine justificat și a producerii unei

pagube iminente.

S-a arătat că

instanța de primă jurisdicție învestită cu judecarea cererii de suspendare

provizorie, prin comentariile pe fondul cauzei a depășit cadrul procesual,

pronunțându-se pe un capăt de cerere ce vizează fondul cauzei, respectiv

anularea Deciziei nr. 1/200476 din 28 mai 2012 emisă de pârâtă, ca urmare a

nesoluționării în termen legal a plângerii prealabile. S-a susținut că prin

aprecierile făcute de instanța de primă jurisdicție, pe fondul cauzei, în

condițiile în care instanța a fost învestită cu cererea de suspendare, a

pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dreptului la apărare, a dreptului la un

proces echitabil, precum și cu încălcarea principiului contradictorialității.

S-a susținut că sunt

îndeplinite în cauză condiția cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Astfel, s-a susținut

că, în ceea ce privește cazul bine justificat, multe dintre măsurile dispuse de

organul de control nu au fundament legal, nefiind întemeiate în drept și

inducând astfel credința că au fost întocmite cu rea-credință, nelegal și având

ca unic scop diminuarea rolului concurențial al reclamantei, în contextul în

care aceasta este o companie listată la bursă.

Recurenta a susținut

că prin emiterea actului atacat se încearcă diminuarea rolului concurențial al

SC O.T. SA pe piață, prin găsirea punctelor slabe chiar și acolo unde nu

există, cu riscul ca măsurile dispuse să fie în totală discordanță între ele.

S-a susținut că, pe

de o parte, organul de control dispune întocmirea de strategii pe termen mediu

și lung, iar, pe de altă parte, obligă recurenta la reglementarea tarifelor la

produse, apreciind că în condițiile în care prețul produselor comercializate va

fi reglementat, strategia SC O.T. SA va fi ca și inexistentă, organele de

conducere fiind lipsite de orice procedură de management.

S-a susținut că

autoritatea pârâtă a realizat o interpretare greșită a dispozițiilor Legii nr.

31/1990, prin considerarea ca orice mijloace fixe ale societății ca "unități

ale societății", obligând la obținerea unei aprobări AGA pentru orice tip

de închiriere și ajungându-se la situația ilogică în care AGA să avizeze

închirierea unui garaj, ceea ce duce la imposibilitatea ca societatea să

beneficieze de veniturile produse ca urmare a închirierii, întrucât AGA se

întrunește numai de câteva ori pe an.

Recurenta arată că se

impune suspendarea deciziei atacate pentru protejarea intereselor patrimoniale

ale reclamantei, dar și a unei securități juridice privind drepturile angajaților,

evitându-se astfel crearea unor situații juridice noi, care să facă anevoioasă

repunerea părților în situația anterioară emiterii actului.

S-a susținut că în

cazul dedus judecății instanța se află în situația de a pipăi fondul cauzei și

nu de a-l soluționa în întregime.

În ceea ce privește

condiția pagubei iminente, recurenta a arătat că toate cele 85 de măsuri

dispuse de organul de control, cu scopul de a fi implementate, au puternică

influență asupra activității reclamantei și, odată implementate, va fi dificil,

dacă nu imposibil de a fi înlăturate, în contextul în care multe dintre ele nu

au temei legal, fiind formulate de persoane ale căror competențe erau infinit

depășite de varietatea de domenii abordate și cercetate în timpul controlului.

Astfel, s-a arătat că măsurile dispuse pot fi apreciate ca un început de

perturbare a funcționării societății, deci o distorsionare în curs, ce amenință

însăși funcționarea autorității publice, iar nu simpla sa activitate.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Prin Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de

suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14

și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din

actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de

anulare a respectivului act administrativ.

Este bine cunoscut

faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la

rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că

acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.

Tocmai de aceea

suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere

vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate

fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele și

condițiile prevăzute de lege.

În cauza de față

dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 15 din Legea

contenciosului administrativ, în conformitate cu care suspendarea executării

actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin

cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a

actului atacat, în acest caz instanța având posibilitatea să dispună

suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și

paguba iminentă.

Înalta Curte a

constatat că suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de

protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la

momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete

ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o

analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de

drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii

suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă

iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs formulate a constatat că acestea nu sunt

întemeiate, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la

legalitatea actului atacat pe fond, ci a supus analizei aparența de legalitate

a actului atacat, prin analizarea succintă a condițiilor în care a fost emis

actul contestat, situație care se impune la analiza îndeplinirii condiției

cazului bine justificat.

Înalta Curte a

constatat că a fost efectuat un control financiar la sediul societății

reclamante, având ca scop verificarea modului de administrare și gestionare a

resurselor materiale financiare în perioada 1 ianuarie 2009 - 31 decembrie

2010.

În urma realizării

controlului, consilierii ANAF au tras concluzii din care reies

disfuncționalități la nivelul tuturor obiectivelor avute în vedere la

efectuarea controlului, motiv pentru care s-au stabilit, în sarcina

reclamantei, un număr de nu mai puțin de 85 de măsuri, necesar a fi întreprinse

în termen de 30 de zile.

Față de

circumstanțele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de față,

Înalta Curte reține că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de

suspendare nu pot fi reținute de instanța de control judiciar, având în vedere

că prin măsurile dispuse s-a urmărit îmbunătățirea managementului acestei

companii naționale, interes evident urmărit de stat în calitate de acționar al

reclamantei, având în vedere că participarea statului la capitalul social al

reclamantei este de 59,62%.

Pentru a înlătura,

chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului

administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța nu poate aprecia arbitrar

necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin raportare la probele

administrate în cauză, care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de

răsturnare a prezumției de legalitate, fără a se analiza pe fond, conținutul actului

administrativ.

Or, prin actul atacat

autoritatea emitentă a emis o serie de măsuri ce se impuneau a fi luate pentru

înlăturarea și prevenirea abaterilor de la disciplina economico-financiară,

măsuri luate cu respectarea prevederilor legale și în scopul unei bune

funcționări a societății reclamante.

Cercetând în aparență

indiciile de nelegalitate ale actului contestat, invocate de recurent, Înalta

Curte a reținut că acestea nu se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 2

lit. t) din Legea nr. 554/2004, nefiind de natură a crea o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ.

Cu privire la

condiția pagubei iminente, Înalta Curte reține că nu au fost aduse argumente

care să conducă la concluzia producerii unei asemenea pagube, întrucât prin

măsurile dispuse s-a urmărit intrarea în legalitate a societății în ceea ce

privește buna funcționare a activității acesteia, deci nu există un risc al

perturbării activității acesteia, decât în măsura în care condițiile dispuse de

organul de control nu sunt îndeplinite.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de SC O.T. SA Constanța împotriva Sentinței nr. 4651 din 29 august

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2013.

Procesat de GGC - CL