ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5850/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea completatoare a cererii de chemare în judecată, reclamantul I.N.S. a solicitat suspendarea executării Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, încheiată de pârâtul M.M.F.P.S. la 11 aprilie 2012 privind protocolul „Portal web prelucrarea on-line a datelor statistice”, codul S.M.I.S., notă prin care a fost aplicată o corecție în valoare de 5.300.784,70 lei (fără T.V.A.) reprezentând 25% din valoarea totală eligibilă a contractului de achiziție din 11 noiembrie 2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. 2. Hotărârea instanței de fond Prin încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul I.N.S.

în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.M.A. - A.M.P.O.S. „Creșterea Competitivității Economice” și a suspendat executarea Notei de constatare din 11 aprilie 2012 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că, din actul de control rezultă, la o analiză sumară, că este vorba despre un punct de vedere exclusiv al autorității pârâte, apreciind că pentru verificarea legalității constatărilor este necesară administrarea tuturor probatoriilor în cauză, inclusiv a documentației de atribuire în procedura achiziției, iar aceasta justifică suspendarea notei de constatare. Totodată, a reținut că autoritatea pârâtă a fost citată la 08 octombrie 2012 pentru termenul de judecată din 21 noiembrie 2012 să depună documentația care a stat la baza actului contestat, dar la dosarul cauzei nu s-a depus această documentație, contrar art. 13 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, autoritatea pârâtă nu a soluționat plângerea prealabilă din 25 aprilie 2012 și nu a depus la dosar cu celeritate apărările autorității cu privire la criticile de nelegalitate invocate de reclamant. Având în vedere că autoritatea reclamantă este finanțată din bugetul de stat, iar cuantumul corecției financiare de 25% stabilită în sarcina sa este de 5.300.784,70 lei (fără T.V.A.), obligația fiind purtătoare de dobânzi în caz de neachitare la termen, Curtea a reținut că este previzibilă producerea unei pagube iminente conform accepțiunii dată de art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul Ministerul Economiei (în calitate de succesor al fostului M.E.C.M.A., în temeiul dispozițiilor O.U.G.

nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative) a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, autoritatea pârâtă critică, în esență, procedura de citare efectuată în fața instanței de fond, modalitatea de stabilire a termenelor în vederea efectuării actelor de procedură și maniera de soluționare a cererii de amânare formulată în cauză, susținând că instituția pârâtă nu și-a putut pregăti apărarea, iar încheierea pronunțată de judecătorul fondului a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale. Pe de altă parte, se critică soluția de suspendare a executării actului administrativ contestat, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile legale pentru a putea dispune măsura suspendării.

Recurentul susține, pentru aceste motive, că instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar încheierea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. 4.1. O primă critică din recurs vizează aspecte legate de citarea pârâtului M.E.C.M.A. și de soluționarea cererii de amânare a judecării cauzei formulată de această instituție.

Se susține că, pentru termenul de judecată din data de 7 noiembrie 2012, citația a fost transmisă și înregistrată la sediul A.M.P.O.S. „Creșterea Competitivității Economice'' și nu la sediul M.E.C.M.A. din, Sector 1, București. Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă a fost citată pentru termenul din 07 noiembrie 2012, citația și acțiunea fiind comunicate, la data de 8 octombrie 2012, la sediul A.M.P.O.S. „Creșterea Competitivității Economice'' din, Sector 6, București (fila nr. 114 dosar fond). În timpul ședinței de judecată din data de 07 noiembrie 2012, A.M.P.O.S. „Creșterea Competitivității Economice'' a transmis la dosar, prin fax, o cerere de amânare a judecării cauzei, solicitând citarea M.E.C.M.A.

la sediul din, Sector 1, București. Curtea de Apel București, ținând cont că reclamantul a depus o cerere de completare a acțiunii, pentru a acorda posibilitatea pârâtului să ia cunoștință de conținutul cererii, precum și pentru a fi citat la sediul indicat, cu mențiunea de a depune anumite documente, a dispus amânarea cauzei. Înalta Curte constată faptul că instituția pârâtă a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2012, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare prin fax, la data de 14 noiembrie 2012 (filele nr. 131-132 dosar fond) și prin agent procedural, la data de 16 noiembrie 2012 (fila nr. 134 dosar fond).

Recurentul critică, de asemenea, faptul că instanța de fond a respins cea de-a doua cerere de amânare formulată în cauză, transmisă la dosar, prin fax, în timpul ședinței de judecată din data de 21 noiembrie 2012, dispunând nelegal, susține autoritatea, amânarea pronunțării soluției pentru a da posibilitatea pârâtului să depună concluzii scrise. Analizând toate aceste aspecte, Înalta Curte reține legalitatea atât a efectuării procedurii de citare pe tot parcursul cercetării fondului cauzei, cât și a soluționării cererilor de amânare formulate în cauză. Astfel, Curtea de apel a respectat dispozițiile procedurale referitoare la citarea tuturor părților din proces și la comunicarea actelor de procedură, precum și principiile fundamentale ale contradictorialității și dreptului la apărare față de toate părțile din proces.

Principiul contradictorialității presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților și că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. Pentru ca acest principiu să fie respectat nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă. Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, cât și în raporturile dintre părți și instanță, astfel încât judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, iar atunci când constată că partea care lipsește nu a fost legal citată, dispune amânarea judecății și refacerea procedurii de citare.

Încuviințarea noii cereri de amânare a judecării cauzei în temeiul art. 156 C. proc. civ., formulată de autoritatea pârâtă nu-și găsea justificare, câtă vreme legea prevede expres că „instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată” iar, în speță, pârâtul fusese citat cu respectarea termenelor stabilite de C. proc. civ., culpa pentru lipsa de diligență în valorificarea termenului datorându-i-se exclusiv, dreptul la apărare al recurentului nefiind deci încălcat. Este de reținut că dispozițiile art. 156 C. proc. civ. nu constituie o restrângere și nici nu încalcă dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituție, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia și al împiedicării înfăptuirii justiției.

De asemenea, facultatea instituită pentru judecător, de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunțarea pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop, implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiție, iar pentru eventualele abuzuri sau greșeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare. 4.2. Instanța de fond a reținut cu justețe - în opinia Înaltei Curți - îndeplinirea condițiilor cerute de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, dispunând suspendarea executării Notei de constatare din 11 aprilie 2012 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Condiția cazului bine justificat presupune existența unor împrejurări evidente, care să poată fi constatate de instanță în cadrul unei cercetări sumare a actului administrativ contestat, fără a fi permisă verificarea însăși a motivelor de nelegalitate invocate de contestator în cadrul contestației sau acțiunii în anulare. Condiția existenței cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Independent de conținutul motivelor de recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond corect a observat că actul de control ar conține un punct de vedere exclusiv al autorității pârâte.

Totodată, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantului în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză, deoarece autoritatea reclamantă este finanțată din bugetul de stat, iar cuantumul corecției financiare de 25% stabilită în sarcina sa este de 5.300.784,70 lei (fără T.V.A.), obligația fiind purtătoare de dobânzi. Instanța de control judiciar va înlătura apărările recurentului, întrucât argumentele invocate țin de însăși legalitatea actului administrativ contestat. Instanța de contencios administrativ are, neîndoielnic, competența verificării respectării de către actele administrative a supremației Constituției, a legilor, principiilor și drepturilor fundamentale garantate de normele de drept, dar o atare analiză nu poate fi realizată fără a se prejudeca fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.E. (în calitate de succesor al fostului M.E.C.M.A., în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative) împotriva încheierii din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2013.