ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 392/2017

Decizia nr. 392/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 1 octombrie 2012,

sub nr. x/2/2012,

reclamantul

A.,

în contradictoriu cu

pârâtul B. - C. „Creșterea Competitivității Economice” (instituție în drepturile și obligațiile căreia s-a subrogat ulterior D.), a solicitat:

- anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată la data de 16 martie 2012 privind proiectul „Portal web pentru preluarea on-line a datelor statistice", cod SMIS, notă prin care, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, i-a fost aplicată o corecție de 25% din valoarea totală eligibilă a contractului de achiziție din 11 noiembrie 2009, cu o valoare de 5.307.925,70 lei (fără T.V.A.);

- anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată la data de 11 aprilie 2012, privind proiectul ,,Portal web pentru preluarea on-line a datelor statistice", cod SMIS, notă prin care, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, i-a fost aplicată o corecție de 25% din valoarea totală eligibilă a contractului de achiziție din 11 noiembrie 2009, cu o valoare de 5.300.784,70 lei (fără T.V.A.).

În ședința publică de la data de 7 noiembrie 2012 reclamanta a depus o cerere prin care a completat obiectul cererii introductive, solicitând și suspendarea executării notei de constatare încheiată la data de 11 aprilie 2012.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 28 noiembrie 2012 instanța a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării notei de constatare din 11 aprilie 2012 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Împotriva încheierii, pârâtul a formulat cerere de recurs, care a fost respinsă prin Decizia nr. 5850 din 20 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2643 din 8 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea în anulare formulată de reclamantul

A., în contradictoriu cu pârâtul

D.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare, rectificată, a fost emisa ca urmare a implementării recomandărilor misiunii de audit desfășurată în perioada 6 septembrie 2011-12 noiembrie 2011, la nivelul E. și după analizarea punctului de vedere al A. din 24 februarie 2012.

În mod legal, echipa de control a C. a constatat accelerarea nejustificată a procedurii de achiziție, condițiile în care se poate apela la accelerarea procedurii fiind stipulate în art. 1 din Ordinul F. nr. 51 din 13 martie 2009. Prin nota justificativă privind alegerea procedurii de achiziție din 09 septembrie 2009, beneficiarul - autoritate contractantă invocă alte motive pentru alegerea acestui tip de procedură decât cele prevăzute de legiuitor, și anume imposibilitatea de a se încadra în termenul de implementare al contractului de finanțare (14 luni). Or, în conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului pentru Operațiunea 3.2.1, perioada maximă de implementare a proiectelor este de 24 de luni. Legalitatea măsurii este susținută și de Raportul de audit al Autorității de Audit nr. 51649/A.P. din 22 decembrie 2011 în care se menționează referitor la beneficiarul A. că, „Motivele care au stat la baza fundamentării Notei Justificative privind alegerea procedurii de achiziție „licitație restrânsă accelerată" nu constituie o „natură excepțională a situației economice actuale, ca motiv de urgență", așa cum a fost prevăzută la art. 1 din Ordinul F. nr. 51/2009 privind accelerarea procedurilor de licitație restrânsă și negociere cu publicarea prealabilă a unui anunț, deoarece beneficiarul a avut posibilitatea lansării unei proceduri adecvate în conformitate cu angajamentul asumat prin Contractul de Finanțare semnat cu Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, anularea primei licitații datorându-se exclusiv culpei lui.

În consecință, autoritatea contractantă a redus termenul de depunere a candidaturilor prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006, art. 83 alin. (1) de la 37 zile la 13 zile, deși nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, justificările situației de urgență pentru a reduce numărul de zile țin cont de faptul că nu se putea finaliza proiectul în perioada de implementare a contractului de finanțare din 04 august 2009.

În conformitate cu Ordinul F. nr. 51 din 13 martie 2009 (art. 3) decizia de a aplica licitația restrânsă accelerată trebuie să ia în considerare numărul, dificultățile de pregătire a documentelor solicitate în vederea îndeplinirii criteriilor de calificare și selecție precum și complexitatea contractului care urmează a fi atribuit astfel încât accelerarea procedurii să nu reprezinte un impediment major pentru depunerea unor candidaturi/oferte corespunzătoare de către un număr suficient de operatori economici''. În prima etapă a licitației restrânse accelerate s-au înscris un număr de 6 operatori economici așa cum sunt ei enumerați în adresa din 02 octombrie 2009. Ca urmare a analizării documentației de calificare și selecție s-a constatat că numai 2 operatori economici au depus oferte, iar în urma procesului de evaluare a operatorilor economici selectați, un ofertant a fost respins. Astfel că potențialii ofertanți nu au avut suficient timp pentru pregătirea unor oferte corespunzătoare și ca termenul stabilit nu a ținut cont de complexitatea contractului, încălcându-se astfel prevederile Ordinului F. nr. 51 din 13 martie 2009 prin nerespectarea prevederilor art. 3 și art. 4. Această constatare este susținută și de Raportul de audit al Autorității de Audit nr. 51649/A.P. din 22 decembrie 2011. Prin urmare, corecția financiară de 25% din valoarea contractului a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale în materie.

Referitor la forma actului, deși în cuprinsul alin. (21) al art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, legiuitorul a prevăzut aplicarea ștampilei autorității, nu a instituit aplicarea ștampilei ca cerință ad validitatem. Actele deduse judecații poartă antetul instituției emitente, au fost semnate si recunoscute de reclamant prin contestarea acestora ca fiind emise de către C. În cauza dedusă judecații, scopul titlului de creanța exista, este real, licit si, in plus, determinant în ceea ce privește voința emitentului, fapt recunoscut de A.

În ceea ce privește anulabilitatea titlurilor de creanță prin prisma depășirii termenelor instituite prin O.U.G. nr. 66/2011, instanța a reținut că actul normativ nu instituie acest tip de sancțiune, astfel că a respins susținerile reclamantei.

În ceea ce privește modalitatea de comunicare a notei de constatare a neregulilor, contrar susținerilor reclamantului, instanța a constatat că aceasta i-a fost remisă ulterior.

În ceea ce privește activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare aceasta poate fi, conform legii, efectuată de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene și prin echipe de control organizate în acest scop, sens în care, instanța a constatat netemeinicia susținerilor reclamantei privind modul de constituire a echipei de control emitentă a notelor de constatare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

3.1. În motivarea recursului, arată că instanța de fond nu s-a aplecat asupra tuturor criticilor de nelegalitate a actelor administrative invocate prin cererea introductivă. Astfel, nu a avut în vedere dispozițiile art. 20 din O.U.G. nr. 66/2001 care, în forma în vigoare la data emiterii notei de constare a neregulilor și de stabilirea creanțelor bugetare, nu prevedea posibilitatea ca această activitate să fie desfășurată de echipe de control constituite în acest scop, ci stabilea că activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se efectuează de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene prin structurile de control organizate în cadrul lor, în acest scop, cu unele situații de excepție, inaplicabile în speță.

Pârâtul a depus la dosarul cauzei o copie a Procedurii de constituire și funcționare a echipelor mixte de verificare la fața locului, aplicabilă la nivelul C., însă reclamantul a arătat în fața instanței de fond că această Procedură nu era aplicabilă în cauză întrucât descrie procesul de constituire a echipelor mixte de verificare la fața locului a proiectelor finanțate prin E. Axele prioritare 1 și 5. Or, proiectul finanțat prin contractul din 4 august 2001 a fost finanțat prin E. Axa prioritară 3. De asemenea, Procedura menționată era aplicabilă verificărilor la fața locului, or, în speță, nu a avut loc o verificare la fața locului, așa cum rezultă și din Decizia nr. 233676 din 6 noiembrie 2012, prin care a fost soluționată contestația administrativă împotriva celor două note de constatare.

3.2. Instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra criticilor prin care s-a invocat nulitatea notei de constatare încheiate la 11 aprilie 2012 pe motiv că nici Legea nr. 554/2004 și nici O.U.G. nr. 66/2011 nu prevăd posibilitatea rectificării actului administrativ, cu atât mai mult cu cât rectificarea a vizat fondul iar nu forma notei de constatare emisă la 16 martie 2012. Odată cu emiterea notei rectificate din 11 aprilie 2012, autoritatea de management nu a procedat și la revocarea notei de constatare încheiate la data de 16 martie 2012, ceea ce a condus la coexistența a două acte administrative pentru aceeași faptă, respectiv la aplicarea a două corecții financiare pentru aceeași neregulă.

3.3. Recurenta reia și criticile referitoare la forma actelor administrative: neaplicarea ștampilei emitentului și necomunicarea în termen de 3 zile de la data emiterii, pe care le apreciază greșit înlăturate de către prima instanță, respectiv le apreciază cerințe ad validitatem, a căror nerespectare atrage nulitatea actelor administrative.

3.4. Recurenta contestă calificarea faptelor drept nereguli arătând că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert și nici nu sunt indicii serioase cu privire la eventualitatea producerii acestuia.

Intimatul-pârât D. - C., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică, arătând că prima instanță, în mod corect, a confirmat neregula întrucât reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, nu a putut justifica alegerea procedurii de licitație restrânsă accelerată.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Prin încheierea din 7 octombrie 2014, Înalta Curte a suspendat judecarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2643 din 8 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a întrebărilor preliminare ridicate în fața Curții de Apel Bacău, în Dosarele nr. x/32/2014 și nr. x/32/2011*, întrebări preliminare care constituie obiectul cauzelor nr. C-260/2014 și nr. C-261/2014.

La data de 25 ianuarie 2017 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei în urma pronunțării de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărârii din 26 mai 2016 în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză;

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte îl constată fondat în limitele care vor fi arătate în continuare.

Deși recurentul a invocat ca temei al recursului declarat exclusiv dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., se constată că motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând cu precădere motivele de recurs subsumate cazului de modificare prevăzut de art.  304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanță nu a analizat motivul de nelegalitate al actelor administrative referitor la procedura de emitere a acestora, respectiv la nelegala constituire a echipei de control care a desfășurat activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, finalizată prin emiterea notei de constatare din 16 martie 2012, rectificată prin nota de constatare din 11 aprilie 2012. Instanța de fond s-a mărginit la constatarea că această activitate putea fi desfășurată și prin intermediul unei echipe de control organizată în acest scop. Însă, așa cum a arătat reclamanta, dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011, în forma în vigoare la data emiterii celor două note de constatare menționate, erau următoarele:

„(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se efectuează de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1):

a) structurile de control pot fi organizate și în afara autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene, dar în subordinea ordonatorului principal de credite al instituției publice în care funcționează autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene;

b) structurile de control din cadrul G. efectuează activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare aferente măsurilor ex-ISPA din domeniul transporturilor;

c) activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi efectuată de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene de finanțare a politicii agricole comune și prin echipe de control organizate în acest scop în cadrul acestora.

(…)”;

Prevederile art. 20 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011 au fost modificate, prin Legea nr. 142/2012, publicată în M. Of. ulterior emiterii notelor, respectiv la data de 20 iulie 2012, după cum urmează:

„(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se efectuează de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1):

a) *** Abrogată;

b) structurile de control din cadrul G. efectuează activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare aferente măsurilor ex-ISPA din domeniul transporturilor;

c) activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi efectuată de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene și prin echipe de control organizate în acest scop în cadrul acestora;

d) constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare se realizează de către o structură de control din cadrul H., în următoarele situații:

Instanța de fond nu a analizat motivul de nelegalitate prin raportare la prevederile legale incidente în forma în vigoare la data emiterii actelor administrative și, de asemenea, nu a răspuns susținerilor reclamantului (opuse apărărilor pârâtului expuse lapidar prin precizările înregistrate la 6 martie 2013 - fila 238 vol. I) conform cărora Procedura de constituire a echipelor de control mixte (filele 240-241, vol. I) nu este operabilă pe Axa 3 a E. și se referă exclusiv la verificările la fața locului, nefiind aplicabilă în speță.

Omisiunea analizării acestui motiv de nelegalitate a actelor administrative, echivalentă cu necercetarea fondului, atrage casarea hotărâri pronunțate în fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind necesar ca instanța de fond să reia judecata și să analizeze motivul menționat, din perspectiva argumentelor invocate de reclamant (forma art. 20 din O.U.G. nr. 66/2011 aplicabilă și inaplicabilitatea Procedurii de constituire a echipelor mixte).

De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond a ignorat modificarea cererii introductive, conform cererii completatoare formulată la 5 martie 2013 (fila 221 vol. I), prin care, în respectarea prevederilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, reclamantul a solicitat și anularea Deciziei nr. 233676 din 6 noiembrie 2012, emisă ulterior formulării cererii introductive, de soluționare a contestației administrative (înregistrată la data de 25 aprilie 2012).

Prin urmare, cu ocazia rejudecării, instanța va cerceta motivele de nelegalitate invocate de reclamant raportat și la decizia de soluționare a contestației administrative.

Se constată că, deși motivul de nelegalitate al notelor de constatare referitor la nelegala constituire a echipei de control a fost invocat și prin contestația administrativă, decizia de soluționare a contestației nu îl tratează. Nici prin întâmpinarea la cererea introductivă, pârâtul nu a opus apărări referitoare la acest motiv de nelegalitate.

Astfel, se impune ca instanța de fond să solicite pârâtului să exprime un punct de vedere explicit asupra acestui motiv de nelegalitate, să indice temeiul legal și modul de desemnare al echipei de control, respectiv să depună decizia de constituire a echipei de control și documentul intitulat Procedura de constituire și funcționare a echipelor mixte de verificare la fața locului, la nivelul Autorității de Management, în întregul lui, cu indicarea și dovedirea datei emiterii acestei Proceduri.

Având în vedere că judecarea prezentului recurs a fost suspendată până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cauzelor C-260/14 și C-261/14, în considerarea motivului de recurs referitor la neîndeplinirea condiției de existență neregulii referitoare la prejudicierea bugetului Uniunii Europene și, respectiv, a fondurilor publice naționale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit, cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere îndrumările din prezenta decizie privitoare la chestiunea litigioasă a încadrării acțiunilor beneficiarului finanțării în categoria neregulilor, în funcție de aplicarea legii naționale în timp și îndeplinirea condiției prejudiciului, după cum urmează.

Contractul de finanțare a fost încheiat între reclamantul beneficiar și I., în calitate de J., în numele și pentru D., în calitate de E., finanțarea acordându-se prin E.

Prin contractul de finanțare, reclamantul beneficiar al finanțării și-a asumat obligația de a implementa proiectul cu respectarea prevederilor legislației naționale în domeniul achizițiilor publice (art. 8 parag. 14 din contract). De asemenea, contractul de finanțare, prin art. 12, definește neregula ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă, printr-o cheltuială necuvenită.

Prin nota de constatare se reține că, în cadrul procedurii de atribuire a contractului de furnizare finanțat, reclamantul a aplicat, cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 și a Ordinului F. nr. 51/2009, procedura de achiziție „licitație restrânsă accelerată”.

Prin urmare, în cadrul raportului juridic creat între părți prin încheierea contractului de finanțare, a avut loc o acțiune a beneficiarului finanțării apreciată ca fapt juridic modificator al raportului juridic pe motiv că a fost încălcată legislația națională în materia achizițiilor publice.

Înalta Curte constată că, din perspectiva calificării faptei ca neregulă, nu există un conflict de legi în timp. Este adevărat că, prin Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora dispozițiile acestei ordonanțe se aplică pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare începute după data intrării în vigoare a ordonanței, chiar dacă aceste nereguli au fost săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003. Curtea a constatat că activitățile anterior menționate presupun atât aplicarea normelor de procedură cât și a normelor de drept substanțial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la calificarea unei fapte ca fiind neregulă/abatere și aplicarea de corecții financiare. Astfel, aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi, cu încălcarea principiului neretroactivității legii, raportul juridic nemaifiind guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară. Curtea a avut în vedere două diferențe de reglementare de drept substanțial, respectiv cea privitoare la definirea neregulii și cea privitoare la implementarea principiului proporționalității, prin aplicarea corecțiilor/reducerilor financiare aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și bani sau fonduri publice naționale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile. Astfel, a constatat că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe față de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că se referă și la potențialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit. Or, O.G. nr. 79/2003 a definit neregula ca abaterea care prejudiciază (n.a., cert, dovedit) bugetul Uniunii Europene.

Sub aspectul corecțiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, s-a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporționalității.

Aceste considerente ale Curții Constituționale, care au condus la declararea neconstituționalității prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naționale succesive. Totuși, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, sub imperiul cărora s-a încheiat contractul de finanțare și a avut loc acțiunea beneficiarului finanțării considerată neregulă, trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare care au același obiect de reglementare, respectiv Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului și Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului.

Interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează și la prejudiciul potențial, este confirmată de examinarea contextului normativ în care se înscrie, în special, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, precum și a obiectivului urmărit prin acest regulament.

Rezultă, din aceste considerente, că acțiunea beneficiarului finanțării, socotită neregulă în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie neregulă și sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 conformă cu regulamentele anterior citate determinând inexistența unei diferențe între reglementările naționale succesive și, pe cale de consecință, inexistența unui conflict de legi în timp.

Cât privește măsura dispusă - aplicarea unei corecții cheltuielilor aferente proiectului finanțat din fonduri europene, așa cum a reținut și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 66/2015, aplicarea acestor corecții/reduceri constituie o dispoziție din legea nouă mai favorabilă decât reglementarea anterioară din O.G. nr. 79/2003, în baza căreia constatarea neregulii ar fi atras retragerea integrală a finanțării.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, în hotărârea din 26 mai 2016 pronunțată în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14 (§ 57), următoarele:

„(…) principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul

împrejurărilor relevante din litigiile principale.”

Luând în considerare că măsura administrativă a retragerii finanțării afectată de o cheltuială necuvenită nu este nouă, fiind prevăzută și de vechea reglementare (art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003), se poate aprecia că

aplicarea corecției, ca expresie a principiului proporționalității, reprezintă un efect viitor al situației juridice (neregulii) apărute sub imperiul reglementării anterioare. În acest sens pledează argumentul că activitatea de constatare a neregulii, în cadrul căreia s-a dispus măsura administrativă a corecției a avut loc sub imperiul reglementării noi, cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011.

De altfel, motivele de nelegalitate îndreptate împotriva actelor administrative nu privesc aplicarea principiului proporționalității instituit prin reglementarea nouă (acesta fiind un aspect favorabil beneficiarului finanțării), ci calificarea acțiunii beneficiarului (constând în aplicarea procedurii de licitație restrânsă accelerată) ca neregulă.

De asemenea, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (hotărârile în cauzele C-465/10 și C-199/03) și abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii, iar statele membre sunt în măsură să solicite beneficiarilor în cauză rambursarea finanțării.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2643 din 8 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2017.