ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1577/2014

Asupra cererii de recurs de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 65/ C/2013-A din 30 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamantul J.P. Împotriva acestei decizii, reclamantul J.P. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, și a reținut: Prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, stabilesc că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, precum și dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, în cazul neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Față de dispozițiile legale evocate, se constată că la cererea de recurs formulată de reclamantul J.P. nu a fost atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru, reclamantul fiind legal citat pentru termenul de judecată din data de 7 mai 2014 cu mențiunea de a depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 2106 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei, obligație asupra căreia nu s-a conformat. Astfel că, în raport de împrejurarea că recursul nu a fost legal timbrat, precum și de faptul că în prezenta cauză nu operează scutirea de la plata taxelor de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și cele ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului reclamantului J.P., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul J.P. împotriva deciziei nr. 65/ C/2013-A din 30 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2014.