ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4503/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4503/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Cererea de anulare a mărcii pârâtei a fost

motivată de reclamantă pe faptul că aceasta, la 14 noiembrie 2002 a depus la

înregistrare marca națională „C.M.” pentru servicii din clasele 41 (activități

de divertisment: cazinouri, săli de joc), 43 (hoteluri, restaurante, baruri),

în legătură cu care reclamanta nu a revendicat un drept exclusiv asupra

denumirii „C.”

În jurul acestei

mărci, reclamanta a dezvoltat o afacere solidă, înființând în centrul orașului

București din februarie 2003 un cazino, un restaurant și un bar, toate deschise

24 de ore, zilnic, afacerea dezvoltată cu 200 angajați.

Reclamanta a mai

arătat că din 14 noiembrie 2003 a deschis nume de domenii „M.ro” și „M.ro” pe

care le folosește drept sit-uri oficiale de promovare a afacerii.

Reclamanta a susținut

că pârâta - care a depus o marcă națională verbală la înregistrare la 19

ianuarie 2009, „M. Snagov Hotel et R.” pentru servicii de clasa 43 (de cazare

și hotel) și și-a înregistrat din 24 februarie 2004 un nume de domeniu „M.ro” -

utilizează tot o marcă care, potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 84/1998, este anulabilă întrucât înregistrarea acesteia s-a făcut

cu încălcarea dispozițiilor art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, marca pârâtei

fiind similară cu marca anterioară a reclamantei și fiind destinată a fi

aplicată unor servicii identice sau similare. Pentru aceste împrejurări

reclamanta a arătat că prin înregistrarea mărcii pârâtei, există un risc de

confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară a reclamantei.

S-a arătat că au fost

încălcate și dispozițiile din regula 15 din Regulamentul de aplicare al Legii nr.

84/1998, aprobat prin H.G.R. nr. 833/1998.

Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1297 din 28 octombrie 2010 a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL în contradictoriu cu pârâtul

SC A. SRL și O.S.I.M. și a dispus anularea înregistrării mărcii naționale

verbale „M.S. Hotel et R.” înregistrată la 19 ianuarie 2009 pentru servicii din

clasa 43 (servicii de cazare, hotel).

A fost obligat

pârâtul O.S.I.M. să radieze această marcă din R.N.M. A fost obligată pârâta la

6.675,07 lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul a

constatat întemeiată acțiunea reclamantei, având în vedere dispozițiile art.

48 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și

indicațiile geografice, potrivit cărora orice persoană interesată, poate

solicita Tribunalului București anularea înregistrării unei mărci în

situația în care înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea

dispozițiilor art. 6, lit. c). S-a constatat că în speță,

înregistrarea mărcii pârâtei ”M. Snagov Hotel & R.”, s-a făcut cu

nerespectarea dispozițiilor art. 6 lit. c), întrucât există similaritate

între mărcile aflate în conflict, există similaritate între

produsele/serviciile cu privire la care sunt utilizate aceste mărci și există

risc de confuzie, incluzând riscul de asociere cu marca anterioară a reclamantei.

De asemenea, a fost

reținută regula 15 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 care prevede

că ”un semn nu poate fi înregistrat ca marcă sau element al unei mărci dacă

aduce atingere unui drept anterior protejat”. Această regulă mai prevede că

este considerat drept anterior protejat ”o marcă identică sau similară

înregistrată în România pentru produse sau servicii identice sau similare, dacă

data înregistrării acestei mărci este anterioară datei depozitului național

reglementar al mărcii pentru care se cere înregistrarea”.

S-a constatat că în

speță, marca reclamantei ”Casino M.” fiind înregistrată la 14 noiembrie 2002,

constituie un drept anterior protejat în înțelesul normelor legale citate și

poate fi opus cu succes mărcii pârâtei înregistrată abia după 6 ani, la data de

19 ianuarie 2009, timp în care marca reclamantei a fost promovată și a devenit

foarte cunoscută în cadrul publicului țintă.

În analiza

similarității mărcilor, s-a avut în vedere jurisprudența Curții

de Justiție a Uniunii Europene, și anume cazul C-251/95 Sabel v.

Puma, prin care s-a statuat cu valoare de principiu că, atunci când se vor

analiza două mărci trebuie făcută o apreciere globală a similarității lor

vizuale, fonetice sau conceptuale pe baza impresiei globale pe care o dau,

ținând cont, în special, de părțile lor distinctive și dominante.

Instanța a reținut că

marca aparținând pârâtei, „M. Snagov Hotel & R.”, este similară cu marca

combinată ”C.M.” aparținând reclamantei, fapt relevant în contextul riscului de

confuzie presupus de art. 6. Aceste cerințe au fost analizate împreună,

întrucât interpretarea conceptului de similaritate are sens doar în legătură cu

sensul de confuzie.

În speță, instanța a reținut

că elementul dominant al mărcii pârâtei și de altfel singurul care poate

dobândi protecție pentru produsele din clasa 43, îl constituie în mod evident

elementul verbal ”mirage”, acesta fiind cel care face o impresie imediată și

care este reținut, în timp ce, celelalte elemente sunt nedistinctive în

legătură cu serviciile pentru care marca a fost înregistrată.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește marca reclamantei, elementul dominant este reprezentat tot de

elementul verbal ”mirage”. În acest sens s-a observat în primul rând, că

elementul ”casino” este pur descriptiv pentru clasa de produse 41 și în plus,

reclamanta nici nu a revendicat un drept exclusiv asupra denumirii ”casino”, ci

doar asupra denumirii ”M.”

În al doilea rând,

s-a constatat că elementul figurativ atașat mărcii reclamantei produce doar o

reprezentare vizuală minoră, nefiind în măsură să fie reținute imediat de

consumator, care, în realitate, va percepe marca în mod normal, ca întreg, fără

o evaluare atentă a detaliilor, păstrând în minte elementul care induce mărcii

caracterul distinctiv”, în speță elementul verbal dominant ”mirage”.

În plus, s-a mai apreciat

că împrejurarea că marca pârâtei conține pe lângă elementul dominant ”mirage”

și cuvintele ”Snagov Hotel & R.” nu este în măsură să înlăture

similaritatea mărcilor nici sub aspect vizual, nici sub aspect fonetic,

întrucât aceste din urmă cuvinte sunt pur descriptive pentru clasa de servicii

43 ”servicii de cazare, hotel”.

În cazul serviciilor,

marca este acel semn pe care comerciantul îl aduce la cunoștința

consumatorului, pe orice cale, pentru a realiza în acest fel o asociere între

serviciul oferit și un anumit semn. Semnul îndeplinește funcțiile

specifice mărcii, de individualizare a serviciilor și poate intra în

conflict cu orice altă marcă anterioară folosită pentru servicii similare,

dovedirea funcției de marcă nefiind în acest caz intrinsec legată de

operațiunea materială de aplicare a semnului pe produs sau ambalajul

acestuia.

Câtă vreme elementele

dominante ale mărcii și semnului sunt identice (”M.”), s-a apreciat ca nerelevantă

susținerea pârâtei că în ceea ce privește semnul său, sintagma

”Snagov Hotel & R.” reprezintă elementul dominant, situație în care

existența riscului de confuzie nu poate fi pusă la îndoială.

S-a constatat că și

din punct de vedere conceptual, cele două mărci sunt similare, întrucât

termenul ”mirage” duce consumatorul cu gândul în ambele cazuri la un loc perfect,

mirific, termenul fiind folosit cu sens figurativ: iluzie, lucru atrăgător,

farmec, atracție, el fiind elementul dominant al ambelor mărci, având în vedere

faptul că restul elementelor din ambele denumiri conțin doar cuvinte cu

semnificații descriptive care indică natura serviciilor oferite de fiecare

dintre ele (hotel, restaurant, cazinou).

S-a mai observat că

elementul figurativ din compunerea mărcii reclamantei nu are relevanță în

aprecierea similarității mărcilor, deoarece ambele mărci sunt destinate a

proteja servicii și ele nu se aplică pe produs/ambalaj.

În consecință, s-a

concluzionat că marca ”M. Snagov Hotel & R.” este similară cu marca

reclamantei ”C.M.”

Serviciile pentru

care marca pârâtei a fost înregistrată ”servicii cazare, hotel” sunt identice

cu cele pentru care marca reclamantei a fost acceptată la înregistrare și anume

servicii din clasa 43 ”hoteluri”.

S-a reținut că serviciile

de această natură, având în vedere caracterul lor puternic complementar, sunt

similare cu celelalte servicii pentru care marca reclamantei a fost înregistrată

și anume serviciile din clasa 41 ”activități de divertisment: cazinouri, săli

de joc” și 43 ”restaurante, baruri” - săli de joc de noroc, cazinouri. Activități

de divertisment din acest domeniu pot fi organizate la parterul hotelurilor,

după cum majoritatea hotelurilor oferă și servicii de restaurant și bar, la fel

cum acestea sunt oferite cel mai probabil și de către pârâtă.

Instanța de judecată a

conchis că serviciile pentru care este înregistrată marca pârâtei ”servicii de

cazare, hotel” sunt în parte identice și în parte similare-complementare cu

cele pentru care a fost înregistrată marca anterioară a reclamantei.

Probabilitatea de

confuzie trebuie analizată cu referire la mărci în ansamblul lor, luând în considerare

percepția consumatorului obișnuit al produselor în discuție, pornind de la

premisa că acesta este unul rezonabil de bine informat în domeniu și de precaut

în alegerea produsului/serviciului, însă cu un nivel mediu de atenție în

distingerea serviciile similare.

Prin înregistrarea

mărcii ”M. Snagov Hotel & R.” s-a apreciat că s-a cauzat un risc de

confuzie pentru publicul relevant, inclusiv un risc de asociere pentru

consumatori în ceea ce privește originea serviciilor prestate, acesta putând

stabili chiar și o legătură economică între cele doua entități, cu atât mai

mult cu cât există o strânsa legătura între serviciile prestate datorită

caracterului lor complementar (este cunoscut faptul că serviciile hoteliere și

cele de cazinou sunt strâns legate în întreaga lume).

Curtea de Apel

București, secția a IX-a, prin Decizia civilă nr. 218/A din 22 septembrie 2011 a

respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC A. SA.

În esență, prin

cererea de apel s-a criticat soluția tribunalului ca fiind nelegală și

netemeinică, pentru că între cele două mărci, pentru serviciile pentru care

sunt utilizate, nu există similaritate și nici risc de confuzie, incluzând

riscul de asociere cu marca anterioară, în cauză nefiind încălcate dispozițiile

art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Analizând

aplicabilitatea dispozițiilor art. 6 lit. c) în raport de cele două mărci în

conflict curtea de apel a reținut următoarele:

În primul rând, sub

aspectul similarității mărcilor, Curtea a avut în vedere necesitatea de a stabili,

în cadrul analizei globale a mărcilor, care este elementul dominant pentru

fiecare din mărcile în conflict, pentru a se face aprecierea globală a

similarității vizuale, fonetice sau conceptuale. Pentru a se putea stabili

impresia globală lăsată de mărcile în discuție, a fost necesar să fie avute în

vedere părțile lor distinctive și dominante.

S-a apreciat că în

mod corect a reținut prima instanță că elementul dominant al mărcii pârâtei și

de altfel singurul care poate dobândi protecție pentru produsele din clasa 43,

îl constituie elementul verbal ”mirage”, acesta fiind cel care face o impresie

imediată și care este reținut, în timp ce celelalte elemente sunt nedistinctive

în legătură cu serviciile pentru care marca a fost înregistrată.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește marca reclamantei, s-a observat că elementul dominant este

reprezentat tot de elementul verbal ”mirage”, deoarece elementul ”casino” este

descriptiv pentru clasa de produse 41, iar reclamanta nu a revendicat un drept

exclusiv asupra denumirii ”casino”, ci doar asupra denumirii ”mirage”. În plus,

elementul figurativ produce doar o reprezentare vizuală minoră, nefiind în

măsură să fie reținut imediat de consumator. Față de aspectul că elementul

figurativ este constituit dintr-un desen simplu realizat și fără elemente

surprinzătoare sau personalizate (3 palmieri de culoare albastră, galbenă și

roșie), ceea ce atrage atenția consumatorului la o primă privire, s-a apreciat

că ceea ce trebuie avut în vedere în cadrul analizei globale, este partea

verbală a mărcii, iar nu partea figurativă.

Instanța de apel a

observat că nu se poate face o analiză pe numărul de litere aferent fiecărei

mărci, astfel cum sugerează apelanta, deoarece s-ar încălca principiul de

comparare a mărcilor, enunțat anterior și reținut în practica judiciară (comparația

se face prin analiza impresiei globale), principiu invocat de către apelanta

însăși. De asemenea, dimensiunea dublă a scrierii cuvântului nu este relevantă,

fiind un aspect de detaliu ce nu apare ca dominant în arhitectura scrierii

celor două mărci. Faptul că marca intimatei se compune din două cuvinte dispuse

unele sub altele, totalizând 12 litere, este tot un argument nerelevant, de

detaliu, în raport de considerentele făcute anterior privitoare la elementul

dominant „mirage”.

Sub aspect fonetic, s-a

constatat că această analiză a fost făcută cu ocazia stabilirii elementului

dominant, nefiind relevant din cuprinsul mărcilor numărul de cuvinte în sine,

ci numai partea care apare ca dominantă. S-a constatat în mod egal că nici din

punctul de vedere al pronunțării nu există o diferență, elementul dominant, reprezentat

de același cuvânt, „M.”, fiind identic pentru cele două mărci.

Sub aspect

conceptual, Curtea a reținut ca fiind corectă susținerea apelantei, în sensul

că sensul cel mai apropiat scopului urmărit prin cuvântul miraj este acela de

farmec, atracție irezistibila. Dar acest sens este utilizat în ambele mărci

aflate în conflict, astfel încât nu poate reprezenta un argument în favoarea

apelantei.

Argumentul apelantei

legat de asocierea acestui cuvânt, „M.”, cu „S.”, „H.” și „R.”, nu poate

înlătura gradul scăzut de distinctivitate al cuvântului „mirage” din marca

apelantei în raport de marca intimatei, cât timp aceste trei elemente în sine

nu sunt distinctive; asocierea unor elemente descriptive cu un element slab

distinctiv nu duce la sporirea caracterului distinctiv al acestuia din urmă.

Curtea a reținut că

în analiza conceptuală a celor două mărci trebuie să se facă aplicarea

principiului conform căruia este necesar a se întemeia percepția pe imaginea de

ansamblu relevată de cele două mărci. Or, s-a constatat că tocmai această

analiză a imaginii de ansamblu este cea care duce la concluzia similarității

conceptuale dintre cele două mărci, adăugându-se similarității vizuale și

fonetice, deja constatate.

Curtea, aplicând

raționamentul invocat de apelantă prin motivele de apel (două mărci sunt

similare atunci când, din punctul de vedere al publicului relevant, exista

între ele o egalitate cel puțin parțială în ceea ce privește unul sau mai multe

aspecte pertinente), a reținut că în mod corect prima instanță a constatat

existența unei puternice similarități între cele două mărci aflate în conflict.

În ceea ce privește

analiza produselor sau serviciilor pentru care sunt înregistrate mărcile în

conflict, s-a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că serviciile

pentru care a fost înregistrată marca apelantei-pârâte - ”servicii cazare,

hotel” - sunt identice cu cele pentru care marca intimatei-reclamante a fost

acceptată la înregistrare - și anume cu serviciile din clasa 43 ”hoteluri”. În

ceea ce privește clasa 43, Curtea de apel a reținut că raportul dintre

serviciile pentru care a fost înregistrată marca intimatei și serviciile pentru

care a fost înregistrată marca apelantei este de la întreg la parte, dar în mod

corect a fost reținută identitatea sub aspectul serviciilor apelantei, care se

regăsesc în întregime printre serviciile intimatei.

Cu privire la

celelalte servicii pentru care marca intimatei-reclamante a fost înregistrată,

și anume serviciile din clasa 41 ”activități de divertisment: cazinouri, săli

de joc” și 43 ”restaurante, baruri” - săli de joc de noroc, cazinouri, s-a

apreciat că în mod corect a reținut prima instanță că sunt complementare

activităților legate de hoteluri, deoarece activități de divertisment din acest

domeniu pot fi organizate la parterul hotelurilor, după cum majoritatea

hotelurilor oferă și servicii de restaurant și bar.

Nu s-a reținut

argumentul apelantei, în sensul că ceea ce interesează pentru analiza

similarității serviciilor este numai clasa 43, înregistrată de ambele părți,

iar nu și clasa 41, întrucât apelanta nici nu a solicitat protecție pentru aceasta

clasă de servicii.

Instanța de apel a

observat că însăși apelanta a susținut un raționament dedus din jurisprudența

comunitară în materie de mărci în sensul că pentru a aprecia similitudinea

dintre produse sau servicii, trebuie să se ia in considerare toți factorii

pertinenți ce caracterizează raportul dintre aceștia, factori care includ în

special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor

concurent sau complementar.

Instanța a mai reținut

ca fiind corect stabilită incidența în speță a regulii 10 din Regulamentul de

aplicare a legii mărcilor, potrivit cu care produsele nu pot fi considerate

asemănătoare pe motiv că figurează în aceeași clasă și nici nu pot fi

considerate diferite pe motiv că figurează în clase diferite. Curtea a

subliniat că nu a făcut un raționament referitor la clase în întregul lor, ci la

serviciile efectiv înregistrate din cuprinsul claselor de către cele două

părți.

Nu a putut fi reținut

nici argumentul apelantei în sensul că în cadrul mărcii intimatei serviciile cu

adevărat protejate sunt cele ce privesc jocurile de noroc, în timp ce

serviciile protejate prin marca apelantei se adresează consumatorului mediu ce

urmărește găsirea unor spatii de odihna si recreere în mediu natural, astfel că

nu există risc de confuzie. Instanța de apel a apreciat că acest argument este

înlăturat prin aceea că, pentru analizarea similarității și a celorlalte

condiții enumerate în cuprinsul art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998, trebuie să

se aibă în vedere serviciile astfel cum sunt ele înregistrate de părțile în

conflict, iar nu așa cum, eventual, ar fi folosite.

În ceea ce privește

cea de a treia condiție, riscul de confuzie, s-a constatat că, în mod corect prima

instanță a reținut că prin înregistrarea mărcii ”M. Snagov Hotel & R.” se produce

un risc de confuzie pentru publicul relevant, inclusiv un risc de asociere

pentru consumatori în ceea ce privește originea serviciilor prestate, acesta

putând stabili chiar și o legătură economică între cele două entități, cu atât

mai mult cu cât există o strânsa legătură între serviciile prestate datorită

caracterului lor complementar (fiind cunoscut faptul că serviciile hoteliere și

cele de cazinou sunt strâns legate în întreaga lume).

S-a mai observat că

apelanta pârâtă nu a indicat în mod concret criticile aduse raționamentului

făcut de prima instanță, dar a enunțat câteva principii deduse din

jurisprudența comunitară referitor la analizarea riscului de confuzie,

principii care se regăsesc însă în analiza făcută prin sentința apelată.

Decizia Curții de

Apel a fost atacată cu recurs în termen legal, de către pârâta SC A. SRL care a

invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs recurenta a arătat în esență că ambele instanțe, de

fond și de apel, în mod eronat au constatat că în speță sunt incidente

dispozițiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, în realitate în cauză

nefiind întrunite nici una din condițiile enumerate de dispozițiile legale

reținute ca aplicându-se situației deduse judecății.

S-a susținut că, deși

marca reclamantei „C.M.” fiind înregistrată la 14 noiembrie 2002, constituie un

drept anterior protejat în înțelesul normelor legale, totuși nu poate fi „opus

cu succes” mărcii pârâtei înregistrate la data de 19 ianuarie 2009, deoarece

marca reclamantei se adresează unui alt public decât acela căruia i se

adresează marca pârâtei.

Riscul de confuzie

reținut de instanțe, dedus din faptul că marca aparținând pârâtei „M. Snagov

Hotel & R.” este similară cu marca combinată „C.M.” aparținând reclamantei,

este doar aparent și a fost constatat pornindu-se de la un element eronat și

anume că elementul dominant al mărcii pârâtei l-ar constitui elementul verbal

„mirage”, acesta fiind cel care face o impresie imediată și care este reținut,

în timp ce, toate celelalte elemente sunt nedistinctive în legătură cu

serviciile pentru care marca a fost înregistrată.

Cu

privire la acest aspect, recurenta a solicitat a se observa că marca este

compusă din mai multe cuvinte, cuvântul „mirage” nefiind decât primul cuvânt,

dar în niciun caz elementul fonetic principal, marca tinzând către prefigurarea

în rândul publicului ținta a unei imagini de ansamblu, cea a unui hotel cu o

atmosfera plăcută și relaxantă.

În

ceea ce privește marca reclamantei, susține recurenta, elementul dominant este

reprezentat de elementul verbal „casino”, fiind de notorietate pe piață că

marca „C.M.” promovează servicii specifice cazinourilor, în timp ce în hotelul

pârâtei nu se practică și nu s-au practicat niciodată astfel de servicii.

Este

corectă reținerea din doctrina potrivit căreia consumatorul va percepe marca

„în mod normal, ca întreg, fără o evaluare atentă a detaliilor, păstrând în

minte elementul care induce mărcii caracterul distinctiv”, însă acest element

dominant este în speță elementul verbal „C.”, iar nu elementul verbal „M.".

Mai

mult decât atât, marca pârâtei conține pe lângă cuvântul,„mirage” și cuvintele

„Snagov Hotel & R.”, fiind astfel evident că se înlătură eventuala

similaritate a mărcilor atât sub aspect vizual, cât și fonetic, întrucât aceste

cuvinte descriu în mintea consumatorului tipul de servicii practicate și anume

servicii de cazare, hotel, nicidecum de cazino.

De

altfel, așa cum a arătat O.S.I.M. prin întâmpinare, la O.S.I.M. nu a fost

formulată vreo opoziție prin intermediul căreia reclamanta SC R.I. SRL

București, în calitate de persoană interesată, să-și manifeste dezacordul cu

privire la înregistrarea mărcii a cărei anulare se solicită în cauză.

Marca este alcătuită

din elemente verbale scrise cu litere de tipar obișnuite, în timp ce marca

reclamantei este o marcă combinată „C.M.” alcătuită din două elemente verbale

și un element figurativ reprezentat de un grup de palmieri (albastru, galben,

roșu) poziționați central deasupra elementului verbal „C.M.”

Din

punct de vedere fonetic, este evident că mărcile vor fi pronunțate diferit de

către public - „M. Snagov Hotel & R.” față de „C.M.”", dat fiind

faptul că marca pârâtei este compusă din mai multe elemente verbale, accentul

fiind pus cu aceeași intensitate pe toate cuvintele care intră în compunerea

mărcii, în timp ce marca reclamantei este compusă doar din două cuvinte, la

care se adaugă un element figurativ.

Pe

de altă parte, aprecierea globală în ceea ce privește similitudinea vizuală,

fonetică sau conceptuală dintre mărcile în conflict, trebuie să se întemeieze

pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând seama în special de

elementele lor distinctive. Percepția asupra mărcilor pe care o are

consumatorul mediu al tipului de produse sau servicii în cauză, are un rol

dominant în aprecierea globală a riscului de confuzie. Consumatorul mediu

percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitelor

detalii ale acesteia (Hotărârea Capio și Hotărârea Sabel). Or, în speță,

imaginile de ansamblu create de cele două mărci în litigiu sunt clar diferite.

Din punct de vedere

vizual, marca apelantei se compune din patru cuvinte scrise cu majuscule,

dispuse în același rând, totalizând 24 de litere. Marca intimatei se compune

din două cuvinte dispuse unele sub altele, totalizând 12 litere. Din punct de

vedere vizual cele două mărci prezintă un grad mare de diferențiere la aceasta

contribuind, în plus, și elementul figurativ, cei doi palmieri, dar și

dimensiunea dublă a cuvântului C., care dă acestuia valența dominantă în

detrimentul cuvântului mirage. Făcând aplicarea principiului enunțat, recurenta

a apreciat că nu există, din punct de vedere vizual, nici un risc de confuzie

între cele două semne de marcă, marca apelantei, fiind alcătuită din patru

cuvinte, având dimensiuni egale în ceea ce privește forma și fără elemente

figurative, nu poate produce aceeași imagine în memoria vizuală a

consumatorului mediu ca marca intimatei.

Din

punct de vedere fonetic, marca apelantei-pârâte este alcătuită din patru

cuvinte, ultimele două fiind legate între ele prin conjuncția și (and), iar

marca intimatei este alcătuită din două cuvinte. Recurenta a atenționat asupra gradului

diferit de pronunțare al celor doua semne, atât în ceea ce privește accentuarea

cât și ca durată în timp. Chiar dacă există cuvântul comun „M.”, consumatorul

mediu percepe marca ca pe un tot și nu face o examinare a detaliilor acesteia.

Cu alte cuvinte, publicul relevant, consumator mediu al serviciilor oferite de

cei doi titulari de marcă nu va confunda niciodată serviciile oferite numai

pentru că va distinge, fugitiv, cuvântul mirage, care este un cuvânt comun,

nedistinctiv.

Din punctul de vedere

al comparației conceptuale, recurenta a arătat că în ceea ce privește termenul

comun „mirage”, acesta are aceeași ortografie atât în limba engleză cât și în

limba franceză, traducându-se în limba română prin cuvântul „M.”. Recurenta a

redat în recurs diferite sensuri ale acestui cuvânt și a precizat că în speță,

sensul cel mai apropiat scopului urmărit prin folosirea cuvântului „M.” este

acela de „farmec, atracție irezistibilă”. Recurenta a mai amintit că în marca

apelantei se mai află și cuvintele Snagov Hotel și R. Cuvântul „resort” este un

cuvânt luat din limba engleza si se traduce in limba romana prin „stațiune”.

Prin urmare, cuvântul mirage, adăugat brandului Snagov, cunoscut ca cel mai

plăcut loc de recreere din jurul Bucureștiului, întărește, din punct de vedere

conceptual, atracția acestui loc mirific, în care poți fi cazat ca într-o

stațiune, beneficiind de binefacerile cadrului natural.

Dimpotrivă,

și-a continuat recurenta analiza, cuvântul miraj adăugat cuvântului „casino” și

asociat cu imaginea a doi palmieri, trezește în imaginația consumatorului mediu

informat, imaginea unui loc exotic, în care jocurile de noroc creează o cu totul

altă stare psihică decât aceea exercitată de imaginea unei stațiuni de recreere

în mediul natural.

În

analiza conceptuală a celor două mărci este, în cazul de față, mai prezent ca

oricând, principiul conform căruia este necesar a se întemeia percepția pe

imaginea de ansamblu relevata de cele două mărci.

Recurenta

a concluzionat că din punct de vedere conceptual, cuvântul miraj are un rol

atributiv și nu determinant în cele două mărci, sensul fiind în mod necesar

înțeles ca „mirificul hotel din stațiunea Snagov” și respectiv „Casinoul M.” De

aici rezultă că nu se poate vorbi de o similaritate conceptuală între cele două

mărci.

Recurenta

a mai arătat că în jurisprudență s-a statuat că, numai atunci când o marcă compusă

este constituită prin juxtapunerea unui element și a unei alte mărci, aceasta

ultimă marcă, deși nu reprezintă elementul dominant al mărcii compuse, poate să

păstreze o poziție distinctă, autonomă în cadrul mărcii compuse. Într-un

asemenea caz, marca compusă și cealaltă marcă pot fi considerate similare

(Hotărârea Tribunalului din 2 decembrie 2008 - H.I.I. /O.H.M.I. - B.).

Recurenta

a mai amintit că potrivit unei jurisprudențe constante, pentru a aprecia

similitudinea dintre produse sau servicii, trebuie să se ia în considerare toți

factorii pertinenți ce caracterizează raportul ce poate exista între aceștia.

Acești factori includ în special natura, destinația, utilizarea acestora,

precum și caracterul lor concurent sau complementar. (Hotărârea Sunrider din

2006).

Pe

de alta parte, potrivit Regulii 10 din Regulamentul de aplicare a Legii

Mărcilor, produsele nu pot fi considerate asemănătoare pe motiv că figurează în

aceeași clasă și nici nu pot fi considerate diferite pe motiv că figurează în

clase diferite.

În speță, analiza

similarității serviciilor protejate de cele două mărci nu poate privi decât

clasa identică 43, astfel cum aceasta a fost catalogată prin Aranjamentul de la

Nisa. Potrivit acestui document, clasa 43 cuprinde servicii de alimentație publică

și servicii de cazare publică. Recurenta a considerat necesar a fi remarcat

faptul că există protecție solicitată prin marca intimatei cu privire la

întreaga clasă de servicii 43, în timp ce apelanta a solicitat protecție doar

pentru un segment din această clasă, neexistând astfel identitate, în ceea ce

privește această clasă de servicii între cele două mărci, așa cum greșit au

considerat ambele instanțe. Este evident că serviciile din clasa 41 nici nu pot

fi luate în discuție întrucât societatea nici nu a solicitat protecție pentru

aceasta clasă de servicii. Potrivit probelor din dosar, riscul de confuzie

între cele două mărci referitoare la similaritatea serviciilor este inexistent,

întrucât în cadrul mărcii intimatei serviciile cu adevărat protejate sunt cele

ce privesc jocurile de noroc, servicii pentru care, consumatorul mediu este

bine informat cu privire la regulile jocurilor de noroc, a riscurilor asumate

etc., în timp ce serviciile protejate prin marca apelantei se adresează

consumatorului mediu ce urmărește găsirea unor spatii de odihnă și recreere în

mediu natural.

Recurenta

a apreciat că elementul figurativ nu produce, așa cum a reținut instanța de

apel, doar o reprezentare vizuală minoră, deoarece este în măsură să fie

reținut imediat de consumator, mai ales că elementul figurativ este constituit

dintr-un desen compus din 3 palmieri de culoare albastră, galbenă și roșie,

ceea ce va atrage cu siguranța atenția consumatorului la o primă privire si

către desen (de aceea a fost conceput ca fiind colorat), nu numai către partea

verbală a mărcii.

Recurenta

a mai subliniat faptul că instanța de apel a reținut în mod corect că în

analiza conceptuală a celor două mărci trebuie să se facă aplicarea

principiului conform căruia este necesar a se întemeia percepția pe imaginea de

ansamblu relevata de cele două mărci, însă a reținut greșit că tocmai această

analiză a imaginii de ansamblu este cea care duce la concluzia similarității

conceptuale dintre cele două mărci, adăugându-se similarității vizuale și fonetice.

În

realitate, așa-zisa similaritate nu exista, după cum nu există nici riscul de

confuzie.

Din

punct de vedere fonetic și conceptual, mărcile sunt diferite atât ca pronunție,

cât și ca semnificație, cu toate că serviciile pentru care mărcile au dobândit

protecție sunt identice și/sau asemănătoare, nu există risc de confuzie pentru

consumator. Astfel, nu există similaritate între mărcile aflate în conflict, nu

există similaritate între produsele/serviciile cu privire la care sunt

utilizate aceste mărci și nu există risc de confuzie.

4.

Analiza instanței de recurs

Examinând

decizia atacată prin prisma motivelor de recurs se constată că aceasta este

legală și temeinică, recursul fiind respins ca nefondat pentru considerentele

ce urmează:

În

susținerea nelegalității deciziei atacate, recurenta face aceeași analiză celor

două mărci în discuție, analiză pe care a expus-o și în motivele de apel.

Observând

motivele de apel, se constată că instanța de apel a analizat punctele sugerate

de apelanta pârâtă a fi necesar de evaluat pentru a se aprecia asupra

identității sau asemănării mărcilor.

Criticând

modul de interpretare a probelor și analiza făcută de instanța de fond

acestora, apelanta pârâtă a indicat ca necesară o apreciere globală a mărcilor

pe de o parte, sub aspectul interdependenței dintre factorii reținuți pentru

similaritate (între produse și servicii) și, pe de altă parte, sub aspectul

analizei vizuale, fonetice și conceptuale a mărcilor în conflict.

Instanța

de apel a dat curs acestei analize luând în examinare criticile formulate.

În

această examinare curtea de apel a ajuns la concluzia - pe care a argumentat-o

în detaliu - că folosirea cuvântului „mirage”, (element dominant pentru ambele

mărci), în marca înregistrată de pârâtă, pentru o categorie de servicii

similare și complementare cu cele din marca reclamantei, reprezintă un risc

pentru publicul relevant, din perspectiva asocierii originii serviciilor

prestate și legăturii economice între cele două societăți care prestează

asemenea servicii.

Instanța

de apel a reținut - după expunerea analizei și argumentelor pentru care a

menținut ca legală sentința instanței de fond - că pârâta nu a exprimat critici

concrete raționamentului urmat de prima instanță.

Nici

în motivele de recurs pârâta nu indică care sunt elementele concrete pentru

care analiza instanței de apel, de a fi reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.

6 lit. c) din Legea nr. 84/1998 în cauză, este greșită.

Împrejurarea

că pârâta nu este de acord cu concluziile la care ajung instanțele - din

examinare celor două mărci și că acestea au dat o altă interpretare și efect

elementele componente ale mărcilor - nu se poate reține ca motiv de recurs, din

perspectiva nelegalității invocate în dezvoltarea pct. 9 din art. 304 C. proc.

civ. și nici din dezvoltarea celorlalte motive de recurs expres prevăzute de art.

304 pct. 1-8.

Modalitatea

în care instanța a făcut interpretarea dispozițiilor art. 6 lit. c) din Legea nr.

84/1998, (în redactarea dinainte de 9 mai 2010, când textul acestui articol a

fost modificat prin Legea nr. 66/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.

84/1998), în raport de situația de fapt dedusă judecății este legală și

corectă.

În

afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. (1) din Lege, o marcă este refuzată

la înregistrare dacă este similară cu o marcă anterioară și este destinată a fi

aplicabilă unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc

de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere cu marca anterioară.

Incidența

în cauză a acestei dispoziții legale se verifică prin identificarea criteriilor

de aplicabilitate impuse de norma menționată, criterii concret identificate și

analizate în cauză de instanța de apel care a stabilit, în mod corect,

incidența dispozițiilor legale prevăzute de art. 6 lit. c) din Lege.

În

mod egal se constată că principiile de interpretare și identificare a

criteriilor impuse de această normă legală, deduse și din jurisprudența internă

și comunitară au fost respectate, ele regăsindu-se în analiza făcută criteriilor

de aplicabilitate, atât de instanța de fond cât și de instanța de apel.

De

altfel și recurenta pârâtă menționează în recurs împrejurarea că instanța de

apel a făcut analiza de ansamblu a mărcilor, prin aplicarea principiului

examinării globale a acestora.

Cât

privește similaritatea/identitatea serviciilor, poziția recurentei este

oscilantă pe parcursul expunerii argumentelor în susținerea motivelor de

recurs. Deși inițial recurenta neagă existența similarității serviciilor

furnizate de cele două societăți prin intermediul mărcilor, în final

concluzionează exact contrariul, afirmând că din punct de vedere fonetic și

conceptual mărcile sunt diferite ca pronunțare și ca semnificație, cu toate că

serviciile pentru care mărcile au dobândit protecție sunt identice și/sau

asemănătoare.

Mai

este de observat că împrejurarea, invocată în cauză, că la momentul

înregistrării mărcii pârâtei, reclamanta nu a formulat opoziție. Această

„omisiune” a reclamantei nu este de natură să împiedice primirea unei cereri de

anulare a unei mărci înregistrate cu neobservarea art. 1 și 6 din Lege.

De

altfel, opoziția, în termenii legii și în interpretarea dată de Regulamentul de

aplicare al acesteia, nu este imperativă, ea fiind lăsată la aprecierea celui

interesat ca armă în apărarea drepturilor ce-i sunt conferite de propria sa

marcă, alături de acțiunea în anulare.

Pentru

considerentele arătate, constatând că în cauză nu se pot reține, în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., motive care să impună modificarea deciziei atacate,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC A. SRL împotriva Deciziei

nr. 218 din data de 22 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2013.