ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2996/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin cererea din 14 ianuarie 2009, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta SC C.T. SRL, prin mandatar autorizat SC B.A.P.I. SRL Piatra Neamț, a chemat în judecată pe pârâta SC U.C. SRL și, în contradictoriu cu O.S.I.M., a solicitat anularea înregistrării mărcii C.T., clasa 43, radierea mărcii din R.N.M., radierea domeniului de site, aferent mărcii și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată. În motivare, reclamanta arată că a înregistrat la O.S.I.M., marca „T.”, clasele 16, 29, 30, 31, 32, 35, 37, 39, 40, 41, 42, 43 și 44 din 23 aprilie 2007. Pârâta a construit în anul 1991, în vecinătate, Popasul „B.”, devenit ulterior Pensiunea „C.”, proprietarul acesteia fiind administratorul SC U.C.

SRL, că între părți există încă din 1996 un litigiu pentru un teren, pe acest fond de dispută pârâta înregistrând cu rea credință la O.S.I.M. marca „C.T.”, clasa 43, din data de 10 mai 2007, deși reclamanta avea înregistrată anterior marca sa. Pârâta a desfășurat dintotdeauna activitate turistică folosind denumirea Pensiunea „C.”, iar în 2007 a înregistrat la O.S.I.M., marca „C.T.”, cele 2 pensiuni fiind la mai puțin de 20 m una de alta. Reclamanta a aflat de înregistrarea pârâtei cu ocazia efectuării unei cercetări documentare la O.S.I.M.

și a depunerii unei cereri pentru o nouă marcă, respectiv „L.C.T.”, pentru clasele 35 și 43, motivat de faptul că reclamanta extinde pensiunea și dorește să întărească marca „T.” Argumentele reclamantei în susținerea relei credințe la înregistrarea mărcii de către pârâtă se referă și la faptul că în toate documentațiile ( planuri urbanistice de dezvoltare etc.) se indică în vecinătate spre est Pensiunea „T.”, iar pe terenul pârâtului Pensiunea „C.”, reaua credință rezultând de asemenea din hotărârile judecătorești anexate cererii. În susținerea notorietății mărcii „T.”, reclamanta arată că a realizat începând cu 1991 pliante, spoturi publicitare, a participat la târguri și expoziții, a obținut diplome, locația fiind vizitată de artiști de renume din domeniul teatral, muzical, sportiv, cinema.

Cu privire la înregistrarea numelui de domeniu de internet calultroian.ro de către pârâtă, prin Institutul de cercetări în Informatică, s-a cauzat un prejudiciu de imagine reclamantei, întrucât denumirea Troian este de largă notorietate în zonă, iar pârâta a profitat în mod incorect de renumele mărcii reclamantei, în scopul obținerii de beneficii prin inducerea în eroare a clienților. În drept, se invocă disp. art. 5, alin. (1), lit. f), art. 6, alin. (1), lit. a) și art. 48, alin. (1), lit. a), b) și c) din Legea nr. 84/1998. Prin sentința civilă nr. 1173 din 28 octombrie 2009, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin Decizia civilă nr. 153/A din 15 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat.

Prin Decizia civilă nr. 2361 din 30 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamantă, fiind casată decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. A reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că instanța de apel nu a analizat motivul de anulare a mărcii prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. b rap. la art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998. A mai stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție că cercetarea se impune a fi reluată de instanța de apel și în ceea ce privește întrunirea condițiilor relei-credințe, întrucât instanța nu a lămurit pe deplin situația de fapt, deoarece nu rezultă din considerentele deciziei că s-ar fi analizat criteriile de apreciere a relei-credințe astfel cum au fost reflectate în jurisprudența C.J.U.E.

(decizia pronunțată în cauza C-529/07). În rejudecare, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 46/A din 5 martie 2013 a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința, în sensul că a anulat înregistrarea mărcii „C.T.”, la 10 mai 2007 pentru servicii din clasa 43;a dispus radierea domeniului de internet; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.561,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond precum și la plata către apelantă a sumei de 19.482,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în căile de atac, pentru considerentele ce urmează: Prin primul motiv de apel se susține că marca pârâtei ”C.T.” este anulabilă conform art. 48 alin. (1) lit. b) rap la art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Conform art. 48 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, ”Orice persoană interesată poate cere Tribunalului Municipiului București anularea înregistrării mărcii pentru oricare dintre motivele următoare: a) înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 6;” Conform art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, ” În afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. (1), o marcă este refuzată la înregistrare, dacă: b) este similară cu o marcă anterioară și este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere cu marca anterioară;”. Mărcile în litigiu sunt marca verbală „T.”, aparținând reclamantei, și cea cu element figurativ „C.T.”, aparținând pârâtei.

Ambele mărci sunt înregistrate pentru clasa 43 - servicii de alimentație publică, servicii de cazare temporară. Este evident că elementul verbal al mărcii ”C.T.” înglobează marca verbală ”T.” Cuvântul ”calul” din cuprinsul elementului verbal al mărcii „C.T.” este un element generic, fără putere distinctivă. Marca dobândește caracter distinctiv doar prin alăturarea elementului „T.” Și elementul grafic constând în reprezentarea unui cal nu are caracter distinctiv în contextul mărcii, întrucât doar elementul verbal „troian” alăturat reprezentării grafice determină consumatorul să înțeleagă împrejurarea că elementul grafic este o reprezentare a calului troian. Prin urmare elementul dominant al mărcii „C.T.” este elementul verbal „T.”, element care este identic cu marca reclamantului.

Curtea mai constată că într-un limbaj simplificat, des uzitat, cuvântul „troian” desemnează „calul troian”, așa cum într-o conversație despre teatru „național” desemnează „Teatrul Național”, iar într-o discuție despre fotbal „național” desemnează „Stadionul Național”. În condițiile în care părțile oferă servicii identice (cazare temporară și alimentație publică) în aceeași zonă geografică, în locații foarte apropiate, riscul de confuzie și asociere este ridicat, unii dintre consumatori putând desemna prin cuvântul ”T.” locația și serviciile reclamantei, alții ar putea desemna prin același cuvânt locația și serviciile pârâtei, în timp ce alți consumatori ar putea considera că serviciile prestate în cele două locații provin de la aceeași societate sau de la societăți partenere.

Împrejurarea că potrivit D.E.X. cuvântul ”T.” are mai multe semnificații este irelevantă, întrucât înregistrarea mărcii reclamantei ”T.” pentru clasa 43 i-a conferit acesteia dreptul exclusiv de a folosi marca pentru această clasă de produse, indiferent de sensul atribuit cuvântului ”T.”, deci inclusiv în sensul desemnării calului troian. Este irelevantă împrejurarea că în prezent modalitatea de oferire de către cele două părți a serviciilor de cazare și alimentație publică este diferită, întrucât înregistrarea mărcii pentru clasa de servicii 43 dă posibilitatea reclamantei să își schimbe sau să își diversifice modalitatea de oferire a serviciilor.

De altfel, riscul de confuzie a fost probat, martora audiată în rejudecare evocând un incident în care un prieten al său, interesat de a se caza și beneficia de serviciile reclamantei, a solicitat secretarei să îi facă rezervarea, iar aceasta a confundat cele două locații, făcând rezervarea la pârâtă, prietenul martorei fiind nevoit, datorită orei înaintate la care a ajuns, să doarmă o noapte în locația pârâtei, mutându-se acolo unde dorea de fapt să stea, la reclamanta, abia a doua zi. Prin al doilea motiv de apel se susține că marca pârâtei ”C.T.” este anulabilă conform art. 48 alin. (1) lit. a) raportat la art. 5 alin. (1) lit. a) și art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998.

Potrivit art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, ”Orice persoană interesată poate cere Tribunalului Municipiului București anularea înregistrării mărcii pentru oricare dintre motivele următoare: a) înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. (1);” Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, ”Sunt excluse de la protecție și nu pot fi înregistrate: a) mărcile care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 3 lit. a);” Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998, ”marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane; pot constitui mărci semne distinctive, cum ar fi cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și, în special forma produsului sau a ambalajului său, combinații de culori, precum și orice combinație a acestor semne;” Acest motiv de anulare nu a fost invocat în cadrul cererii de chemare în judecată, fiind pentru prima dată invocat și dezvoltată în cadrul concluziilor scrise în fața primei instanțe în primul ciclu procesual și reluat în cadrul motivelor de apel.

Prin al treilea motiv de apel se susține că în mod greșit nu a fost reținută notorietatea mărcii reclamantei, invocându-se dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 lit. d) din Legea nr. 84/1998.

Potrivit art. 48 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, ”Orice persoană interesată poate cere Tribunalului Municipiului București anularea înregistrării mărcii pentru oricare dintre motivele următoare: b) înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 6; Potrivit art. 6 lit. d) din Legea nr. 84/1998, ” În afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. (1), o marcă este refuzată la înregistrare, dacă: d) este identică sau similară cu o marcă notorie în România pentru produse sau servicii identice sau similare, la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii;” Din probele administrate rezultă fără dubiu existența unei notorietăți pe plan local a serviciilor prestate de reclamantă sub denumirea ”C.T.” și sub marca ”T.” Această notorietate locală este reflectată de declarația martorei audiate în rejudecarea apelului, precum și de înscrisuri: diplomele de excelenta acordate de Primăria municipiului Piatra Neamț în cadrul Concursului de Artă Culinară Tradițională, Edițiile din anii 2006, 2007 și 2008 (filele 87, 88, 92 - dosar fond), diploma acordată SC C.T.

SRL în anul 2007 de C.C.I. Neamț pentru locul III obținut în Topul Î.M.M.

din Județul Neamț, înscrisul provenind de la agenția „M.T.”, care le transmite mulțumiri pentru ajutorul acordat pentru cazarea unor oaspeți celebri „Seniorii Folclorului Romanesc” (fila 85), Diploma de excelență acordată de Fundația Culturală „Vacanțe muzicale la Piatra Neamț” în data de 16 iulie 2005, semnată de maestrul Ludovic Spiess, pentru sprijinul acordat la organizarea festivalului cu același nume (fila 86), Distincția de vrednicie acordată de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei în data de 30 august 2007 pentru sprijinul acordat bisericii din localitate (fila 89), Diploma de excelență acordată în anul 2007 de către Clubul Sportiv Ecvestru Piatra Neamț pentru sprijinul acordat la organizarea Cupei de sărituri peste obstacole (fila 91), extrasele din Cartea de onoare a Pensiunii Troian, care dovedesc că în pensiunea reclamantei au fost găzduite numeroase personalități ale vieții artistice, sportive și politice (Mircea Radu (18 noiembrie 2005), Voicu Enachescu, dirijor al Corului Madrigal (09 iulie 2005), Francis Ford Coppola (24 iunie 2005), Paul Surugiu (cunoscut sub pseudonimul „Fuego”, vizita 2005), Camelia Potec (campioană olimpică la înot, vizita 07 ianuarie 2006), Angela Similea (februarie 2006), Florin Piersic (28 octombrie 2006), Cristi Brancu (redactor șef revista „V.I.P.”, vizita 30 iulie 2006), Mihai Trăistariu (05 august 2006),

Sofia Vicoveanca (30 septembrie 2006), Radu Beligan (06 februarie 2007), Marin Moraru (2007), Silvia Năstase (actriță, vizita 06 februarie 2007), Monica Davidescu (actriță, vizita februarie 2007), Emilia Popescu (19 noiembrie 2007), Ileana Stana Ionescu (26 august 2008), Florin Petrescu (cunoscut ca membru al grupului „Vacanța Mare”, vizita 2008), fostul președinte Emil Constantinescu, actorii Mitica Popescu, Maia Morgenstern, Stela Popescu, Alexandru Arșinel și Gheorghe Dinică. De asemenea, s-a făcut dovada că informații despre serviciile prestate de reclamantă sub marca ”T.” au apărut în emisiuni televizate, pe posturi naționale (T.V.R. 1 și A. 1), precum și în ziare locale și naționale (Monitorul de Neamț în 24 decembrie 2009, E.Z.-fila 79 dosar fond).

Prin o parte din înscrisurile menționate mai sus reclamanta a dovedit împrejurarea că serviciile pe care le prestează au devenit cunoscute și pe plan național, datorită împrejurării că aceste servicii au fost descrise în ziare cu difuzare națională și în emisiuni difuzate pe posturi de televiziune naționale. De asemenea, reclamanta a avut colaborări cu agenții de turism care operează la nivel național, s-a implicat în sponsorizări ale unor evenimente și cauze caritabile și a prestat servicii pentru personalități cu renume național. Totodată, reclamanta are un site de internet prin intermediul căruia își promovează serviciile. Cu toate acestea, nu se poate reține existența unei notorietăți la nivel național.

Astfel, potrivit regulii 16 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, ”(1) Pentru a aprecia dacă o marcă este notorie, este suficient ca aceasta să fie larg cunoscută: a) pe teritoriul României; și, b) pentru segmentul de public din România căruia i se adresează produsele sau serviciile la care se referă marca.

(2) În sensul prevederilor alin. (1) lit. b), segmentul de public va fi stabilit pe baza următoarelor elemente: a) categoria de consumatori potențiali, vizată pentru produsele sau serviciile la care se referă marca; identificarea categoriei de consumatori potențiali se face pe grupe de consumatori ai unor anumite produse sau servicii în legătură cu care marca este utilizată și nu pe grupe de consumatori ai unei game generale de produse sau de servicii; b) circuitele de distribuire a produselor sau serviciilor la care se referă marca; în funcție de natura produselor și serviciilor, se va ține seama de diferite mijloace de distribuire a acestora, respectiv de comercializarea prin magazine, prin intermediul unor agenți comerciali, direct de la întreprindere sau la domiciliul clientului.

(3) În aplicarea prevederilor art. 20 din lege, termenii de mai jos vor avea următorul înțeles: a) utilizarea - vânzarea sau oferirea spre vânzare, precum și orice activități de promovare a produselor și/sau a serviciilor la care se referă marca, inclusiv publicitatea și prezentarea acestora în târguri și expoziții; b) întinderea utilizării - cantitatea de produse și/sau de servicii cărora li se aplică marca și care sunt comercializate; c) aria geografică - cunoașterea, la nivelul teritoriului României, a mărcii a cărei protecție este solicitată ca notorie și, chiar în afara acestui teritoriu, dacă marca este utilizată în teritorii din imediata vecinătate, în teritorii vecine în care se vorbește limba română, în teritorii acoperite de aceleași mijloace de informare în masă sau în teritorii vecine în care se desfășoară relații comerciale strânse; d) gradul de cunoaștere a mărcii notorii - măsura în care o marcă ocupă piața românească, ca urmare a utilizării pentru anumite produse și/sau servicii.” Prin natura serviciilor prestate de reclamantă, segmentul de public căruia i se adresează este foarte larg, fiind alcătuit din turiști din toate ariile geografice ale țării, precum și persoane aflate în trecere prin Piatra Neamț.

Pentru ca serviciile prestate de reclamantă să fie considerate notorii în Romania este necesar ca ele să fie cunoscute de o mare parte din persoanele adulte din România, indiferent de aria geografică în care locuiesc, întrucât oricare dintre aceștia sunt potențiali turiști sau ar putea ajunge să treacă prin Piatra Neamț în alte scopuri decât turismul. Or, nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens. Chiar dacă serviciile prestate de reclamantă sunt cunoscute de personalități notorii la nivel național, notorietatea nu se poate reține prin raportare la acestea, întrucât aceștia reprezintă doar o mică parte din publicul țintă pentru serviciile prestate de reclamantă. De altfel, chiar și articolul din ziarul „E.Z.” invocat de reclamantă în susținerea tezei notorietății reflectă tot o notorietate pe plan local, iar nu național, întrucât turistul care relatează nu avea cunoștință de reclamantă și serviciile prestate de aceasta, ci a aflat de ele întrebând în zona respectivă.

Prin al patrulea motiv de apel se invocă nulitatea mărcii „C.T.” pentru înregistrarea cu rea-credință, motiv prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998. Potrivit art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, ”Orice persoană interesată poate cere Tribunalului Municipiului București anularea înregistrării mărcii pentru oricare dintre motivele următoare: c) înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credință;” Prin decizia de casare Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că analiza bunei credințe trebuie făcută în raport de criteriile de apreciere a relei-credințe, astfel cum au fost reflectate în jurisprudența C.J.U.E. (decizia pronunțată la data de 11 iunie 2009 în cauza C - 529/07, Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG contra Franz Hauswirth GmbH).

Din probele administrate rezultă că părțile își desfășoară activitatea în locații învecinate, pe aceeași stradă, fiind concurenți pe piața serviciilor de cazare temporară și alimentație publică. Reclamanta a folosit în activitatea denumirea „T.” începând din 1990, numele comercial al acesteia, atât ca asociație familială, cât și, ulterior, ca societate comercială fiind „C.T.” În acest timp serviciile prestate de reclamantă au devenit din ce în ce mai cunoscute în zonă, iar reclamanta le-a promovat prin publicitate, prin participarea la diferite evenimente și concursuri și prin sponsorizări.

Pârâta a prestat servicii de cazare și alimentație publică sub alte denumiri („P.B.”, „P.C.”), însă în 2007 a depus cererea de înregistrare a mărcii „C.T.”, după ce reclamanta a solicitat înregistrarea mărcii „T.” Prin urmare, este evident că la momentul formulării cererii de înregistrare a mărcii ”C.T.” pârâta cunoștea împrejurarea că reclamanta prestează servicii de cazare și alimentație sub denumirea „C.T.” și, totodată, a urmărit ca acei clienți care ar fi dorit să beneficieze de serviciile reclamantei să solicite, datorită confuziei sau asocierii, serviciile prestate de pârâtă, considerând fie că este vorba de servicii prestate de reclamantă, fie că serviciile prestate de pârâta reprezintă o extensie, prin asociere, a serviciilor prestate de reclamantă.

Prin urmare, scopul urmărit de pârâtă la înregistrarea mărcii „C.T.” nu a fost acela de a-și individualiza propriile servicii de cazare și alimentație publică, ci acela de a profita în mod injust de notorietatea locală a serviciilor prestate de reclamanta, desfășurate timp îndelungat sub denumirea „C.T.” și pentru care reclamanta a înregistrat marca „T.” Altfel, este de neînțeles pentru care motiv pârâta ar solicita înregistrarea ca marcă pentru serviciile sale a sintagmei ”C.T.”, în condițiile în care ea își prestase serviciile sub alte denumiri și totodată, în aceeași zonă, un competitor își desfășura activitatea și era cunoscut sub o denumire care includea cuvântul ”T.” Conduita pârâtei în procedura de înregistrare a mărcii ”C.T.”, invocată de reclamanta-apelantă, nu poate fi luată în considerare la analiza relei-credințe a pârâtei ca motiv de nulitate a mărcii, întrucât reaua-credință la înregistrare se analizează în raport cu momentul formulării cererii de înregistrare.

Prin al cincilea motiv de apel se critică respingerea cererii de anulare a numelui de domeniu. Cu privire la acest capăt de cerere, Curtea reține următoarele: Reclamanta își promovează serviciile pe site. Intimata deține numele de domeniu calultroian.ro. Este evident că utilizarea cuvântului cheie ”troian” în legătură cu serviciile de cazare sau alimentație publică cu ajutorul unui motor de căutare pe internet va determina trimiteri atât la serviciile prestate de reclamantă, cât și la serviciile prestate de pârâtă, determinând astfel în rândul consumatorilor confuzie între proveniența serviciilor, având în vedere că este vorba de servicii identice, desfășurate în locații situate pe aceeași stradă.

De altfel, având în vedere concluziile Curții în ceea ce privește capetele de cerere privind anularea înregistrării mărcii ”C.T.” și soluția ce se va da acestora, este evident că și numele de domeniu ”calultroian.ro” este de natură să aducă atingere drepturilor exclusive ale reclamantei asupra mărcii ”T.”, motiv pentru care Curtea a constatat întemeiat și acest motiv de apel. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei, ca nefondat.

Înalta Curte, prin decizia de casare a dispus ca instanța de apel să examineze și motivul de anulare a mărcii prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, iar în ceea ce privește motivul prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, instanța va avea în vedere circumstanțele concrete ale spetei și va analiza argumentele recurentei în ceea ce privește existența relei-credințe a pârâtei la momentul solicitării de înregistrare a mărcii.

Depășind limitele casării, instanța de apel a analizat din nou toate motivele de apel admițând în final apelul doar pentru motivele stabilite a fi verificate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv s-a reținut că înregistrarea mărcii „C.T.” pentru aceeași clasă de servicii pentru care în prealabil a fost înregistrată marca „T.” este de natura să aducă atingere dreptului exclusiv al reclamantei asupra mărcii „T.”, fiind incidente în cauză motivele de anulare a mărcii prevăzute de art. 48 alin. (1) lit. b), rap. la art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998. Instanța de apel nu a motivat în niciun mod pentru ce au fost îndepărtate susținerile pârâtei. Nu există în decizia criticată niciun argument al susținerilor vizavi de similaritate, de originea cuvântului troian, de modul în care este denumită zona respectivă.

În mod greșit instanța de judecată arată că elementul dominant al mărcii „C.T.” este elementul verbal „T.”, care este identic cu marca reclamantului. Această argumentație este exemplificată într-un mod care pentru un necunoscător a limbii române ar trezi mari semne de întrebare. Recurenta nu a remarcat niciodată până la acest moment că în momentul în care se face o conversație despre teatru cuvântul „național” face trimitere la „Teatrul National”, iar într-o conversație despre fotbal cuvântul „național” face trimitere la „Stadionul Național”. Punctul T. este denumirea unei zone situate în satul Bistrița, com. Alexandru cel Bun, zonă în care locuiesc în jur de 60 familii, își au sediile mai multe societăți, există o școală, și în jur de 20 pensiuni și hoteluri.

Aceasta zonă T. nu a fost și nici nu este asociată cu pensiunea T., zona fiind generic cunoscută sub denumirea de zona T. Chiar și denumirea pe care a avut-o și o mai are în continuare locația intimatei este „C.T.”, denumirea făcând trimitere la zona T. unde există printre alte unități și campingul Troian.

S-au depus la dosar acte din anul 1941 cât și actul de proprietate al intimatei unde se arată că terenul este situat în punctul T. Instanța mai arată de asemenea că, „calul este un element generic fără putere distinctivă” și, totodată așa cum însăși instanța arată mai departe „marca dobândește caracter distinctiv doar prin alăturarea elementului troian rezultă în mod logic că nu poți confunda T. (o îngrămădire de zăpadă - de la care se trage și numele zonei) cu Calul T. Cum nu se poate confunda Rodos (insula în Grecia) cu Colosul din Rodos (statuie - una din cele 7 minuni ale lumii ) sau cum adjectivul bălan (blond) și La calul bălan (care nu poate fi confundat cu opereta lui Ralph Benatzky sau renumitul restaurant din stațiunea Neptun).

Instanța mai arată că „împrejurarea că potrivit D.E.X. cuvântul troian ar avea mai multe semnificații, este irelevantă”. Se trage concluzia firească, că diferite persoane pot atribui diferite sensuri cuvântului „T.”, în schimb când spui „C.T.” este foarte clar că te referi la calul lui Homer . Motivarea făcută de asemenea că martora audiată în instanță ar fi relatat un anumit incident, trebuia îndepărtată întrucât este o probă preconstituită și s-a uzat de ea doar în casarea cu trimitere și nu face referire la evenimente petrecute în perioada de judecată la instanța de fond. Instanța de judecată nu putea retine ca adevărată această declarație, decât dacă așa cum s-a solicitat ar fi făcut propria verificare având în vedere că martora a indicat un nume și o adresă.

Curtea de apel motivează și face trimitere la speța iepurașilor, referindu-se de această dată la semnul grafic pentru că în speța exemplificativă este vorba de iepurași de ciocolată înveliți în staniol și la care este diferită doar nuanța culorii staniolului. Marca „C.T.” a fost aleasă în urma unui studiu de piață fiind aleasă din alte 3 denumiri potrivite pentru un hotel de patru stele, pe care instanța l-a ignorat. Demersurile pentru obținerea mărcii au fost începute încă din anul 2006, motivat de faptul că s-a dorit dezvoltarea acestui segment de activitate. S-a dorit ca hotelul și restaurantul să aibă servicii axate pe bucătăria grecească, motiv pentru care s-a ales această denumire .Se poate observa din fotografiile depuse la dosar că întreg mobilierul, vesela, ferestrele, ușile, poartă semnul grafic al „C.T.”, lucru care nu se poate afirma despre Pensiunea intimatei la care semnul grafic T. nu apare decât pe un spațiu publicitar de la poartă.

Nu s-a acționat cu rea credință și, de altfel, situația financiară a pârâtei a înregistrat creșteri și nu pierderi. Instanța de judecată motivează sumar și acest motiv de admitere a apelului și arată că s-a urmărit ca acei clienți care ar fi dorit să beneficieze de serviciile reclamantei să solicite, datorită confuziei sau asocierii, serviciile prestate de pârât, considerând fie că este vorba de servicii prestate de reclamantă, fie că serviciile prestate de pârâtă reprezintă o extensie prin asociere, a serviciilor prestate de reclamant. Nu există la dosar nicio probă din care să rezulte aceste lucruri.

A arătat recurenta că nu se practică același fel de turism, că prețurile practicate de recurentă sunt duble față de prețurile practicate de intimată, că locația recurentei se dorește a fi de patru stele iar locația intimatei este o pensiune rustică în stil moldovenesc, că meniul oferit este total diferit de bucatele moldovenești oferite de intimată iar hotelul nu are - curte unde pot întoarce căruțele ci doar o parcare la stradă destinată autoturismelor. Ar fi trebuit ca instanța de judecată să dispună o cercetare locală înainte de a arată că recurenta a fost de rea credință și a dorit să producă confuzie în rândul potențialilor turiști necunoscători ai zonei. Firma „C.T.” deține și marca „C.F.” și așa după cum a declarat și martora în fața instanței, restaurantul „T.” este mai mult cunoscut sub numele restaurantul „F.”, iar reclama cu denumirea T. a apărut abia în 2010. Referitor la domeniul de internet, se precizează că domeniul nu aparține lui SC C.T.

SRL ci este a firmei SC N.C. SRL, care construiește, vinde și administrează site-uri și soft-uri. Printre multe alte site-uri a construit și administrează site-ul. Pensiunea „C.T.” își mai face reclamă și prin site-ul „casa fodor.ro” existând foarte multe site-uri care conțin cuvântul „T.” Intimata, prin întâmpinarea formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.,invocă nulitatea recursului întrucât niciuna din criticile exprimate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, constată caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

- Prioritar, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., va fi analizată excepția nulității recursului invocată de intimată. Recurenta învederează, în esență, încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., absența motivării, ori o motivare sumară cu privire la apărările formulate față de motivul de anulare prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, la reținerea relei-credințe precum și la domeniul de internet, învederându-se și greșita aplicare a dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. b) rap.la art. 6 lit. a) și art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998. Rezultă astfel, din cele succint prezentate, că recurenta învederează și motive de nelegalitate nu doar de netemeinicie, ceea ce semnifică netemeinicia excepției invocate.

- Instanța de apel a depășit limitele învestirii prin decizia de casare. Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia de casare, a statuat că instanța de apel a omis să cerceteze motivul de anulare prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. b), raportat la art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998 precum și faptul că, în analiza relei-credințe a pârâtei la momentul solicitării de înregistrare a mărcii, nu s-au analizat criteriile de apreciere a relei-credințe astfel cum au fost reflectate în jurisprudența C.J.U.E. - Decizia nr. C/529/07, Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG vs Franz Hauswirth GmbH. Totodată, reținând că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilit, a casat decizia în totalitate, instanța de apel având astfel obligația să analizeze toate motivele de apel.

Curtea de Apel, în rejudecare, răspunde motivelor de apel referitoare la: art. 48 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice; art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 raportat la art. 5 alin. (1) lit. a) și art. 3 lit. a); art. 48 alin. (1) lit. b) raportat l,a art. 6 lit. d) alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 lit. d) din Legea nr. 84/1998 și art. -48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998. Reține Curtea de Apel că motivul de anulare prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 lit. d) nu a fost invocat în cererea de chemare în judecată, motiv pentru care analiza lui excedează cadrului procesual cu care a fost investită prima instanță.

Cu privire la motivul de anulare întemeiat pe dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 lit. d) se arată, în esență, că nu s-a făcut dovada notorietății mărcii la nivel național, rezultând doar o notorietate în zona Piatra Neamț. Din cele mai sus expuse, față de soluția adoptată în apel, rezultă că analiza celor două temeiuri de anulare a mărcii recurentei, chiar admițând teza recurentei, nu a produs acesteia nicio vătămare pentru a fi incidentă critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. câtă vreme cererile formulate în temeiul celor două dispoziții legale mai sus arătate au fost respinse. - În susținerea motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. se învederează că instanța nu s-a pronunțat cu privire la apărările recurentei precum și absența motivării pentru motivul de anulare referitor la înregistrarea mărcii cu rea-credință, precum și existența unor considerente străine cererii. Din partea expozitivă a deciziei de față rezultă că instanța de apel și-a motivat soluția de anulare a mărcii recurentului. Judecătorul nu este obligat, pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, să răspundă în mod special asupra tuturor argumentelor invocate de părți, fiind destul ca din întregul hotărârii să rezulte că a respins aceste argumente în mod implicit. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât motivele reținute drept temei al anulării mărcii se constituie în tot atâtea argumente de înlăturare a punctului de vedere aparținând recurentei.

Câtă vreme instanța de apel a examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse verificarea legalității înregistrării mărcii, dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. nu au fost încălcate. Este însă real că referirile instanței de apel la semnificația, în limbaj colocvial a cuvântului „național”, funcție de contextul conversației, sunt nepotrivite. Însă nu acestea au fost argumentele instanței în analiza riscului de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu privire la mărcile în discuție, astfel cum se va arăta în analiza criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - Arată recurentul că nu poate fi vorba de risc de confuzie pentru că serviciile oferite sunt total diferite, întrucât, în timp intimata dezvoltă un turism rural, recurenta oferă servicii corespondente unui hotel de 4 stele, cu specific grecesc.

Critica este vădit nefondată câtă vreme ambele societăți prestează servicii de alimentație publică și servicii de cazare temporară, conform clasei 43 pentru care au fost înregistrate mărcile. Recurentul arată că elementul dominant al mărcii sale nu este elementul verbal „troian”, care este identic cu marca reclamantului, cu referire la originea cuvântului, denumirea zonei și alte asemenea împrejurări de fapt. Cele susținute de recurent referitoare la originea cuvântului troian, la semnificațiile diferite ale acestuia, la denumirea zonei în care cele două societăți comerciale își desfășoară activitatea, la modalitatea alegerii numelui, la conținutul actelor de proprietate, la conținutul probei testimoniale precum și la conținutul fotografiilor nu se constituie în critici de nelegalitate, ci în aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în recurs față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. Contrar opiniei recurentului, instanța, motivat, a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 48 alin. (1) lit. b), raportat la art. 6 lit. d) din Legea nr. 84/1998 și anume că mărcile în discuție sunt similare fiind destinate a fi aplicate unor servicii identice și că există un risc de confuzie pentru public, inclusiv riscul de asociere. Astfel, elementul dominant al mărcii „C.T.” este elementul verbal „T.”, deci elementul care este identic cu marca reclamantei. În ceea ce privește comparația dintre cele două mărci la nivel vizual, conform practicii judiciare constante în materie, în comparația dintre 2 mărci combinate se analizează elementul verbal distinctiv, dominant, ce se impune detașat în imaginea de ansamblu a mărcii, diferențele aduse de elementele figurative fiind neglijabile, irelevante, ori în cauză elementul dominant este „T.”, și nu C.T., cum se pretinde.

Pretinde recurenta că nu se pot confunda cele două mărci față de semnificația diferită pe care o au: „C.T.” făcând trimitere la o legendă din antichitatea greacă, „troian” având semnificația de morman de zăpadă. Demonstrația nu poate fi primită, întrucât nu este sigur că un consumator mediu avizat și instruit cunoaște semnificația expresiei verbale „calul troian”, putând crede că este vorba de un cal cât un morman de zăpadă, ori presupunând că este cunoscută semnificația expresiei verbale, să considere că „troian” se referă la troieni, locuitori ai cetății antice T. Așadar, în mod corect instanța superioară de fond a reținut că, cele două mărci sunt asemănătoare prin raportare la elementul verbal dominant „troian”.

- Așa cum deja s-a arătat, mărcile sunt destinate a fi aplicabile unor servicii identice. Asemănarea dintre mărci coroborată cu identitatea serviciilor atrage un potențial risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere, între mărcile în discuție și între furnizorii de servicii sub cele două mărci.

Reținerile instanței de apel în sensul că părțile oferă servicii identice (cazare temporară și alimentație publică) în aceeași zonă geografică, în locații foarte apropiate, și că riscul de confuzie și asociere este ridicat, unii dintre consumatori putând desemna prin cuvântul „T.” locația și serviciile reclamantei, în timp ce alții ar putea desemna prin același cuvânt locația și serviciile pârâtei, în timp ce alți consumatori ar putea considera că serviciile prestate în cele două locații provin de la aceeași societate sau de la societăți partenere sunt corecte, întrucât există riscul major ca un consumator mediu să fie indus în eroare, în sensul de a aprecia că serviciile de alimentație publică și cazare provizorie oferite de recurentă să provină de la intimată, ale cărei servicii sunt bine cunoscute și apreciate în zonă.

O astfel de percepție este de natură a aduce atingere dreptului reclamantei dobândit prin înregistrarea anterioară a mărcii sale. - Cu privire la motivul de anulare a mărcii în temeiul art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 recurenta face aprecieri generice cu privire la „speța iepurașilor”. Instanța de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., a făcut aplicarea jurisprudenței C.J.U.E.

din cauza C-529/07 cu referire la criteriile pertinente pentru aprecierea „relei-credințe” a solicitantului în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii: în special împrejurarea că solicitantul are sau trebuie să aibă cunoștință că un terț utilizează un semn identic sau similar pentru un produs identic sau similar ce poate duce la confuzia cu semnul a cărui înregistrare se cere; intenția solicitantului de a-l împiedica pe acest terț să utilizeze un astfel de semn în continuare; nivelul de protecție juridică de care beneficiază semnul terțului și semnul a cărui înregistrarea se solicită.

În cauza Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG contra Franz Hauswirth GmbH (referitoare la înregistrarea mărcii tridimensionale) s-a arătat că o prezumție de cunoaștere de către solicitant a utilizării de către terț a unui semn identic sau similar pentru un produs identic sau similar ce poate conduce la confuzie cu semnul a cărui înregistrare se cere poate rezulta, printre altele din împrejurarea că, în sectorul economic vizat, o astfel de utilizare este îndeobște cunoscută, această cunoaștere putând fi dedusă, în special, din durata unei astfel de utilizări, și că această prezumție nu este suficientă în sine pentru a stabili existența relei-credințe a solicitantului. Recurenta nu dezvoltă critici prin raportare la criteriile enunțate de C.J.U.E.

în cauza C-529/07 și folosite de instanța superioară de fond în analiza relei-credințe ca motiv de anulare a mărcii pentru a putea fi examinate ca motive de nelegalitate. Referirile la „speța iepurașilor”, prin raportare la culoarea diferită a ambalajului acestora, combinate cu propriile aprecieri față de activitatea reclamantei, nu au legătură cu specificul cauzei. Instanța a reținut corect că nu există nicio justificare pentru care pârâta a ales să-și redenumească localul cu un nume similar cu localul reclamantei, denumirea folosită de aceasta încă din 1990. - Cu privire la dispoziția instanței de radiere a domeniului de internet, recurenta încearcă să învedereze lipsa calității sale procesuale pasive, câtă vreme afirmă că proprietar al site-ului este SC N.C.

SRL. Cele afirmate nu pot fi primite întrucât se face o confuzie voită între administratorul site-ului și beneficiara acestuia, recurenta, cea care a încheiat contractul de adeziune pentru domeniul de internet. Înalta Curte, față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. Dat fiind poziția de parte câștigătoare în proces a intimatei, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va fi obligată recurenta la plata către aceasta a sumei de 3.087 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata SC C.T. SRL Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC U.C. SRL, prin lichidator judiciar C.I.I., V.G. împotriva Deciziei nr. 46/A din data de 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă recurenta la plata sumei de 3.087 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC C.T. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.