ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4298/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 1 aprilie 2008, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 22664 din 13 februarie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat, în esență, că în urma Dictatului de la Viena, s-a refugiat, împreună cu părinții, în localitatea Budureasa, județul Bihor și că se consideră îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate prin lege.

Prin sentința civilă nr. 408/2008 din 7 mai 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei B.C., a anulat hotărârea nr. 22664 din 13 februarie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 15 noiembrie 1940-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2007 Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada refugierii din localitatea de domiciliu împreună cu părinții, ca urmare a persecuției etnice exercitate după ocuparea Ardealului de Nord de trupele horthyste, în urma Dictatului de la Viena din 1940. Totodată, instanța de fond a mai reținut ca irelevant faptul că dovada refugiului nu s-a făcut cu înscrisuri oficiale, ci numai cu martori, câtă vreme actele normative aplicabile nu impun condiții restrictive în această privință. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că nu s-au depus toate diligențele pentru aflarea adevărului, iar declarațiile de martor pe care se fundamentează sentința atacată, deși sunt date în fața notarului, au un caracter precar. În opinia recurentei, aceste mijloace de probă ar trebui să indice aceleași date și anume: data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral.

Potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999, dovedirea situațiilor la care se referă ordonanța menționată se face de către persoanele interesate cu acte oficiale, eliberate la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. În cauză, se observă că instanța de fond a interpretat în mod corect declarațiile autentificate date în fața notarului public, de martorii A.G. și L.A., din cuprinsul cărora rezultă elementele esențiale pentru stabilirea perioadei de refugiu, inclusiv motivele care l-au determinat. Din cuprinsul acestor declarații nu rezultă niciun element de contradictorialitate, care să justifice înlăturarea reclamantei B.C.

de la beneficiul drepturilor prevăzute de lege. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 408/2008 din 7 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2008.