ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 602/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3915 din 12 iunie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SA Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată faptul că, înainte de termenul de judecată stabilit pentru soluționarea cauzei la data de 7 februarie 2013, recurenta a depus la dosarul cauzei, la data de 6 februarie 2013, o cerere de renunțare la judecata recursului formulat în prezenta cauză. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al societății recurente, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

În raport de dispozițiile art. 246 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”, având în vedere și dispozițiile art. 129 alin. (6) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata recursului formulat în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de SC A. SA Constanța împotriva Sentinței civile nr. 3915 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2013.