ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1677/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1677/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

pârâtul S.A.M.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 12 martie 2007 adresată Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către numitul I.C. s-a

solicitat verificarea pârâtului, în calitate de prim-vicepreședinte al

Partidului Noua Generație, cererea fiind legală, raportat la prevederile art.

33 alin. (1) și art. 3 lit. t) din O.U.G. nr. 24/2008.

În continuare, a

argumentat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reținerea calității pârâtului de colaborator al

Securității, fiind dovedit faptul că acesta a furnizat în mod conștient

informații cu privire la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, având reprezentarea faptului că relatările sale nu rămâneau

fără urmări, vizând așadar încălcarea dreptului la viață privată și a dreptului

la libertatea de exprimare și la libertatea opiniilor.

Pârâtul S.A.M. a

formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepțiile lipsei calității

procesuale pasive, lipsei calității procesuale active și inadmisibilității

acțiunii, în susținerea cărora a arătat că nu a deținut funcția de

prim-vicepreședinte al Partidului Noua Generație și nici o altă funcție în

cadrul acestui partid, iar reclamantul nu a probat încadrarea sa în vreunul

dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008,

astfel că nu putea fi supus verificărilor reglementate de ordonanță sub

aspectul colaborării cu Securitatea, iar Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității nu avea îndreptățirea să sesizeze instanța în cazul său,

acțiunea fiind promovată în absența oricăror verificări cu privire la deținerea

calității de prim-vicepreședinte al partidului.

Pe fond, pârâtul a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe motiv că susținerile

reclamantului sunt contrazise atât de realitate, cât și de probele ce urmează a

fi administrate în cauză.

Prin încheierea din

data de 10 iulie 2012, Curtea de Apel București a respins excepțiile lipsei

calității procesuale pasive, lipsei calității procesuale active și

inadmisibilității acțiunii, invocate de către pârât.

În motivare, Curtea a

reținut, în esență, că, prin extrase de presă și alte înscrisuri, reclamantul a

făcut dovada notorietății ocupării funcției de prim-vicepreședinte al Partidului

Noua Generație de către pârât, în perioada decembrie-martie 2007.

În continuare, prin sentința

civilă nr. 5621 din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și, în consecință, a constatat

calitatea pârâtului S.A.M. de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că din actele dosarului rezultă că pârâtul S.A.M., sub-inginer

în cadrul Serviciului Investiții al Centrului Național al Industriei Aeronautice

Române, transferat ulterior la întreprinderea A., a fost recrutat în calitate de

informator al Securități în anul 1984, pentru „asigurarea cu rețea informativă a

specialiștilor suedezi, precum și pentru a stabili dacă în derularea contractului

încheiat cu firma B. sunt acțiuni ostile în timpul montării utilajelor” și, de asemenea,

în vederea unei mai bune încadrări a inginerului B.D., „lucrat prin S.I., avertizat

pentru manifestări dușmănoase la adresa orânduirii noastre socialiste”, „pentru

a stabili dacă în prezent mai are astfel de manifestări”, semnând și un angajament

olograf în acest sens, iar pe parcursul colaborării a furnizat informații organelor

fostei Securități sub numele conspirativ „G.A.”.

Examinând conținutul înscrisurilor

depuse în probatoriu de către reclamant, instanța fondului a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reține

calitatea pârâtului de colaborator al Securității, respectiv informațiile furnizate

de acesta se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

intenția de părăsire a țării, ascultarea postului de radio E.L., întreținerea de

relații cu cetățeni străini sau cu cetățeni români plecați în străinătate, comentariile

defavorabile la adresa conducerii de stat fiind considerate astfel de atitudini,

contrare regimului, iar informațiile respective au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, pârâtul conștientizând faptul că împotriva

persoanelor denunțate se puteau lua măsuri de urmărire și verificare, fiindu-le

astfel încălcat dreptul la viață privată și la libertatea de exprimare, din considerente

exclusiv politice, și nu din rațiuni care să vizeze ordinea publică sau siguranța

națională.

Împotriva sentinței civile

5621 din 25 septembrie 2012 a declarat recurs pârâtul S.A.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului,

pârâtul a arătat, în esență, următoarele:

În primul rând, nu lui

îi reveneau obligația de a proba un fapt negativ, anume că nu a ocupat funcția de

prim-vicepreședinte al Partidului Noua Generație, ci reclamantului îi revenea această

obligație, în baza art. 1169 C. civ. Or, Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității nu a administrat probe din care să rezulte că ar fi ocupat

o funcție de conducere în cadrul partidului amintit, din contră, din relațiile obținute

de la Tribunalul București, prin adresa din 6 martie 2012, rezultând că nu a avut

niciodată calitatea de membru al Partidului Noua Generație.

În al doilea rând, a dovedit

contrariul celor afirmate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, în sensul că prin relațiile obținute de la Tribunalul București, în

baza adresei amintite și a declarației notariale depuse la dosarul cauzei, că nu

a avut niciodată calitatea de prim-vicepreședinte al Partidului Noua Generație.

Se impune admiterea excepțiilor

invocate, întrucât nu se încadrează într-unul din cazurile prevăzute în mod expres

și limitativ de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a fi verificat sub aspectul

colaborării cu fosta Securitate, iar, pe cale de consecință, nu avea calitate procesuală

pasivă în cauză.

Din interpretarea

art. 3, art. 5 și art. 6 din O.U.G. nr. 24/2006 rezultă că organele din cadrul Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității pot iniția procedurile de verificare

a documentelor și informațiilor privitoare la persoanele menționate la lit. i)-lit.

z) din art. 3, numai după verificarea legalității sesizării privitoare la aceste

persoane.

Astfel, dacă pentru persoanele

menționate la lit. a)-lit. h

1

) există o prezumție de interes general

prin simpla candidatură la aceste funcții, pentru cele de la lit. i)-lit. z) trebuie

făcută verificarea privind ocuparea de către acea persoană a funcției pretinsă de

către persoana care face sesizarea.

Or, în prezenta cauza

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a preluat fără a face

nicio verificare, afirmația lui C.I., persoana care a sesizat instituția.

Nici din nota de constatare

și nici din acțiunea introdusă pe rolul Curții de Apel nu rezultă faptul că Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității ar fi realizat verificările imperativ

prevăzute de lege, în sensul deținerii/ocupării de către recurent a funcției de

prim-vicepreședinte al Partidului Noua Generație.

De altfel, reclamantul

nici măcar nu pretinde că ar fi efectuat vreo verificare în sensul stabilirii dacă

recurentul a ocupat sau nu funcția de prim-vicepreședinte al Partidului Noua Generație.

O.U.G. nr. 24/2006 nu

a stabilit dreptul de a solicita instanțelor judecătorești verificarea existenței

sau a inexistenței calității de lucrător/colaborator al Securității în orice condiții,

ci numai după o prealabilă și riguroasă verificare a încadrării persoanei verificate

într-unul din cazurile prevăzute la art. 3.

Faptul că pot fi supuse

verificării numai persoanele care se încadrează într-unul din cazurile prevăzute

de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă în mod expres și din prevederile art.

30 alin. (3) și alin. (5) din același act normativ care incriminează sub forma infracțiunilor

fapta de a furniza informații din dosarele Securității fără respectarea dispozițiilor

legale, precum și fapta de a da publicității date sau informații din dosarele Securității.

Analizând cererea de chemare

în judecată formulată de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității

se poate observa că această instituție își fundamentează acțiunea pe cazul prevăzut

de art. 3 lit. t) din O.U.G. nr. 24/2008, pretinzând că recurentul ar fi avut calitatea

de prim-vicepreședinte al Partidului Noua Generație.

Afirmația în sensul că

acesta ar fi ocupat funcția de prim-vicepreședinte al Partidului Noua Generație

este vădit neîntemeiată, întrucât nu a deținut niciun fel de funcție în cadrul acestui

partid politic. Reclamantul nu a depus la dosarul cauzei niciun fel de probă care

să susțină afirmația de mai sus.

Recursul este nefondat.

Recurentul-pârât S.A.M.

a făcut obiectul verificărilor efectuate de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității sub aspectul posibilei calități de colaborator al Securității,

în temeiul art. 3 lit. t) din O.U.G. nr. 24/2008, în considerarea calității sale

de prim vice-președinte al Partidului Noua Generație, ca urmare a cererii din

12 martie 2007 adresată de către numitul C.I.

Analizând probele administrate

în cauză, Curtea de Apel București a ajuns în mod corect la concluzia că informațiile

furnizate de către pârât se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist și vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Pârâtul A.M.S. , subinginer

în cadrul Serviciului „Investiții” al Centrului Național al Industriei Aeronautice

Române, transferat ulterior la Întreprinderea „A.”, a fost recrutat în calitate

de informator la data de 29 martie 1984, conform angajamentului olograf aflat în

copie la dosarul cauzei, calitate în care în perioada 1984-1986, sub numele conspirativ

G.A., a furnizat informații organelor de Securitate, prin care a adus la cunoștința

acestora atitudini potrivnice regimului comunist.

După cum a reținut prima

instanță, delațiunile pârâtului A.M.S. vizau persoane cu atitudini critice la adresa

sistemului comunist, în principal colegi de serviciu ai acestuia, care făceau comentarii

defavorabile la adresa conducătorilor comuniști, întrețineau corespondență cu persoane

din străinătate, aveau legături cu cetățeni ori intenționau să plece din țară pentru

a se stabili în străinătate. În fine, instanța a mai reținut că, într-un caz, pârâtul

a informat autoritățile despre o persoană care fotografia cozile de la magazinele

din Piața A.A., apoi s-a implicat în urmărirea, identificarea și prinderea acesteia.

Ulterior, organele de Securitate au stabilit că persoana respectivă intenționa să

transmită fotografiile postului de radio „E.L.”. Pentru acest fapt, pârâtul a fost

recompensat cu suma de 500 de RON.

În consecință, instanța

de fond, în mod întemeiat a ajuns la concluzia că informațiile furnizate fostei

poliții politice a regimului comunist de către pârât au vizat îngrădirea unor drepturi

și libertăți fundamentale (dreptul la viață privată și la libertatea de exprimare),

fiind întrunite în cauză exigențele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În recurs, pârâtul, observă

Înalta Curte, nu formulează critici pe fondul cauzei, însă susține, în esență, că

nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute în mod expres și limitativ

de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a fi verificat în legătură cu colaborarea

sa cu fosta Securitate.

În concret, pârâtul susține

că reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a produs

probe prin care să dovedească împrejurarea că ar fi avut vreodată calitatea de prim-vicepreședinte

al Partidului Noua Generație, astfel că nu are calitate procesual pasivă în prezenta

cauză.

Susținerile pârâtului,

constată Înalta Curte, nu pot fi primite. Contrar afirmațiilor din recurs, Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a dovedit în cauză că pârâtul A.M.S.

a deținut la un moment dat calitatea de prim-vicepreședinte al Partidului Noua Generație,

ceea ce fundamentează demersul judiciar al reclamantului Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității pe dispozițiile art. 3 lit. t) din O.U.G.

nr. 24/2008.

Textul legal precitat

are următorul cuprins:

„Art. 3 - Pentru a asigura

dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul

în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice,

organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice

au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența

calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei

ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale

și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități

sau funcții:

t) președinte, vicepreședinte,

secretar general și ceilalți membri ai organelor de conducere statutare ale partidelor

politice, la nivel național, județean și local, sau ai unei organizații neguvernamentale

și asimilații acestor funcții”.

În acord cu judecătorul

fondului, Înalta Curte observă că în cauză au fost produse probe care demonstrează

fără echivoc faptul că domnul A.M.S. a deținut funcția de prim vicepreședinte al

Partidului Noua Generație. Astfel au fost depuse la dosarul cauzei extrase din presă

cu interviuri ale pârâtului din postura de prim-vicepreședinte al acestui partid,

cu consemnări ale opiniilor exprimate la diferite conferințe de presă ale partidului,

din aceeași calitate pe deplin asumată de către pârât. De asemenea, au fost depuse

numeroase fotografii de la diferite evenimente organizate de Partidul Noua Generație,

în care pârâtul apare în postura de prim-vicepreședinte, cum este cazul unei fotografii

din 15 decembrie 2006, când s-a desfășurat Consiliul Național al Partidului Noua

Generație, și în care domnul A.M.S. poartă un ecuson pe care este înscrisă funcția

respectivă (a se vedea CD-ul depus la fond de reclamant). Nu în ultimul rând, trebuie

menționate informațiile și fotografiile de pe site-ul oficial al Partidului Noua

Generație referitoare la pârât, la care face referire și Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, care confirmă fără putință de tăgadă că acesta

a ocupat o funcție de conducere la nivel național în cadrul acestei formațiuni politice.

În aceste condiții, corect prima instanță a tras concluzia că reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a făcut dovada notorietății ocupării

funcției în discuție de către pârâtul A.M.S., în perioada decembrie 2006-martie

2007, astfel că apare ca lipsit de relevanță, pe de o parte, că în înscrisurile

depuse de Partidului Noua Generație la Tribunalul București în dosarele privind

această formațiune politică nu figurează și pârâtul (conform adresei din 6

martie 2012). Pe de altă parte, sub acest aspect, în mod corect a observat judecătorul

fondului echivocul declarației pârâtului, care nu neagă propriu-zis ocuparea funcției

de conducere, ci sugerează mai mult că nu i s-a atribuit statutar o astfel de funcție,

aspect irelevant din perspectiva asumării publice a statutului său. O eventuală

nestatutară accedere în funcție, reprezintă o chestiune internă a formațiunii politice,

fără semnificație juridică asupra îndrituirii legale a Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității de declanșare a demersului judiciar întemeiat

pe prevederile art. 3 lit. t) din O.U.G. nr. 24/2008, cum temeinic a argumentat

judecătorul fondului în încheierea de ședință din 10 iulie 2012.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul A.M.S. împotriva sentinței civile nr. 5261 din 25 septembrie

2012 a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul S.A.M. împotriva sentinței civile nr. 5261 din 25 septembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2014.