ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3294/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 iulie 2005, reclamanta SC Z. SA cu sediul în București, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M.B. să se constate că este proprietara activului - imobil situat în București sector 1, Șos. Rudeni-Chitila f.n. incluzând și construcții supraterane în suprafață totală de 1749,2 mp, construcții subterane în suprafață totală de 12.025,3 mp și teren aferent în suprafață de 140.376 mp, fără cheltuieli de judecată. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 581 din 16 februarie 2006, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins cererea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu motivarea că pârâta nu a intrat în nici un raport juridic cu reclamanta și nu s-a dovedit că ar pretinde un drept real asupra imobilului în cauză.

Prin decizia comercială nr. 475 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, ce a fost desființată și cauza s-a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că față de dispozițiile Legii nr. 215/2001 Primarul reprezintă orașul în relațiile cu alte autorități publice, persoane fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție. Imobilul asupra căruia se solicită a se constata că reclamanta are un drept de proprietate a fost preluat în administrare de la stat, iar prin efectul Legii nr. 15/1990, orice bun aflat în administrarea vechii întreprinderi de stat trece automat în capitalul noii societăți înființate.

Rejudecând cauza, Tribunalul București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 8982 din 29 iunie 2007, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 612 din 10 decembrie 2007, a respins, ca nefundat, apelul declarat de SC Z. SA cu sediul în București împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond. S-a reținut în considerentele hotărârii că potrivit art. 7 din H.G. nr. 1353/1990 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industria alimentară, activul și pasivul unităților de stat desființate se preiau de către societățile comerciale nou înființate, dar aceasta presupune întocmirea unor înscrisuri pentru inventariere și preluarea patrimoniului unităților economice de stat, aspecte care nu au fost probate de către reclamantă.

S-a apreciat că fișele mijloacelor fixe și procesele verbale de delimitare a suprafețelor de teren care au fost avute în vedere la efectuarea expertizei nu sunt suficiente pentru a demonstra care sunt activele preluate de la fosta unitate economică de stat și pe care aceasta le-a avut în administrare înainte de anul 1990. Împotriva acestei decizii reclamanta SC Z. SA cu sediul în București a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat în principal modificarea hotărârii, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În subsidiar s-a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării de noi probe, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta a făcut o succintă prezentare a situației de fapt și a susținut în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu a fost dobândit prin efectul legii, fără a fi cerută îndeplinirea unor condiții așa cum a stabilit instanța de apel care prin aceasta a adăugat la lege. A arătat recurenta că ea a luat ființă prin reorganizarea unei foste unități economice de stat conform Legii nr. 15/1990, iar actul de înființare îl constituie H.G. nr. 1353/1990, care la art. 7 alin. (2) prevede că activul și pasivul societăților comerciale desființate se preiau de către societățile comerciale înființate fără a se impune o condiție de formă în privința actului de preluare.

S-a invocat faptul că a dovedit existenta, dreptului de administrare al autoarei sale și transmiterea activului și pasivului acesteia precum și dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor care rezultă din lege și din înscrisurile depuse din care rezultă că întreprinderea socialistă avea în administrare cele două forturi, terenul în suprafață de 140.376 mp. și construcțiile de la intrarea în cele două forturi și terenul din interiorul fortului mic. Potrivit art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1353/1990 recurenta a precizat că la data înființării acesteia I.I.S. Z. și-a încetat existența iar dreptul de administrare asupra întregului patrimoniu deținut la acea dată s-a transformat în dreptul de proprietate al acesteia iar instanța trebuia doar să constate prin hotărâre judecătorească această situație de fapt și de drept consfințite prin lege.

S-a susținut că instanța de apel a încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ce vizează rolul activ atunci când a reținut că nu a prezentat contractul de societate și statutul deoarece în raport de dispozițiile legale menționate avea obligația, să ordone din oficiu prezentarea probelor utile în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În mod greșit instanța de apel nu a dat eficiență aspectelor reținute, irevocabil prin decizia nr. 475 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, prin care s-a stabilit că imobilul din litigiu a fost preluat în administrare de la stat, iar prin efectul Legii nr. 15/1990 a trecut automat în capitalul noii societăți înființate, că dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., referitoare la obligativitatea dezlegărilor în drept date de instanța ierarhic superioară, trebuie considerate aplicabile și în apel. Prin întâmpinare, intimatul M.B. a solicitat respingerea recursului întrucât recurenta nu a dovedit că a exercitat anterior Legii nr. 15/1990 dreptul de administrare asupra terenului în suprafață de 140.376 mp, și că a avut în patrimoniul său această suprafață de teren. Recursul reclamantei nu este fondat. Prin Legea nr. 15/1990 unitățile economice de stat s-au organizat sub formă de regii autonome sau societăți comerciale, iar la Capitolul III intitulat „societate comercială” art. 17 s-a prevăzut că „unitățile economice de interes republican se organizează ca societăți comerciale prin hotărâre a guvernului”.

Potrivit art. 18 din același act normativ, prin actul de înființare se aprobă statutul societății comerciale și se vor stabili forma juridică, obiectul de activitate, denumirea și sediul principal al societății, capitalul social subscris, structura și modalitatea de constituire a acestuia și modalitatea de preluare a activului și pasivului unității economice de stat care se constituie în societate comercială. La art. 19 s-a prevăzut că inventarierea patrimoniului unităților economice de stat supuse transformării în societăți comerciale precum și evaluarea și stabilirea capitalului societăților comerciale înființate pe această cale se fac în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului. În temeiul acestor dispoziții legale, a fost înființată reclamanta prin H.G.

nr. 1353/1990 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industria alimentară care la art. 7 a prevăzut că activul și pasivul unităților de stat desființate se preiau de către societățile comerciale înființate. În raport de prevederile cuprinse în cele două acte normative menționate, în mod corect în instanța de apel a reținut că este necesară întocmirea unor înscrisuri pentru inventarierea și preluarea patrimoniului unităților economice de stat sau menționarea în actul constitutiv al modalității concrete în care se va realiza preluarea acestui patrimoniu. Este adevărat că art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 prevede că „bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu, așa cum recurenta a susținut, dar aceasta nu a dovedit că la data transformării sale în societate comercială pe acțiuni, imobilul din litigiu situat în București sector 1 Șos.

Rudeni-Chitila f.n. exista în patrimoniul fostei unități economice de stat Î.V.Ș. București Z. Pentru considerentele reținute nu poate fi avută în vedere afirmația recurentei că actul său de înființare este legea, respectiv H.G. nr. 1353/1990, care nu impune o condiție de formă privind actul de preluare a activului și pasivului de către societățile comerciale înființate. Recurenta nu a făcut dovada cu înscrisurile depuse, respectiv fișele pentru calcul și repartizarea amortizărilor și fișele mijloacelor fixe, procesele verbale de delimitare a unor suprafețe de teren și care au fost avute în vedere la efectuarea expertizei că a avut în administrare anterior anului 1990 imobilul situat în București Șos.

Rudeni-Chitila f.n. compus din construcții supraterane, subterane și teren în suprafață de 140.376 mp, astfel cum a fost identificat și a cărei proprietate o revendică prin acțiunea dedusă judecății. Susținerea recurentei privind achitarea impozitului către stat ca o dovadă a faptului că bunul s-a aflat anterior în administrarea sa corespunde realității numai în ceea ce privește achitarea taxei pe terenul în folosință pe trimestrul I 2005 conform OP nr. 440 din 11 martie 2005 înscrisuri care nu pot face dovada calității de proprietar a reclamantei asupra imobilului revendicat așa cum în mod corect a reținut instanța de apel. Motivul de recurs invocat de recurentă în temeiul art. 129 (5) C. proc.

civ., nu este întemeiat. Pe de o parte acesta nu a fost invocat în fața instanței de apel, iar pe de altă parte în raport de dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., recurenta putea solicita la această instanță completarea probelor administrate la prima instanță. Nici ultimul motiv de recurs prin care s-a susținut că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu a dat eficiență aspectelor reținute irevocabil prin decizia nr. 475 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nu este fondat.

Prin decizia comercială nr. 475 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis apelul formulat de reclamanta SC Z. SA împotriva sentinței comerciale nr. 581 din 16 februarie 2006 a tribunalului București prin care s-a respins acțiunea împotriva M.B., prin P.G., ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Așa fiind, prin decizia nr. 475 din 17 octombrie 2006 instanța s-a pronunțat numai asupra calității procesuale pasive și constatând că intimatul M.B. are această calitate, a trimis cauza la prima instanță care inițial a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.

Pentru toate considerentele reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC Z. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 612 din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 noiembrie 2008.