ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3294/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 26 iulie 2005, reclamanta SC Z. SA cu sediul în București, a

solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M.B. să se constate că este

proprietara activului - imobil situat în București sector 1, Șos.

Rudeni-Chitila f.n. incluzând și construcții supraterane în suprafață totală de

1749,2 mp, construcții subterane în suprafață totală de 12.025,3 mp și teren

aferent în suprafață de 140.376 mp, fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 581 din 16 februarie

2006, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins cererea

reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă, cu motivarea că pârâta nu a intrat în nici un raport juridic cu reclamanta

și nu s-a dovedit că ar pretinde un drept real asupra imobilului în cauză.

Prin decizia

comercială nr. 475 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva acestei

sentințe, ce a fost desființată și cauza s-a trimis spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că față de dispozițiile Legii nr. 215/2001 Primarul

reprezintă orașul în relațiile cu alte autorități publice, persoane fizice sau

juridice române sau străine, precum și în justiție.

Imobilul asupra

căruia se solicită a se constata că reclamanta are un drept de proprietate a

fost preluat în administrare de la stat, iar prin efectul Legii nr. 15/1990,

orice bun aflat în administrarea vechii întreprinderi de stat trece automat în

capitalul noii societăți înființate.

Rejudecând cauza,

Tribunalul București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 8982

din 29 iunie 2007, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantă.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 612 din 10

decembrie 2007, a respins, ca nefundat, apelul declarat de SC Z. SA cu sediul

în București împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.

S-a reținut în

considerentele hotărârii că potrivit art. 7 din H.G. nr. 1353/1990 privind

înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industria alimentară, activul

și pasivul unităților de stat desființate se preiau de către societățile

comerciale nou înființate, dar aceasta presupune întocmirea unor înscrisuri

pentru inventariere și preluarea patrimoniului unităților economice de stat,

aspecte care nu au fost probate de către reclamantă.

S-a apreciat că

fișele mijloacelor fixe și procesele verbale de delimitare a suprafețelor de

teren care au fost avute în vedere la efectuarea expertizei nu sunt suficiente

pentru a demonstra care sunt activele preluate de la fosta unitate economică de

stat și pe care aceasta le-a avut în administrare înainte de anul 1990.

Împotriva acestei

decizii reclamanta SC Z. SA cu sediul în București a declarat recurs în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat în principal

modificarea hotărârii, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței

instanței de fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În subsidiar s-a

solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de fond în vederea administrării de noi probe, cu cheltuieli de

judecată.

Recurenta a făcut o

succintă prezentare a situației de fapt și a susținut în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., că dreptul de proprietate asupra imobilului din

litigiu a fost dobândit prin efectul legii, fără a fi cerută îndeplinirea unor

condiții așa cum a stabilit instanța de apel care prin aceasta a adăugat la

lege.

A arătat recurenta că

ea a luat ființă prin reorganizarea unei foste unități economice de stat

conform Legii nr. 15/1990, iar actul de înființare îl constituie H.G. nr. 1353/1990,

care la art. 7 alin. (2) prevede că activul și pasivul societăților comerciale

desființate se preiau de către societățile comerciale înființate fără a se

impune o condiție de formă în privința actului de preluare.

S-a invocat faptul că

a dovedit existenta, dreptului de administrare al autoarei sale și transmiterea

activului și pasivului acesteia precum și dobândirea dreptului de proprietate

asupra bunurilor care rezultă din lege și din înscrisurile depuse din care

rezultă că întreprinderea socialistă avea în administrare cele două forturi,

terenul în suprafață de 140.376 mp. și construcțiile de la intrarea în cele

două forturi și terenul din interiorul fortului mic.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din H.G. nr. 1353/1990 recurenta a precizat că la data înființării acesteia

I.I.S. Z. și-a încetat existența iar dreptul de administrare asupra întregului

patrimoniu deținut la acea dată s-a transformat în dreptul de proprietate al

acesteia iar instanța trebuia doar să constate prin hotărâre judecătorească

această situație de fapt și de drept consfințite prin lege.

S-a susținut că

instanța de apel a încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ce

vizează rolul activ atunci când a reținut că nu a prezentat contractul de

societate și statutul deoarece în raport de dispozițiile legale menționate avea

obligația, să ordone din oficiu prezentarea probelor utile în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În mod greșit

instanța de apel nu a dat eficiență aspectelor reținute, irevocabil prin

decizia nr. 475 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

prin care s-a stabilit că imobilul din litigiu a fost preluat în administrare

de la stat, iar prin efectul Legii nr. 15/1990 a trecut automat în capitalul

noii societăți înființate, că dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.,

referitoare la obligativitatea dezlegărilor în drept date de instanța ierarhic

superioară, trebuie considerate aplicabile și în apel.

Prin întâmpinare,

intimatul M.B. a solicitat respingerea recursului întrucât recurenta nu a dovedit

că a exercitat anterior Legii nr. 15/1990 dreptul de administrare asupra

terenului în suprafață de 140.376 mp, și că a avut în patrimoniul său această

suprafață de teren.

Recursul reclamantei

nu este fondat.

Prin Legea nr. 15/1990

unitățile economice de stat s-au organizat sub formă de regii autonome sau

societăți comerciale, iar la Capitolul III intitulat „societate comercială” art.

17 s-a prevăzut că „unitățile economice de interes republican se organizează ca

societăți comerciale prin hotărâre a guvernului”.

Potrivit art. 18 din

același act normativ, prin actul de înființare se aprobă statutul societății

comerciale și se vor stabili forma juridică, obiectul de activitate, denumirea

și sediul principal al societății, capitalul social subscris, structura și

modalitatea de constituire a acestuia și modalitatea de preluare a activului și

pasivului unității economice de stat care se constituie în societate

comercială.

La art. 19 s-a

prevăzut că inventarierea patrimoniului unităților economice de stat supuse

transformării în societăți comerciale precum și evaluarea și stabilirea

capitalului societăților comerciale înființate pe această cale se fac în

condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului.

În temeiul acestor

dispoziții legale, a fost înființată reclamanta prin H.G. nr. 1353/1990 privind

înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industria alimentară care la art.

7 a prevăzut că activul și pasivul unităților de stat desființate se preiau de

către societățile comerciale înființate.

În raport de

prevederile cuprinse în cele două acte normative menționate, în mod corect în

instanța de apel a reținut că este necesară întocmirea unor înscrisuri pentru

inventarierea și preluarea patrimoniului unităților economice de stat sau

menționarea în actul constitutiv al modalității concrete în care se va realiza

preluarea acestui patrimoniu.

Este adevărat că art.

20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 prevede că „bunurile din patrimoniul

societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite

cu alt titlu, așa cum recurenta a susținut, dar aceasta nu a dovedit că la data

transformării sale în societate comercială pe acțiuni, imobilul din litigiu

situat în București sector 1 Șos. Rudeni-Chitila f.n. exista în patrimoniul

fostei unități economice de stat Î.V.Ș. București Z.

Pentru considerentele

reținute nu poate fi avută în vedere afirmația recurentei că actul său de

înființare este legea, respectiv H.G. nr. 1353/1990, care nu impune o condiție

de formă privind actul de preluare a activului și pasivului de către

societățile comerciale înființate.

Recurenta nu a făcut

dovada cu înscrisurile depuse, respectiv fișele pentru calcul și repartizarea

amortizărilor și fișele mijloacelor fixe, procesele verbale de delimitare a

unor suprafețe de teren și care au fost avute în vedere la efectuarea

expertizei că a avut în administrare anterior anului 1990 imobilul situat în

București Șos. Rudeni-Chitila f.n. compus din construcții supraterane,

subterane și teren în suprafață de 140.376 mp, astfel cum a fost identificat și

a cărei proprietate o revendică prin acțiunea dedusă judecății.

Susținerea recurentei

privind achitarea impozitului către stat ca o dovadă a faptului că bunul s-a

aflat anterior în administrarea sa corespunde realității numai în ceea ce privește

achitarea taxei pe terenul în folosință pe trimestrul I 2005 conform OP nr. 440

din 11 martie 2005 înscrisuri care nu pot face dovada calității de proprietar a

reclamantei asupra imobilului revendicat așa cum în mod corect a reținut

instanța de apel.

Motivul de recurs

invocat de recurentă în temeiul art. 129 (5) C. proc. civ., nu este întemeiat.

Pe de o parte acesta

nu a fost invocat în fața instanței de apel, iar pe de altă parte în raport de

dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., recurenta putea solicita la

această instanță completarea probelor administrate la prima instanță.

Nici ultimul motiv de

recurs prin care s-a susținut că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art.

315 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu a dat eficiență aspectelor reținute

irevocabil prin decizia nr. 475 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nu este fondat.

Prin decizia

comercială nr. 475 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis apelul formulat de reclamanta SC Z. SA împotriva

sentinței comerciale nr. 581 din 16 februarie 2006 a tribunalului București prin care s-a respins acțiunea împotriva M.B., prin P.G., ca fiind

formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Așa fiind, prin

decizia nr. 475 din 17 octombrie 2006 instanța s-a pronunțat numai asupra

calității procesuale pasive și constatând că intimatul M.B. are această

calitate, a trimis cauza la prima instanță care inițial a respins acțiunea

reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă, pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.

Pentru toate

considerentele reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

să se respingă, ca nefundat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de reclamanta SC Z. SA București împotriva deciziei

comerciale nr. 612 din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 7 noiembrie 2008.