ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1925/2014

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații S.D.I. și B.I. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar, contată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 511/F din 20 iunie 2013, Tribunalul București, secția I penală în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul S.D.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi administrator, asociat, acționar sau director al unei societăți comerciale) pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen.

pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi administrator, asociat, acționar sau director al unei societăți comerciale). În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepsei accesorii. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata B. (fostă S., A., N.) D. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi contabilă la o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen.

pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra condițiilor prevăzute de art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi contabilă la o societate comercială). În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii. În baza art. 346 raportat la art. 14 C. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și obligă, în solidar, pe ambii inculpați la plata sumei de 158.480 RON, sumă la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă și până la data executării integrale a prejudiciului.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 353 C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen. a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, aparținând inculpaților S.D.I. și B. (fostă S., A., N.) D., în vederea reparării prejudiciului până la concurența sumei de 158 480 RON, sumă la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești, la rămânerea definitivă a acesteia. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații S.D.I. și B. (fostă S., A., N.) D. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1000 RON fiecare.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut următoarele: În perioada 10 martie 2009 - 31 decembrie 2009, cei doi inculpați (administrator, respectiv contabilă), reprezentanți ai SC "P.G.I." SRL au înregistrat în documentele contabile ale societății cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 145.299 RON din care 59.267 RON impozit pe profit și 86.032 RON TVA dedus nejustificat. Cu ocazia unui control tematic la SC P.G.I. SRL în luna mai 2010, comisarii Gărzii Financiare au identificat în contabilitatea societății mai multe facturi și chitanțe ce ar fi fost emise de SC B.D. SRL, SC O.C. SRL și SC N.S. SRL pentru servicii de consultanță și transport, facturi având atașate chitanțe și care ar fi fost achitate în numerar, valoarea totală a documentelor fiscale înregistrate în contabilitatea societății fiind de 452.800 RON.

Fiind efectuat un control încrucișat în vederea stabilirii legalității și realității relațiilor comerciale între SC P.G.I. SRL și SC B.D. SRL, SC O.C. SRL, SC N.S. SRL comisarii Gărzii Financiare au stabilit că în contabilitățile acestor societăți nu au fost înregistrate operațiunile comerciale, facturile și chitanțele nu le aparțin, ștampilele aplicate pe documentele fiscale nefiind cele utilizate de societăți conform notelor explicative ale administratorilor, fapt pentru care a fost întocmit procesul-verbal nr. 2298 din 31 mai 2010, la care au fost atașate notele de constatare, notele explicative consemnate de administratorii societăților în cauză, anexele notelor de constatare, copiile facturilor și chitanțelor precum și ale contractelor.

Fiind audiat martorul O.G., asociat unic și administrator al SC O.C. SRL acesta declară, (filele 484, 485), că nu a încheiat contracte și nu a emis facturi și chitanțe către SC P.G.I. SRL, societate de care a aflat în mai 2010 când a fost invitat la Garda Financiară. Nu i-a cunoscut și nu-i cunoaște pe S.D., P.O. sau N. D., nu cunoaște nimic despre societățile P.G. sau N.B. (societatea de contabilitate a inculpatei), nu a încasat nici o sumă de bani, societatea utilizează doar formulare fiscale tipizate și nu are capacități de transport. La data de 30 august 2011, cu ocazia întocmirii procesului-verbal de ridicare impresiune ștampilă, martorul O.G. a declarat că N. D. a fost pentru o scurtă perioadă de timp contabila societății având acces la documente și că a recunoscut-o pe aceasta cu ocazia prezentării la organele de cercetare penală în ziua de 29 august 2011 ca fiind persoana ce era audiată de organul de cercetare penală.

Martorul O.G. a depus la dosar copii ale facturilor și chitanțelor personalizate utilizate de SC O.C. SRL, prin proces - verbal fiind ridicate și modele de impresiune ștampile utilizate de societatea pe care o administrează. Fiind audiată martora N.D., administrator al SC N.S. SRL declară că societatea are ca obiect de activitate vânzarea cu amănuntul a textilelor și îmbrăcămintei la punctul de lucru din Piața Veteranilor sect. 6. Societatea nu deține și nu a emis facturi și chitanțe fiscale, martora nu-i cunoaște pe S.D. sau N. D., nu a auzit de SC P.G.I. SRL și nu cunoaște nimic despre studiul "Cultura de gazon în câmp deschis". Cu privire la impresiunea ștampilei aplicată pe facturile și chitanțele de la dosar aceasta nu a fost creată cu ștampila societății fiind total diferită.

Martora D.I.C., administrator al SC B.D. SRL, declară că societatea sa nu a avut relații comerciale cu SC P.G.I. SRL, nu a semnat contracte cu această societate, nu are plajă de serii și numere pentru facturi de la AFP, folosește facturi și chitanțe personalizate achiziționate de la distribuitorii autorizați iar impresiunea ștampilei aplicate pe chitanțele și facturile aflate la dosar nu aparține societății fiind total diferită de ștampila acesteia. Cu privire la N. D., actuală B., aceasta a fost contabila SC B.D. SRL până în anul 2009 când, în urma unor discuții contradictorii, au încheiat colaborarea și a luat de la aceasta o parte din documentele contabile. Restul documentelor contabile le-a recuperat de la B.I.

în anul 2010 după ce a fost invitată la Garda Financiară unde a fost întrebată asupra relației comerciale cu SC P.G.I. SRL. Martora D.I.C. conform dovezii, la data de 20 august 2010 a depus la dosar în original contractele individuale de muncă ale angajaților, documente ce i-au fost returnate. Fiind audiată martora C.F., aceasta a declarat, că în anul 2008 a cunoscut-o pe contabila N. D., pe care a ajutat-o în activitate inițial în depunerea de documente la AFP și ITM apoi, când a fost cazul, în completarea contractelor de muncă sau deciziilor necesare activității desfășurate de N. D. Chitanțele din dosar ce i-au fost prezentate de organele de poliție având ca emitente SC B.D. SRL, SC O.C. SRL, SC N.S.

SRL și plătitor SC P.G.I. SRL au fost scrise de ea la solicitarea lui N. D. după cum urmează: N. D. completa exemplarul 1 cu toate datele, cel care în mod obișnuit rămâne la emitent (în cauză acesta lipsind), după care martora copia datele pe exemplarul 2 care se introducea în contabilitate, exemplarul 1 fiind ulterior distrus. De asemenea, martora a declarat că nu îi cunoaște pe inculpatul S.D.I. și pe martorul P.O., dar a cunoscut-o pe martora D.I. ca fiind amică a inculpatei, fără a ști că aceasta este și administratorul SC "B.D." S.R.L. În continuare, inculpata B.I. a declarat că nu-i cunoaște pe O.G., administrator al SC O.C. SRL sau pe administratorii SC N.S. SRL, o cunoaște pe D.I.C. dar nu a avut acces la documentele SC B.D.

SRL. A întocmit documentele contabile primare a depus declarațiile de impunere, balanțele și bilanțurile SC P.G.I. SRL fără a cunoaște că facturile și chitanțele emise de societățile sus-menționate nu erau conforme realității. Aproximativ în luna aprilie 2010 ar fi primit de la P.O., un prieten al inculpatului S.D.I., mai multe facturi și chitanțe în alb emise de SC I.G. SRL, documente fiscale pe care S.D.I. i-a cerut să le completeze și să le introducă în contabilitatea societății, lucru pe care ea l-a refuzat fapt pentru care le-a depus la dosarul cauzei. Cu privire la înregistrarea în contabilitatea SC P.G.I. SRL a unor documente reprezentând plăți fictive arată că în anul 2009 a mai înregistrat facturi emise de SC S.C.S.

SRL, facturi despre care ar fi aflat ulterior că reprezintă servicii fictive, înregistrarea fiind făcută în scopul diminuării taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat. Regretă faptul că l-a ajutat în activitatea infracțională pe inculpatul S.D.I. Fiind audiat inculpatul S.D.I. a recunoscut și regretat faptele de care este acuzat și declară că în anul 2009, la propunerea contabilei N. D., actuală B., a fost de acord cu înregistrarea în contabilitatea societății a unor facturi și chitanțe reprezentând servicii fictive ce ar fi fost prestate de societăți ale căror ștampile erau deținute de N., actual B.I. în calitate de contabil. Astfel începând din anul 2009 în contabilitatea SC P.G.I.

SRL au fost introduse cu scopul diminuării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat mai multe facturi și chitanțe ce ar fi fost emise de SC B.D. SRL, SC O.C. SRL, SC N.S. SRL în baza unor contracte fictive a căror existență a cunoscut-o. Pentru aceste activități contabila B.I. a primit în intervalul ianuarie 2009 - mai 2010 peste 50.000 RON în numerar ca și comision datorat administratorilor acestor societăți care ar fi cunoscut situația de fapt. În acest sens el sau ocazional, P.O. îi dădeau inculpatei B.I., la cererea acesteia sub pretextul plății administratorilor societăților în cauză, 40 % din valoarea facturilor și chitanțelor înregistrate lunar, procent ce reprezenta impozit pe profit și TVA datorat de societățile respective.

Studiul "Cultura de gazon în câmp deschis" i-a fost adus de inculpata B.I. căreia, niciodată, el sau P.O. nu i-au dus documente fiscale cu regim special. A luat cunoștință de rezultatul expertizei financiar contabile, nu are obiecțiuni, nu are probe suplimentare de propus și va încerca recuperarea prejudiciului stabilit. Așa cum anterior s-a reținut, în vederea stabilirii situației de fapt și a prejudiciului creat bugetului de stat prin activitatea inculpaților, la data de 20 septembrie 2011, în cursul urmăririi penale, a fost dispusă efectuarea unei expertize financiar contabile la SC P.G.I. SRL, expertiză având ca obiective stabilirea realității și legalității relațiilor comerciale dintre societate și furnizorii de servicii în intervalul 01 ianuarie 2009 - 31 mai 2010, stabilirea eventualului prejudiciu cauzat bugetului de stat prin înregistrarea în contabilitatea societății a unor documente fiscale reprezentând servicii fictive prestate de SC S.C.S.

SRL, SC B.D. S.R.L., SC O.C. SRL și SC N.S. SRL și stabilirea persoanelor vinovate de crearea prejudiciului. Prin Raportul de expertiză financiar contabilă nr. 1597 din 19 decembrie 2011, expertul a concluzionat următoarele: relațiile comerciale între SC P.G.I. SRL și SC B.D. S.R.L., SC O.C. SRL și SC N.S. SRL nu a fost reală, prejudiciul creat bugetului de stat prin înregistrarea unor operațiuni fictive fiind de 145.299 RON din care 59.267 RON impozit pe profit și 86.032 RON TVA dedus nejustificat, relația comercială cu SC S.C.S. SRL a fost reală așa cum reiese din documentele contabile ale societății, fiind declarată organelor fiscale de ambele societăți prin declarațiile 394. Cu privire la responsabilitatea persoanelor, întocmirea contractelor fictive revine lui S.D.I., iar cea privind efectuarea cu bună știință de înregistrări inexacte revine contabilei, B.I., aceștia fiind responsabili în solidar la crearea prejudiciului de 145.299 RON adus bugetului de stat.

Situația de fapt a fost reținută de Tribunal pe baza următoarelor mijloace de probă: sesizare Garda Financiară; note de constatare ale Gărzii Financiare; note explicative consemnate în prezența comisarilor Gărzii Financiare; copii contracte, facturi și chitanțe fictive având ca emitente SC B.D. SRL, SC O.C. SRL și SC N.S.SRL; declarații administratori ai SC B.D. SRL, SC O.C. SRL și SC N.S. SRL; declarații fiscale SC P.G.I. SRL; copii fișe de magazie și documente contabile ale SC P.G.I. SRL; declarații martori C.F., O.G., D.I.C., N.D., P.O., S.E.L.; declarație inculpată B.D.; declarație inculpat S.D.I.; raport expertiză financiar-contabilă; fișe cazier judiciar inculpați. În drept, fapta inculpatului S.D.I., care în perioada 10 martie 2009 - 31 decembrie 2009, în calitate de administrator al SC P.G.I.

SRL a înregistrat, prin intermediul inculpatei B. (fostă S., A., N.) D., în documentele contabile ale societății cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 158.480 RON, compusă din 72.448 RON - impozit pe profit și 86.032 RON TVA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. Fapta inculpatei B. (fostă S., A., N.) D., care în perioada 10 martie 2009 - 31 decembrie 2009, în calitate de contabilă la SC P.G.I. SRL l-a ajutat pe inculpatul S.D.I.

să înregistreze în documentele contabile ale societății cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 158.480 RON, compusă din 72.448 RON - impozit pe profit și 86.032 RON TVA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. II. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații S.D.I. și B.I. Prin apelul său, inculpatul S.D.I. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei și a termenului de încercare. Prin apelul său, inculpata B.I.

a criticat sentința pentru omisiunea aplicării prev. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei. Referitor la latura civilă, trebuia să fie individualizat pentru fiecare inculpat prejudiciul produs. Prin Decizia penală nr. 280 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații S.D.I. și B.I. împotriva Sentinței penale nr. 511 din 20 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 14956/3/2013. A obligat inculpații la câte 300 RON cheltuieli judiciare statului din care câte 100 RON onorariu avocat oficiu, parțial, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide în acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele considerente: La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a ținut seama de prevederile art. 72 C. pen., dar și de prevederile art. 320 1 C. proc.

pen. cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime conform prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Nemulțumirea inculpatei B.I. că în cauză nu s-ar fi aplicat prevederile art. 320 1 C. proc. pen. este neîntemeiată, critica privind în realitate situarea spre maximul special a pedepsei. Tribunalul a reținut faptul că elementele ce circumstanțiază persoana inculpaților, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, existența unui loc de muncă care le asigură venituri licite, familii organizate, recunoașterea și regretul faptei comise, disponibilitatea achitării despăgubirilor solicitate, sunt apreciate de Tribunal ca fiind condiții ale unei conduite sociale normale în spiritul respectării valorilor sociale ocrotite de lege și a ordinii de drept care, trebuiesc îndeplinite în mod normal, astfel încât nu le va reține drept circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În considerarea acestei soluții, s-a avut în vedere gravitatea faptei comise care trebuie privită și în contextul socio-economic actual al crizei economice persistente, când autoritățile judiciare depun eforturi pentru eradicarea acestui gen de infracțiuni care a cunoscut o amploare deosebită în ultima perioadă, precum și timpul scurt de realizare a activității infracționale și cuantumul prejudiciului creat bugetului general consolidat, determinat de dorința de a realiza venituri mari și facile. Tribunalul, față de aspectele anterior expuse, a apreciat că scopul preventiv-educativ prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen., este realizat prin aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare pentru fiecare inculpat.

Referitor la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat corect că finalitatea acesteia poate fi atinsă prin executarea acestei pedepse în stare de libertate, termenul de încercare fiind cel stabilit de prevederile art. 86 2 C. pen. În contextul faptei grave de evaziune fiscală, fapte care se săvârșesc într-o multitudine de cazuri, în prezentul social, pedepsele trebuie să fie severe și cu finalitatea prev. de art. 52 C. pen. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, existând o singură infracțiune de evaziune fiscală săvârșită de inculpați cu participație penală diferită, ambii inculpați sunt ținuți în solidar să acopere acest prejudiciu fiind îndeplinite astfel condițiile solidarității pe termenul unei voințe comune cauzatoare de prejudiciu.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au formulat recurs inculpații S.D.I. și B.I. În susținerea recursului, inculpata B.I. a arătat că hotărârea atacată nu este conformă cu încadrarea juridică pentru care a fost trimisă în judecată, instanța nu s-a pronunțat asupra faptei de evaziune fiscală în formă continuată reținută în sarcina sa și nu au fost reținute dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. A precizat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 9, 10, 17 și 18 C. proc. pen. Inculpatul S.D.I. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecarea cauzei sub aspectul individualizării pedepsei aplicate arătând că a recunoscut fapta, cuantumul prejudiciului nu este ridicat și nu a avut o contribuție esențială la săvârșirea infracțiunii.

Examinând recursurile declarate de inculpații S.D.I. și B.I., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Prioritar, având în vedere data pronunțării deciziei atacate, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 12 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 11 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. invocat de inculpatul S.D.I., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013. Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin invocarea art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. ce are în vedere situația în care "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii", instanța nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menționat, solicitarea inculpatului de a se efectua o nouă individualizare a pedepsei presupunând o reapreciere a situației de fapt și nu se circumscrie art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. Înalta Curte constată că dispozițiile invocate de inculpata B.I., respectiv art. 385 9 pct. 9, 10, 17 și 18 C. proc.

pen. au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 astfel încât instanța nu le mai poate analiza. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S.D.I. și B.I. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Va obliga recurentul inculpat S.D.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Va obliga recurenta inculpată B.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S.D.I. și B.I. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat S.D.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta inculpată B.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 04 iunie 2014. Procesat de GGC - NN