ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1925/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1925/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursurilor declarate de inculpații S.D.I. și B.I. împotriva Deciziei penale

nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar, contată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 511/F din 20

iunie 2013, Tribunalul București, secția I penală în baza art. 9 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul S.D.I. la pedeapsa de 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă

continuată.

În baza art. 65 alin.

(1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat; dreptul de a fi administrator, asociat, acționar sau director al unei

societăți comerciale) pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a)

C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani,

termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în

ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei

sub supraveghere.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat; dreptul de a fi administrator, asociat, acționar sau

director al unei societăți comerciale).

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepsei

accesorii.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a

condamnat pe inculpata B. (fostă S., A., N.) D. la pedeapsa de 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală

în formă continuată.

În baza art. 65 alin.

(1) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

(dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective

publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

dreptul de a fi contabilă la o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani,

potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani,

termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în

ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra condițiilor prevăzute de art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei

sub supraveghere.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat; dreptul de a fi contabilă la o societate comercială).

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei

accesorii.

În baza art. 346

raportat la art. 14 C. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală și obligă, în solidar, pe ambii

inculpați la plata sumei de 158.480 RON, sumă la care se adaugă obligațiile

fiscale accesorii, începând cu data scadentă și până la data executării

integrale a prejudiciului.

În baza art. 11 din

Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 353 C. proc. pen. și art. 163 C. proc.

pen. a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile,

prezente și viitoare, aparținând inculpaților S.D.I. și B. (fostă S., A., N.)

D., în vederea reparării prejudiciului până la concurența sumei de 158 480 RON,

sumă la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005 a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului o

copie a dispozitivului hotărârii judecătorești, la rămânerea definitivă a

acesteia.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații S.D.I. și B. (fostă S., A., N.) D.

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1000 RON fiecare.

Pentru a decide

astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

În perioada 10 martie

2009 - 31 decembrie 2009, cei doi inculpați (administrator, respectiv

contabilă), reprezentanți ai SC "P.G.I." SRL au înregistrat în

documentele contabile ale societății cheltuieli care nu au avut la bază

operațiuni reale, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de

145.299 RON din care 59.267 RON impozit pe profit și 86.032 RON TVA dedus

nejustificat.

Cu ocazia unui

control tematic la SC P.G.I. SRL în luna mai 2010, comisarii Gărzii Financiare

au identificat în contabilitatea societății mai multe facturi și chitanțe ce ar

fi fost emise de SC B.D. SRL, SC O.C. SRL și SC N.S. SRL pentru servicii de

consultanță și transport, facturi având atașate chitanțe și care ar fi fost

achitate în numerar, valoarea totală a documentelor fiscale înregistrate în

contabilitatea societății fiind de 452.800 RON.

Fiind efectuat un

control încrucișat în vederea stabilirii legalității și realității relațiilor

comerciale între SC P.G.I. SRL și SC B.D. SRL, SC O.C. SRL, SC N.S. SRL

comisarii Gărzii Financiare au stabilit că în contabilitățile acestor societăți

nu au fost înregistrate operațiunile comerciale, facturile și chitanțele nu le

aparțin, ștampilele aplicate pe documentele fiscale nefiind cele utilizate de

societăți conform notelor explicative ale administratorilor, fapt pentru care a

fost întocmit procesul-verbal nr. 2298 din 31 mai 2010, la care au fost atașate

notele de constatare, notele explicative consemnate de administratorii

societăților în cauză, anexele notelor de constatare, copiile facturilor și

chitanțelor precum și ale contractelor.

Fiind audiat martorul

O.G., asociat unic și administrator al SC O.C. SRL acesta declară, (filele 484,

485), că nu a încheiat contracte și nu a emis facturi și chitanțe către SC

P.G.I. SRL, societate de care a aflat în mai 2010 când a fost invitat la Garda

Financiară. Nu i-a cunoscut și nu-i cunoaște pe S.D., P.O. sau N. D., nu

cunoaște nimic despre societățile P.G. sau N.B. (societatea de contabilitate a

inculpatei), nu a încasat nici o sumă de bani, societatea utilizează doar

formulare fiscale tipizate și nu are capacități de transport.

La data de 30 august

2011, cu ocazia întocmirii procesului-verbal de ridicare impresiune ștampilă,

martorul O.G. a declarat că N. D. a fost pentru o scurtă perioadă de timp

contabila societății având acces la documente și că a recunoscut-o pe aceasta

cu ocazia prezentării la organele de cercetare penală în ziua de 29 august 2011

ca fiind persoana ce era audiată de organul de cercetare penală.

Martorul O.G. a depus

la dosar copii ale facturilor și chitanțelor personalizate utilizate de SC O.C.

SRL, prin proces - verbal fiind ridicate și modele de impresiune ștampile

utilizate de societatea pe care o administrează.

Fiind audiată martora

N.D., administrator al SC N.S. SRL declară că societatea are ca obiect de

activitate vânzarea cu amănuntul a textilelor și îmbrăcămintei la punctul de

lucru din Piața Veteranilor sect. 6. Societatea nu deține și nu a emis facturi

și chitanțe fiscale, martora nu-i cunoaște pe S.D. sau N. D., nu a auzit de SC

P.G.I. SRL și nu cunoaște nimic despre studiul "Cultura de gazon în câmp

deschis". Cu privire la impresiunea ștampilei aplicată pe facturile și

chitanțele de la dosar aceasta nu a fost creată cu ștampila societății fiind

total diferită.

Martora D.I.C.,

administrator al SC B.D. SRL, declară că societatea sa nu a avut relații

comerciale cu SC P.G.I. SRL, nu a semnat contracte cu această societate, nu are

plajă de serii și numere pentru facturi de la AFP, folosește facturi și

chitanțe personalizate achiziționate de la distribuitorii autorizați iar

impresiunea ștampilei aplicate pe chitanțele și facturile aflate la dosar nu

aparține societății fiind total diferită de ștampila acesteia. Cu privire la N.

D., actuală B., aceasta a fost contabila SC B.D. SRL până în anul 2009 când, în

urma unor discuții contradictorii, au încheiat colaborarea și a luat de la

aceasta o parte din documentele contabile. Restul documentelor contabile le-a

recuperat de la B.I. în anul 2010 după ce a fost invitată la Garda Financiară

unde a fost întrebată asupra relației comerciale cu SC P.G.I. SRL.

Martora D.I.C.

conform dovezii, la data de 20 august 2010 a depus la dosar în original

contractele individuale de muncă ale angajaților, documente ce i-au fost

returnate.

Fiind audiată martora

C.F., aceasta a declarat, că în anul 2008 a cunoscut-o pe contabila N. D., pe

care a ajutat-o în activitate inițial în depunerea de documente la AFP și ITM

apoi, când a fost cazul, în completarea contractelor de muncă sau deciziilor

necesare activității desfășurate de N. D. Chitanțele din dosar ce i-au fost

prezentate de organele de poliție având ca emitente SC B.D. SRL, SC O.C. SRL,

SC N.S. SRL și plătitor SC P.G.I. SRL au fost scrise de ea la solicitarea lui

N. D. după cum urmează: N. D. completa exemplarul 1 cu toate datele, cel care

în mod obișnuit rămâne la emitent (în cauză acesta lipsind), după care martora

copia datele pe exemplarul 2 care se introducea în contabilitate, exemplarul 1

fiind ulterior distrus.

De asemenea, martora

a declarat că nu îi cunoaște pe inculpatul S.D.I. și pe martorul P.O., dar a

cunoscut-o pe martora D.I. ca fiind amică a inculpatei, fără a ști că aceasta

este și administratorul SC "B.D." S.R.L.

În continuare,

inculpata B.I. a declarat că nu-i cunoaște pe O.G., administrator al SC O.C.

SRL sau pe administratorii SC N.S. SRL, o cunoaște pe D.I.C. dar nu a avut

acces la documentele SC B.D. SRL. A întocmit documentele contabile primare a

depus declarațiile de impunere, balanțele și bilanțurile SC P.G.I. SRL fără a

cunoaște că facturile și chitanțele emise de societățile sus-menționate nu erau

conforme realității. Aproximativ în luna aprilie 2010 ar fi primit de la P.O.,

un prieten al inculpatului S.D.I., mai multe facturi și chitanțe în alb emise

de SC I.G. SRL, documente fiscale pe care S.D.I. i-a cerut să le completeze și

să le introducă în contabilitatea societății, lucru pe care ea l-a refuzat fapt

pentru care le-a depus la dosarul cauzei.

Cu privire la

înregistrarea în contabilitatea SC P.G.I. SRL a unor documente reprezentând

plăți fictive arată că în anul 2009 a mai înregistrat facturi emise de SC

S.C.S. SRL, facturi despre care ar fi aflat ulterior că reprezintă servicii

fictive, înregistrarea fiind făcută în scopul diminuării taxelor și impozitelor

datorate bugetului de stat. Regretă faptul că l-a ajutat în activitatea

infracțională pe inculpatul S.D.I.

Fiind audiat

inculpatul S.D.I. a recunoscut și regretat faptele de care este acuzat și

declară că în anul 2009, la propunerea contabilei N. D., actuală B., a fost de

acord cu înregistrarea în contabilitatea societății a unor facturi și chitanțe

reprezentând servicii fictive ce ar fi fost prestate de societăți ale căror

ștampile erau deținute de N., actual B.I. în calitate de contabil. Astfel

începând din anul 2009 în contabilitatea SC P.G.I. SRL au fost introduse cu

scopul diminuării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat mai multe

facturi și chitanțe ce ar fi fost emise de SC B.D. SRL, SC O.C. SRL, SC N.S.

SRL în baza unor contracte fictive a căror existență a cunoscut-o. Pentru

aceste activități contabila B.I. a primit în intervalul ianuarie 2009 - mai

2010 peste 50.000 RON în numerar ca și comision datorat administratorilor

acestor societăți care ar fi cunoscut situația de fapt. În acest sens el sau

ocazional, P.O. îi dădeau inculpatei B.I., la cererea acesteia sub pretextul

plății administratorilor societăților în cauză, 40 % din valoarea facturilor și

chitanțelor înregistrate lunar, procent ce reprezenta impozit pe profit și TVA

datorat de societățile respective. Studiul "Cultura de gazon în câmp

deschis" i-a fost adus de inculpata B.I. căreia, niciodată, el sau P.O. nu

i-au dus documente fiscale cu regim special. A luat cunoștință de rezultatul

expertizei financiar contabile, nu are obiecțiuni, nu are probe suplimentare de

propus și va încerca recuperarea prejudiciului stabilit.

Așa cum anterior s-a

reținut, în vederea stabilirii situației de fapt și a prejudiciului creat

bugetului de stat prin activitatea inculpaților, la data de 20 septembrie 2011,

în cursul urmăririi penale, a fost dispusă efectuarea unei expertize financiar

contabile la SC P.G.I. SRL, expertiză având ca obiective stabilirea realității

și legalității relațiilor comerciale dintre societate și furnizorii de servicii

în intervalul 01 ianuarie 2009 - 31 mai 2010, stabilirea eventualului

prejudiciu cauzat bugetului de stat prin înregistrarea în contabilitatea

societății a unor documente fiscale reprezentând servicii fictive prestate de

SC S.C.S. SRL, SC B.D. S.R.L., SC O.C. SRL și SC N.S. SRL și stabilirea

persoanelor vinovate de crearea prejudiciului.

Prin Raportul de

expertiză financiar contabilă nr. 1597 din 19 decembrie 2011, expertul a

concluzionat următoarele: relațiile comerciale între SC P.G.I. SRL și SC B.D.

S.R.L., SC O.C. SRL și SC N.S. SRL nu a fost reală, prejudiciul creat bugetului

de stat prin înregistrarea unor operațiuni fictive fiind de 145.299 RON din

care 59.267 RON impozit pe profit și 86.032 RON TVA dedus nejustificat, relația

comercială cu SC S.C.S. SRL a fost reală așa cum reiese din documentele

contabile ale societății, fiind declarată organelor fiscale de ambele societăți

prin declarațiile 394. Cu privire la responsabilitatea persoanelor, întocmirea

contractelor fictive revine lui S.D.I., iar cea privind efectuarea cu bună

știință de înregistrări inexacte revine contabilei, B.I., aceștia fiind

responsabili în solidar la crearea prejudiciului de 145.299 RON adus bugetului

de stat.

Situația de fapt a

fost reținută de Tribunal pe baza următoarelor mijloace de probă: sesizare

Garda Financiară; note de constatare ale Gărzii Financiare; note explicative

consemnate în prezența comisarilor Gărzii Financiare; copii contracte, facturi

și chitanțe fictive având ca emitente SC B.D. SRL, SC O.C. SRL și SC N.S.SRL;

declarații administratori ai SC B.D. SRL, SC O.C. SRL și SC N.S. SRL;

declarații fiscale SC P.G.I. SRL; copii fișe de magazie și documente contabile

ale SC P.G.I. SRL; declarații martori C.F., O.G., D.I.C., N.D., P.O., S.E.L.; declarație

inculpată B.D.; declarație inculpat S.D.I.; raport expertiză

financiar-contabilă; fișe cazier judiciar inculpați.

În drept, fapta

inculpatului S.D.I., care în perioada 10 martie 2009 - 31 decembrie 2009, în

calitate de administrator al SC P.G.I. SRL a înregistrat, prin intermediul

inculpatei B. (fostă S., A., N.) D., în documentele contabile ale societății

cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, prejudiciind astfel

bugetul consolidat al statului cu suma de 158.480 RON, compusă din 72.448 RON -

impozit pe profit și 86.032 RON TVA întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.

41 alin. (2) din C. pen.

Fapta inculpatei B.

(fostă S., A., N.) D., care în perioada 10 martie 2009 - 31 decembrie 2009, în

calitate de contabilă la SC P.G.I. SRL l-a ajutat pe inculpatul S.D.I. să

înregistreze în documentele contabile ale societății cheltuieli care nu au avut

la bază operațiuni reale, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu

suma de 158.480 RON, compusă din 72.448 RON - impozit pe profit și 86.032 RON

TVA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la

evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26

C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

II. Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel inculpații S.D.I. și B.I.

Prin apelul său,

inculpatul S.D.I. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei și a termenului de

încercare.

Prin apelul său,

inculpata B.I. a criticat sentința pentru omisiunea aplicării prev. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei.

Referitor la latura

civilă, trebuia să fie individualizat pentru fiecare inculpat prejudiciul

produs.

Prin Decizia penală

nr. 280 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații S.D.I. și B.I.

împotriva Sentinței penale nr. 511 din 20 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, în dosarul nr. 14956/3/2013.

A obligat inculpații

la câte 300 RON cheltuieli judiciare statului din care câte 100 RON onorariu

avocat oficiu, parțial, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide în

acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a ținut seama de prevederile art.

72 C. pen., dar și de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. cu

consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime conform prevederilor

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Nemulțumirea

inculpatei B.I. că în cauză nu s-ar fi aplicat prevederile art. 320

1

C. proc. pen. este neîntemeiată, critica privind în realitate situarea spre

maximul special a pedepsei.

Tribunalul a reținut

faptul că elementele ce circumstanțiază persoana inculpaților, cum ar fi lipsa

antecedentelor penale, existența unui loc de muncă care le asigură venituri licite,

familii organizate, recunoașterea și regretul faptei comise, disponibilitatea

achitării despăgubirilor solicitate, sunt apreciate de Tribunal ca fiind

condiții ale unei conduite sociale normale în spiritul respectării valorilor

sociale ocrotite de lege și a ordinii de drept care, trebuiesc îndeplinite în

mod normal, astfel încât nu le va reține drept circumstanțe atenuante cu

consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În considerarea

acestei soluții, s-a avut în vedere gravitatea faptei comise care trebuie

privită și în contextul socio-economic actual al crizei economice persistente,

când autoritățile judiciare depun eforturi pentru eradicarea acestui gen de

infracțiuni care a cunoscut o amploare deosebită în ultima perioadă, precum și

timpul scurt de realizare a activității infracționale și cuantumul

prejudiciului creat bugetului general consolidat, determinat de dorința de a

realiza venituri mari și facile.

Tribunalul, față de

aspectele anterior expuse, a apreciat că scopul preventiv-educativ prevăzut de

dispozițiile art. 52 C. pen., este realizat prin aplicarea unei pedepse de 4

ani închisoare pentru fiecare inculpat.

Referitor la

individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, prima

instanță a apreciat corect că finalitatea acesteia poate fi atinsă prin

executarea acestei pedepse în stare de libertate, termenul de încercare fiind

cel stabilit de prevederile art. 86

2

C. pen.

În contextul faptei

grave de evaziune fiscală, fapte care se săvârșesc într-o multitudine de

cazuri, în prezentul social, pedepsele trebuie să fie severe și cu finalitatea

prev. de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, existând o singură infracțiune de evaziune fiscală

săvârșită de inculpați cu participație penală diferită, ambii inculpați sunt

ținuți în solidar să acopere acest prejudiciu fiind îndeplinite astfel

condițiile solidarității pe termenul unei voințe comune cauzatoare de

prejudiciu.

III. Împotriva

Deciziei penale nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, au formulat recurs inculpații S.D.I. și B.I.

În susținerea

recursului, inculpata B.I. a arătat că hotărârea atacată nu este conformă cu

încadrarea juridică pentru care a fost trimisă în judecată, instanța nu s-a pronunțat

asupra faptei de evaziune fiscală în formă continuată reținută în sarcina sa și

nu au fost reținute dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

A precizat că își

întemeiază recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 9, 10, 17 și 18

C. proc. pen.

Inculpatul S.D.I. a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecarea

cauzei sub aspectul individualizării pedepsei aplicate arătând că a recunoscut

fapta, cuantumul prejudiciului nu este ridicat și nu a avut o contribuție

esențială la săvârșirea infracțiunii.

Examinând recursurile

declarate de inculpații S.D.I. și B.I., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată următoarele:

Prioritar, având în

vedere data pronunțării deciziei atacate, Înalta Curte constată că sunt

aplicabile dispozițiile legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 2/2013.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, la data de 12 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15

februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în

limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile

tranzitorii cuprinse în art. 11 din lege - referitoare la aplicarea, în

continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală

anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării

în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de

declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin

amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar

realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de

atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul

de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen. invocat de inculpatul S.D.I., se constată că, într-adevăr, acesta a

fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin

Legea nr. 2/2013.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării

când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a

legii.

Încălcarea legii

materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale,

respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei

prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu

trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia

aplicată.

Ținând cont de

regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului de către Înalta Curte

de Casație și Justiție prin invocarea art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. ce are în vedere situația în care "hotărârea este contrară

legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii",

instanța nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul

cazului de casare mai sus menționat, solicitarea inculpatului de a se efectua o

nouă individualizare a pedepsei presupunând o reapreciere a situației de fapt

și nu se circumscrie art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen.

Înalta Curte constată

că dispozițiile invocate de inculpata B.I., respectiv art. 385

9

pct.

9, 10, 17 și 18 C. proc. pen. au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013 astfel încât instanța nu le mai poate analiza.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de

inculpații S.D.I. și B.I. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 12 noiembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va obliga recurentul

inculpat S.D.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurenta

inculpată B.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpații S.D.I. și B.I. împotriva Deciziei penale

nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală.

Obligă recurentul

inculpat S.D.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta

inculpată B.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 04 iunie 2014.

Procesat

de GGC - NN