ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1925/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1925/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra
recursurilor declarate de inculpații S.D.I. și B.I. împotriva Deciziei penale
nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I
penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar, contată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 511/F din 20
iunie 2013, Tribunalul București, secția I penală în baza art. 9 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul S.D.I. la pedeapsa de 4 ani
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă
continuată.
În baza art. 65 alin.
(1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.
c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții
elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității
de stat; dreptul de a fi administrator, asociat, acționar sau director al unei
societăți comerciale) pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a)
C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani,
termen de încercare stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se
supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în
ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de
Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 C.
proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra condițiilor prevăzute de art. 86
4
C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere.
În baza art. 71 C.
pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,
lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în
funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul
autorității de stat; dreptul de a fi administrator, asociat, acționar sau
director al unei societăți comerciale).
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe durata termenului de încercare a suspendat executarea pedepsei
accesorii.
În baza art. 26 C.
pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. a
condamnat pe inculpata B. (fostă S., A., N.) D. la pedeapsa de 4 ani
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală
în formă continuată.
În baza art. 65 alin.
(1) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
(dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective
publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;
dreptul de a fi contabilă la o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani,
potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani,
termen de încercare stabilit în condițiile art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se
supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în
ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de
Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 C.
proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra condițiilor prevăzute de art. 86
4
C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere.
În baza art. 71 C.
pen. a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,
lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în
funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul
autorității de stat; dreptul de a fi contabilă la o societate comercială).
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei
accesorii.
În baza art. 346
raportat la art. 14 C. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă
Agenția Națională de Administrare Fiscală și obligă, în solidar, pe ambii
inculpați la plata sumei de 158.480 RON, sumă la care se adaugă obligațiile
fiscale accesorii, începând cu data scadentă și până la data executării
integrale a prejudiciului.
În baza art. 11 din
Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 353 C. proc. pen. și art. 163 C. proc.
pen. a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile,
prezente și viitoare, aparținând inculpaților S.D.I. și B. (fostă S., A., N.)
D., în vederea reparării prejudiciului până la concurența sumei de 158 480 RON,
sumă la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii.
În baza art. 13 din
Legea nr. 241/2005 a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului o
copie a dispozitivului hotărârii judecătorești, la rămânerea definitivă a
acesteia.
În baza art. 191
alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații S.D.I. și B. (fostă S., A., N.) D.
la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1000 RON fiecare.
Pentru a decide
astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
În perioada 10 martie
2009 - 31 decembrie 2009, cei doi inculpați (administrator, respectiv
contabilă), reprezentanți ai SC "P.G.I." SRL au înregistrat în
documentele contabile ale societății cheltuieli care nu au avut la bază
operațiuni reale, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de
145.299 RON din care 59.267 RON impozit pe profit și 86.032 RON TVA dedus
nejustificat.
Cu ocazia unui
control tematic la SC P.G.I. SRL în luna mai 2010, comisarii Gărzii Financiare
au identificat în contabilitatea societății mai multe facturi și chitanțe ce ar
fi fost emise de SC B.D. SRL, SC O.C. SRL și SC N.S. SRL pentru servicii de
consultanță și transport, facturi având atașate chitanțe și care ar fi fost
achitate în numerar, valoarea totală a documentelor fiscale înregistrate în
contabilitatea societății fiind de 452.800 RON.
Fiind efectuat un
control încrucișat în vederea stabilirii legalității și realității relațiilor
comerciale între SC P.G.I. SRL și SC B.D. SRL, SC O.C. SRL, SC N.S. SRL
comisarii Gărzii Financiare au stabilit că în contabilitățile acestor societăți
nu au fost înregistrate operațiunile comerciale, facturile și chitanțele nu le
aparțin, ștampilele aplicate pe documentele fiscale nefiind cele utilizate de
societăți conform notelor explicative ale administratorilor, fapt pentru care a
fost întocmit procesul-verbal nr. 2298 din 31 mai 2010, la care au fost atașate
notele de constatare, notele explicative consemnate de administratorii
societăților în cauză, anexele notelor de constatare, copiile facturilor și
chitanțelor precum și ale contractelor.
Fiind audiat martorul
O.G., asociat unic și administrator al SC O.C. SRL acesta declară, (filele 484,
485), că nu a încheiat contracte și nu a emis facturi și chitanțe către SC
P.G.I. SRL, societate de care a aflat în mai 2010 când a fost invitat la Garda
Financiară. Nu i-a cunoscut și nu-i cunoaște pe S.D., P.O. sau N. D., nu
cunoaște nimic despre societățile P.G. sau N.B. (societatea de contabilitate a
inculpatei), nu a încasat nici o sumă de bani, societatea utilizează doar
formulare fiscale tipizate și nu are capacități de transport.
La data de 30 august
2011, cu ocazia întocmirii procesului-verbal de ridicare impresiune ștampilă,
martorul O.G. a declarat că N. D. a fost pentru o scurtă perioadă de timp
contabila societății având acces la documente și că a recunoscut-o pe aceasta
cu ocazia prezentării la organele de cercetare penală în ziua de 29 august 2011
ca fiind persoana ce era audiată de organul de cercetare penală.
Martorul O.G. a depus
la dosar copii ale facturilor și chitanțelor personalizate utilizate de SC O.C.
SRL, prin proces - verbal fiind ridicate și modele de impresiune ștampile
utilizate de societatea pe care o administrează.
Fiind audiată martora
N.D., administrator al SC N.S. SRL declară că societatea are ca obiect de
activitate vânzarea cu amănuntul a textilelor și îmbrăcămintei la punctul de
lucru din Piața Veteranilor sect. 6. Societatea nu deține și nu a emis facturi
și chitanțe fiscale, martora nu-i cunoaște pe S.D. sau N. D., nu a auzit de SC
P.G.I. SRL și nu cunoaște nimic despre studiul "Cultura de gazon în câmp
deschis". Cu privire la impresiunea ștampilei aplicată pe facturile și
chitanțele de la dosar aceasta nu a fost creată cu ștampila societății fiind
total diferită.
Martora D.I.C.,
administrator al SC B.D. SRL, declară că societatea sa nu a avut relații
comerciale cu SC P.G.I. SRL, nu a semnat contracte cu această societate, nu are
plajă de serii și numere pentru facturi de la AFP, folosește facturi și
chitanțe personalizate achiziționate de la distribuitorii autorizați iar
impresiunea ștampilei aplicate pe chitanțele și facturile aflate la dosar nu
aparține societății fiind total diferită de ștampila acesteia. Cu privire la N.
D., actuală B., aceasta a fost contabila SC B.D. SRL până în anul 2009 când, în
urma unor discuții contradictorii, au încheiat colaborarea și a luat de la
aceasta o parte din documentele contabile. Restul documentelor contabile le-a
recuperat de la B.I. în anul 2010 după ce a fost invitată la Garda Financiară
unde a fost întrebată asupra relației comerciale cu SC P.G.I. SRL.
Martora D.I.C.
conform dovezii, la data de 20 august 2010 a depus la dosar în original
contractele individuale de muncă ale angajaților, documente ce i-au fost
returnate.
Fiind audiată martora
C.F., aceasta a declarat, că în anul 2008 a cunoscut-o pe contabila N. D., pe
care a ajutat-o în activitate inițial în depunerea de documente la AFP și ITM
apoi, când a fost cazul, în completarea contractelor de muncă sau deciziilor
necesare activității desfășurate de N. D. Chitanțele din dosar ce i-au fost
prezentate de organele de poliție având ca emitente SC B.D. SRL, SC O.C. SRL,
SC N.S. SRL și plătitor SC P.G.I. SRL au fost scrise de ea la solicitarea lui
N. D. după cum urmează: N. D. completa exemplarul 1 cu toate datele, cel care
în mod obișnuit rămâne la emitent (în cauză acesta lipsind), după care martora
copia datele pe exemplarul 2 care se introducea în contabilitate, exemplarul 1
fiind ulterior distrus.
De asemenea, martora
a declarat că nu îi cunoaște pe inculpatul S.D.I. și pe martorul P.O., dar a
cunoscut-o pe martora D.I. ca fiind amică a inculpatei, fără a ști că aceasta
este și administratorul SC "B.D." S.R.L.
În continuare,
inculpata B.I. a declarat că nu-i cunoaște pe O.G., administrator al SC O.C.
SRL sau pe administratorii SC N.S. SRL, o cunoaște pe D.I.C. dar nu a avut
acces la documentele SC B.D. SRL. A întocmit documentele contabile primare a
depus declarațiile de impunere, balanțele și bilanțurile SC P.G.I. SRL fără a
cunoaște că facturile și chitanțele emise de societățile sus-menționate nu erau
conforme realității. Aproximativ în luna aprilie 2010 ar fi primit de la P.O.,
un prieten al inculpatului S.D.I., mai multe facturi și chitanțe în alb emise
de SC I.G. SRL, documente fiscale pe care S.D.I. i-a cerut să le completeze și
să le introducă în contabilitatea societății, lucru pe care ea l-a refuzat fapt
pentru care le-a depus la dosarul cauzei.
Cu privire la
înregistrarea în contabilitatea SC P.G.I. SRL a unor documente reprezentând
plăți fictive arată că în anul 2009 a mai înregistrat facturi emise de SC
S.C.S. SRL, facturi despre care ar fi aflat ulterior că reprezintă servicii
fictive, înregistrarea fiind făcută în scopul diminuării taxelor și impozitelor
datorate bugetului de stat. Regretă faptul că l-a ajutat în activitatea
infracțională pe inculpatul S.D.I.
Fiind audiat
inculpatul S.D.I. a recunoscut și regretat faptele de care este acuzat și
declară că în anul 2009, la propunerea contabilei N. D., actuală B., a fost de
acord cu înregistrarea în contabilitatea societății a unor facturi și chitanțe
reprezentând servicii fictive ce ar fi fost prestate de societăți ale căror
ștampile erau deținute de N., actual B.I. în calitate de contabil. Astfel
începând din anul 2009 în contabilitatea SC P.G.I. SRL au fost introduse cu
scopul diminuării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat mai multe
facturi și chitanțe ce ar fi fost emise de SC B.D. SRL, SC O.C. SRL, SC N.S.
SRL în baza unor contracte fictive a căror existență a cunoscut-o. Pentru
aceste activități contabila B.I. a primit în intervalul ianuarie 2009 - mai
2010 peste 50.000 RON în numerar ca și comision datorat administratorilor
acestor societăți care ar fi cunoscut situația de fapt. În acest sens el sau
ocazional, P.O. îi dădeau inculpatei B.I., la cererea acesteia sub pretextul
plății administratorilor societăților în cauză, 40 % din valoarea facturilor și
chitanțelor înregistrate lunar, procent ce reprezenta impozit pe profit și TVA
datorat de societățile respective. Studiul "Cultura de gazon în câmp
deschis" i-a fost adus de inculpata B.I. căreia, niciodată, el sau P.O. nu
i-au dus documente fiscale cu regim special. A luat cunoștință de rezultatul
expertizei financiar contabile, nu are obiecțiuni, nu are probe suplimentare de
propus și va încerca recuperarea prejudiciului stabilit.
Așa cum anterior s-a
reținut, în vederea stabilirii situației de fapt și a prejudiciului creat
bugetului de stat prin activitatea inculpaților, la data de 20 septembrie 2011,
în cursul urmăririi penale, a fost dispusă efectuarea unei expertize financiar
contabile la SC P.G.I. SRL, expertiză având ca obiective stabilirea realității
și legalității relațiilor comerciale dintre societate și furnizorii de servicii
în intervalul 01 ianuarie 2009 - 31 mai 2010, stabilirea eventualului
prejudiciu cauzat bugetului de stat prin înregistrarea în contabilitatea
societății a unor documente fiscale reprezentând servicii fictive prestate de
SC S.C.S. SRL, SC B.D. S.R.L., SC O.C. SRL și SC N.S. SRL și stabilirea
persoanelor vinovate de crearea prejudiciului.
Prin Raportul de
expertiză financiar contabilă nr. 1597 din 19 decembrie 2011, expertul a
concluzionat următoarele: relațiile comerciale între SC P.G.I. SRL și SC B.D.
S.R.L., SC O.C. SRL și SC N.S. SRL nu a fost reală, prejudiciul creat bugetului
de stat prin înregistrarea unor operațiuni fictive fiind de 145.299 RON din
care 59.267 RON impozit pe profit și 86.032 RON TVA dedus nejustificat, relația
comercială cu SC S.C.S. SRL a fost reală așa cum reiese din documentele
contabile ale societății, fiind declarată organelor fiscale de ambele societăți
prin declarațiile 394. Cu privire la responsabilitatea persoanelor, întocmirea
contractelor fictive revine lui S.D.I., iar cea privind efectuarea cu bună
știință de înregistrări inexacte revine contabilei, B.I., aceștia fiind
responsabili în solidar la crearea prejudiciului de 145.299 RON adus bugetului
de stat.
Situația de fapt a
fost reținută de Tribunal pe baza următoarelor mijloace de probă: sesizare
Garda Financiară; note de constatare ale Gărzii Financiare; note explicative
consemnate în prezența comisarilor Gărzii Financiare; copii contracte, facturi
și chitanțe fictive având ca emitente SC B.D. SRL, SC O.C. SRL și SC N.S.SRL;
declarații administratori ai SC B.D. SRL, SC O.C. SRL și SC N.S. SRL;
declarații fiscale SC P.G.I. SRL; copii fișe de magazie și documente contabile
ale SC P.G.I. SRL; declarații martori C.F., O.G., D.I.C., N.D., P.O., S.E.L.; declarație
inculpată B.D.; declarație inculpat S.D.I.; raport expertiză
financiar-contabilă; fișe cazier judiciar inculpați.
În drept, fapta
inculpatului S.D.I., care în perioada 10 martie 2009 - 31 decembrie 2009, în
calitate de administrator al SC P.G.I. SRL a înregistrat, prin intermediul
inculpatei B. (fostă S., A., N.) D., în documentele contabile ale societății
cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, prejudiciind astfel
bugetul consolidat al statului cu suma de 158.480 RON, compusă din 72.448 RON -
impozit pe profit și 86.032 RON TVA întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută și
pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.
41 alin. (2) din C. pen.
Fapta inculpatei B.
(fostă S., A., N.) D., care în perioada 10 martie 2009 - 31 decembrie 2009, în
calitate de contabilă la SC P.G.I. SRL l-a ajutat pe inculpatul S.D.I. să
înregistreze în documentele contabile ale societății cheltuieli care nu au avut
la bază operațiuni reale, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu
suma de 158.480 RON, compusă din 72.448 RON - impozit pe profit și 86.032 RON
TVA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la
evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26
C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.
II. Împotriva acestei
sentințe, au declarat apel inculpații S.D.I. și B.I.
Prin apelul său,
inculpatul S.D.I. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei și a termenului de
încercare.
Prin apelul său,
inculpata B.I. a criticat sentința pentru omisiunea aplicării prev. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei.
Referitor la latura
civilă, trebuia să fie individualizat pentru fiecare inculpat prejudiciul
produs.
Prin Decizia penală
nr. 280 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a
respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații S.D.I. și B.I.
împotriva Sentinței penale nr. 511 din 20 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul
București, secția I penală, în dosarul nr. 14956/3/2013.
A obligat inculpații
la câte 300 RON cheltuieli judiciare statului din care câte 100 RON onorariu
avocat oficiu, parțial, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide în
acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
La individualizarea
pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a ținut seama de prevederile art.
72 C. pen., dar și de prevederile art. 320
1
C. proc. pen. cu
consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime conform prevederilor
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
Nemulțumirea
inculpatei B.I. că în cauză nu s-ar fi aplicat prevederile art. 320
1
C. proc. pen. este neîntemeiată, critica privind în realitate situarea spre
maximul special a pedepsei.
Tribunalul a reținut
faptul că elementele ce circumstanțiază persoana inculpaților, cum ar fi lipsa
antecedentelor penale, existența unui loc de muncă care le asigură venituri licite,
familii organizate, recunoașterea și regretul faptei comise, disponibilitatea
achitării despăgubirilor solicitate, sunt apreciate de Tribunal ca fiind
condiții ale unei conduite sociale normale în spiritul respectării valorilor
sociale ocrotite de lege și a ordinii de drept care, trebuiesc îndeplinite în
mod normal, astfel încât nu le va reține drept circumstanțe atenuante cu
consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În considerarea
acestei soluții, s-a avut în vedere gravitatea faptei comise care trebuie
privită și în contextul socio-economic actual al crizei economice persistente,
când autoritățile judiciare depun eforturi pentru eradicarea acestui gen de
infracțiuni care a cunoscut o amploare deosebită în ultima perioadă, precum și
timpul scurt de realizare a activității infracționale și cuantumul
prejudiciului creat bugetului general consolidat, determinat de dorința de a
realiza venituri mari și facile.
Tribunalul, față de
aspectele anterior expuse, a apreciat că scopul preventiv-educativ prevăzut de
dispozițiile art. 52 C. pen., este realizat prin aplicarea unei pedepse de 4
ani închisoare pentru fiecare inculpat.
Referitor la
individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, prima
instanță a apreciat corect că finalitatea acesteia poate fi atinsă prin
executarea acestei pedepse în stare de libertate, termenul de încercare fiind
cel stabilit de prevederile art. 86
2
C. pen.
În contextul faptei
grave de evaziune fiscală, fapte care se săvârșesc într-o multitudine de
cazuri, în prezentul social, pedepsele trebuie să fie severe și cu finalitatea
prev. de art. 52 C. pen.
În ceea ce privește
latura civilă a cauzei, existând o singură infracțiune de evaziune fiscală
săvârșită de inculpați cu participație penală diferită, ambii inculpați sunt
ținuți în solidar să acopere acest prejudiciu fiind îndeplinite astfel
condițiile solidarității pe termenul unei voințe comune cauzatoare de
prejudiciu.
III. Împotriva
Deciziei penale nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția I penală, au formulat recurs inculpații S.D.I. și B.I.
În susținerea
recursului, inculpata B.I. a arătat că hotărârea atacată nu este conformă cu
încadrarea juridică pentru care a fost trimisă în judecată, instanța nu s-a pronunțat
asupra faptei de evaziune fiscală în formă continuată reținută în sarcina sa și
nu au fost reținute dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
A precizat că își
întemeiază recursul pe dispozițiile art. 385
9
pct. 9, 10, 17 și 18
C. proc. pen.
Inculpatul S.D.I. a
solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecarea
cauzei sub aspectul individualizării pedepsei aplicate arătând că a recunoscut
fapta, cuantumul prejudiciului nu este ridicat și nu a avut o contribuție
esențială la săvârșirea infracțiunii.
Examinând recursurile
declarate de inculpații S.D.I. și B.I., Înalta Curte de Casație și Justiție
constată următoarele:
Prioritar, având în
vedere data pronunțării deciziei atacate, Înalta Curte constată că sunt
aplicabile dispozițiile legii noi de procedură, astfel cum au fost modificate
prin Legea nr. 2/2013.
În cauză, se observă
că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I
penală, la data de 12 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15
februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în
limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen.,
astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile
tranzitorii cuprinse în art. 11 din lege - referitoare la aplicarea, în
continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală
anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării
în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de
declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.
Prin Legea nr. 2/2013
s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele
cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial
sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17
2
al art. 385
9
C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin
amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar
realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de
atac, doar la chestiuni de drept.
În ce privește cazul
de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C.
proc. pen. invocat de inculpatul S.D.I., se constată că, într-adevăr, acesta a
fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin
Legea nr. 2/2013.
Potrivit art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării
când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a
legii.
Încălcarea legii
materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale,
respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei
prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu
trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia
aplicată.
Ținând cont de
regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului de către Înalta Curte
de Casație și Justiție prin invocarea art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen. ce are în vedere situația în care "hotărârea este contrară
legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii",
instanța nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul
cazului de casare mai sus menționat, solicitarea inculpatului de a se efectua o
nouă individualizare a pedepsei presupunând o reapreciere a situației de fapt
și nu se circumscrie art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C.
proc. pen.
Înalta Curte constată
că dispozițiile invocate de inculpata B.I., respectiv art. 385
9
pct.
9, 10, 17 și 18 C. proc. pen. au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii
nr. 2/2013 astfel încât instanța nu le mai poate analiza.
Față de cele ce
preced, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de
inculpații S.D.I. și B.I. împotriva Deciziei penale nr. 280 din 12 noiembrie
2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Va obliga recurentul
inculpat S.D.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Va obliga recurenta
inculpată B.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate
recursurile declarate de inculpații S.D.I. și B.I. împotriva Deciziei penale
nr. 280 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I
penală.
Obligă recurentul
inculpat S.D.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se
avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurenta
inculpată B.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 04 iunie 2014.
Procesat
de GGC - NN