ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 171/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 171/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9

ianuarie 2013, reclamanții C.P., C.C. și U.M.M. au formulat, în contradictoriu

cu intimatul Municipiul Rm. Vâlcea, prin primar, contestație împotriva

Hotărârii Consiliului Local Rm. Vâlcea privind stabilirea prețului exproprierii

și, pe cale de consecință, obligarea pârâților la acordarea de despăgubiri care

să reprezinte prețul legal și corect al terenurilor supuse exproprierii, preț

estimat la 125 euro/mp; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că sunt proprietarii unor suprafețe de teren în Rm. Vâlcea,

pct. „La câmp”, astfel cum rezultă din actul de partaj voluntar autentificat

din 30 noiembrie 1998. Potrivit titlului de proprietate invocat, în urma

ieșirii din indiviziune de pe urma autorului comun, C.T.D., au dobândit în

proprietate exclusivă următoarele suprafețe de teren: C.P., suprafața de 1.700

mp; C.C., suprafața de 1.720 mp; U.M.M., suprafața de 1.200 mp

Au precizat

reclamanții că terenurile în discuție au făcut obiectul Legilor fondului

funciar, reconstituirea dreptului de proprietate finalizându-se prin emiterea

titlului de proprietate din 2 august 1996. În cursul anului 2012 au fost

înștiințați de către autoritățile locale, despre intenția de expropriere pentru

cauză de utilitate publică a mai multor suprafețe de teren, în scopul realizării

unor lucrări de interes local.

Au arătat reclamanții

că, în realizarea dezideratului, s-a procedat la efectuarea unei cercetări

prealabile în vederea declarării utilității publice a lucrării de interes local

„Amenajare și extindere Cimitir Cetățuia”, rezultatul acesteia fiind consemnat

în procesul-verbal din 20 noiembrie 2012. Ca urmare a parcurgerii acestei

proceduri, s-a emis Hotărârea din 29 noiembrie 2012 a Consiliului Județean

Vâlcea, prin care se declară de utilitate publică de interes local lucrarea

„Amenajare și extindere Cimitir Cetățuia”, Municipiul Rm. Vâlcea, jud.Vâlcea.

Au mai susținut

reclamanții că, cu aceeași ocazie, a fost întocmit și un raport de evaluare,

potrivit căruia terenul are o valoare de 25,83 euro/mp (116,21 lei/mp).

Au arătat reclamanții

că suma stabilită de expert este una modică (chiar derizorie) în raport de

valoarea reală a terenurilor supuse exproprierii din perspectiva

caracteristicilor pe care le reprezintă acestea din urmă, respectiv locul situării,

categoria de folosință - teren construcții.

În realitate, au

susținut reclamanții, prețul cu care se cumpără astfel de terenuri este de

peste 140 euro/mp, deci cu mult suma oferită de pârâți.

Pârâtul Municipiul

Rm. Vâlcea a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat stabilirea,

de către instanță, a cuantumului despăgubirilor generate de exproprierea pentru

cauză de utilitate publică a terenului în suprafață totală de 6.914 mp, situat

în Rm. Vâlcea, pentru extinderea Cimitirului Cetățuia, proprietatea numiților

C.D.D. (2.294 mp), C.D.P. (1.700 mp), C.D.C. (1.720 mp) și U.M.M. (1.200 mp).

În motivarea cererii,

reclamantul reconvențional a arătat că prin H.C.L. nr. 230/79 din 30 august 2012

s-a aprobat demararea procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică

a terenului în suprafață de 6.914 mp, situat în municipiul Rm. Vâlcea, pentru

extinderea Cimitirului Cetățuia, proprietatea numiților C.D.D. (2.294 mp),

C.D.P. (1.700 mp), C.D.C. (1.720 mp) și U.M.M. (1.200 mp).

Cercetarea prealabilă

pentru declararea utilității publice s-a efectuat de o comisie special

constituită conform legii. Prin procesul-verbal din 20 noiembrie 2012, comisia

a constatat că sunt întrunite condițiile cerute de Legea nr. 33/1994 și a

propus Consiliului Județean Vâlcea ca lucrarea „Amenajare și extindere Cimitir

Cetățuia” să fie declarată de utilitate publică de interes local. Prin H.C.J. nr.

92/2012 a fost declarată utilitate publică a lucrării.

După declararea

utilității publice, municipiul a executat planurile cuprinzând terenurile

propuse pentru expropriere, cu indicarea numelui proprietarului și a ofertelor

de despăgubire (prețul terenului ce urma a fi expropriat fiind de 116,21 lei/mp

- aprox. 25,83 euro/mp).

Potrivit art. 13 din

Legea nr. 33/1994, propunerile de expropriere și procesul-verbal se vor

notifica persoanelor fizice și juridice titulare de drepturi reale în termen de

15 zile de la publicare. În acest mod au fost înștiințați și reclamanți.

A susținut pârâtul

că, din cuprinsul prezentei contestații, reiese că proprietarii terenurilor ce

urmează a fi expropriate nu contestă propunerile de expropriere, ci doar

cuantumul despăgubirii, invocând, în acest sens, disp. art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994.

Prin cererea de la

filele 30-31 dosar, pârâtul a formulat cerere de introducere în cauză a

numitului C.D., arătând că acesta este proprietarul suprafeței de 2.294 mp,

supusă exproprierii.

Prin cererea de

precizare de la fila 60 dosar, reclamanții au solicitat să se ia act că se

contestă cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate cu titlu de preț al

terenurilor supuse exproprierii stabilite prin raportul de evaluare din 22

august 2012.

În cauză a formulat

cerere de intervenție principală C.D., solicitând stabilirea cuantumului

despăgubirilor ce urmează a fi acordate cu titlu de preț al terenului

expropriat, în suprafață de 2.294 mp, situat în Rm. Vâlcea, la un preț legal și

corect estimat la suma de 125 euro/mp și obligarea pârâtului la acordarea

despăgubirii la această valoare.

În motivarea cererii,

intervenientul a arătat că este proprietarul terenului mai sus menționat,

dobândit prin succesiune de pe urma autorului C.T.D., iar prin adresa din 11

decembrie 2012 i s-a comunicat faptul că proprietatea sa urmează să fie

afectată de lucrarea de interes local „Amenajare și extindere Cimitir

Cetățuia”. În termenul prevăzut de Legea nr. 33/1994 a formulat întâmpinare,

prin care a arătat că nu este de acord cu exproprierea impusă de autorități în

condițiile oferirii unui preț derizoriu bazat pe un raport de expertiză ce nu

reține în mod fidel descrierea terenului, amplasamentul, caracteristicile.

Tribunalul Vâlcea, secția

I-a civilă, prin sentința civilă nr. 244 din 13 februarie 2014 a admis în parte

contestația, precum și cererea de intervenție principală și cererea reconvențională

și a stabilit cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate cu titlu de

preț al terenurilor supuse exproprierii la suma de 51 euro/mp

A fost obligat

intimatul Municipiul Rm. Vâlcea să acorde contestatorilor și intervenientului

echivalentul în monedă națională a sumei de 51 euro/mp, la momentul plății, cu

titlu de despăgubiri pentru terenurile supuse exproprierii, precum și să

plătească contestatorilor suma de 2.250 lei și intervenientului suma de 2.600

lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin H.C.L. nr. 230/79

din 30 august 2012 s-a aprobat demararea procedurii de expropriere pentru cauză

de utilitate publică a terenului în suprafață totală de 6914 mp, situat în mun.

Rm.Vâlcea, județul Vâlcea, pentru extinderea Cimitirului Cetățuia, proprietatea

intervenientului C.D.D (2.294 mp) și a reclamanților C.D.P. (1.700 mp), C.D.C.

(1.720 mp) și U.M.M. (1.200 mp).

Cercetarea prealabilă

pentru declararea utilității publice s-a efectuat de o comisie special constituită

conform Legii nr. 33/1994, care, prin procesul-verbal din 20 noiembrie 2012, a

constatat că sunt întrunite condițiile cerute de lege și a propus Consiliului

Județean Vâlcea ca lucrarea „Amenajare și extindere Cimitir Cetățuia” să fie

declarată de utilitate publică de interes local, având ca expropriator

municipiului Rm. Vâlcea. Ulterior, prin H.C.J. nr. 72 din 29 noiembrie 2012 a

fost declarată utilitatea publică de interes local a lucrării.

După declararea

utilității publice, municipiul a executat planurile cuprinzând terenurile

propuse pentru expropriere, cu indicarea numelui proprietarului și a ofertelor

de despăgubire. A fost întocmit un raport de evaluare, stabilindu-se prețul

terenului la suma de 116,21 lei/mp, respectiv 25,83 euro/mp

Prin notificările din

11 decembrie 2012, proprietarii au fost înștiințați, în conformitate cu disp.art.

13 din Legea nr. 33/1994, cu privire la exproprierea terenurilor lor afectate

de realizarea lucrărilor de interes local „Amenajare și extindere Cimitir

Cetățuia”, comunicându-li-se și prețul propus.

Astfel cum rezultă

din cererea precizatoare de la fila 60 și din cererea de intervenție

principală, reclamanții și intervenientul au contestat numai cuantumul

despăgubirilor propuse de expropriator prin raportul de evaluare din 22 august 2012,

fiind de acord cu exproprierea terenurilor proprietatea lor.

Potrivit art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, când părțile se învoiesc doar cu privire la

expropriere, dar nu și asupra despăgubirii, instanța ia act de învoială și

stabilește despăgubirea.

La stabilirea

cuantumului despăgubirii, instanța va avea în vedere disp. art. 26 și art. 27

din Legea nr. 33/1994.

Potrivit art. 26 din

lege, „(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. (2) La

calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”

Art. 27 din lege

prevede că „(1) Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta

și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. (2) Despăgubirea acordată de

către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și

nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.”

Examinând raportul de

expertiză întocmit de comisia de experți constituită potrivit disp.art. 25 din

Legea nr. 33/1994, ținând seama de faptul că valoarea reală a terenurilor

trebuie să corespundă valorii la care se pot vinde acele terenuri la momentul întocmirii

expertizei, astfel cum dispune art. 26 alin. (2) și analizând contractele de

vânzare-cumpărare anexate lucrării de specialitate întocmite, instanța a

apreciat că prețul de 51 euro/mp, stabilit de expertul numit de instanță și de

cel desemnat de reclamanți, întrunește cerințele textelor de lege mai sus

citate.

Cât privește prețul

propus de expertul desemnat de expropriator, de 41,4 euro/mp, s-a constatat că

acesta nu a fost stabilit în conformitate cu disp.art. 26 alin. (2) din Lege.

Pentru același motiv, nu poate fi confirmat nici prețul propus de reclamanți

prin cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinței

instanței de fond, în termen legal, a declarat apel Municipiul Rm.Vâlcea prin

Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele

considerente:

- în mod nelegal

instanța de fond a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 51 euro/mp,

fără a preciza în mod concret care este raționamentul juridic pe care l-a avut

în vedere la pronunțarea acestei soluții, și chiar dacă a admis obiecțiunile

apelantului-intimat, expertul nu a făcut altceva decât să preia primul raport

de expertiză, fără a răspunde în vreun fel la aceste obiecțiuni și a le avea în

vedere;

- au fost încălcate

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, referitoare la prețul corect

similar cu imobilele care se vând în mod obișnuit în zonă, raportat la faptul

că valorile sunt disproporționate, situație ce rezultă și din cele două

contracte de vânzare-cumpărare depuse de către apelantul-intimat și care evident

nu au fost avute în vedere de către expertul cauzei, contracte care vizau

practic terenul în litigiu;

- în mod nejustificat

expertul atunci când a stabilit prețul de 51 euro/mp, a avut în vedere un

contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 7 mai 2009, încălcându-se

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care stabilesc imperativ

valoarea terenurilor la data întocmirii raportului de expertiză; în plus,

suprafețele de teren care au fost folosite ca valori comparabile de către

expert sunt mai mici decât terenul în litigiu de 6.914 mp, situație față de

care este evident că prețul unui teren cu suprafața mai mare este mai mic,

decât a unui teren vândut pe bucăți.

În dezvoltarea

acestui motiv de apel s-a precizat de către apelant că nu s-a ținut cont de

faptul că prețul de vânzare al unui teren cu suprafață redusă este mai mare și

poate fi valorificat într-un termen scurt spre deosebire de prețul unui teren

cu suprafață mult mai mare ca în speța dedusă judecății, care poate fi

valorificat într-o perioadă lungă de timp, iar corecția pozitivă pentru

diferența de suprafață folosită de către expert este nelegală, așa după cum

rezultă din conținutul expertizei dispusă de instanța de fond.

S-a solicitat

admiterea apelului și omologarea raportului de expertiză realizat în procedura

administrativă și în subsidiar să se omologheze expertiza raportată la punctul

de vedere al expertului ales de către apelantul-intimat.

S-a formulat

întâmpinare de către intimații-contestatori C.P., C.C., U.M.M. și C.D. solicitându-se

respingerea apelului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată în apel,

pe considerentul că expertul a respectat dispozițiile prevăzute de art. 26 și art.

27 din Legea nr. 33/1994, iar prețul de 51 euro/mp a fost stabilit în mod

corect și legal, iar evaluarea estimativă a proprietăților imobiliare stabilită

prin rapoartele de expertiză realizate în faza administrativă a exproprierii nu

se poate aplica și pentru procedura judiciară, invocându-se totodată și

dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.

Prin Decizia civilă

nr. 785 din 25

septembrie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a

admis apelul formulat

de apelantul-intimat Municipiul Rm. Vâlcea prin primar, împotriva sentinței

civile nr. 244 din 13 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul

nr. 228/90/2013, în contradictoriu cu intimații-contestatorii C.P., C.C. și U.M.M.,

și intervenientul C.D.

A schimbat în parte

sentința, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru părți la 41,4

euro/mp în loc de 51 euro/mp.

S-a menținut în rest

sentința apelată.

Curtea de Apel a

reținut următoarele:

În ceea ce privește

critica ce vizează raportul de expertiză întocmit la instanța de fond,

într-adevăr, la termenul de judecată din 10 octombrie 2013, instanța de fond a

admis obiecțiunile formulate la raportul de expertiză inițial și a dispus

refacerea lucrării în funcție de valorile de circulație ale terenurile situate

în zone identice, cu respectarea dispozițiilor art. 26 și art. 27 din Legea nr.

33/1994, așa cum a fost modificată și republicată ulterior, urmând ca expertul

să aibă în vedere și cele două contracte de vânzare-cumpărare depuse de către

apelantul-intimat și aflate la filele 207-213 din dosarul primei instanțe.

Numai că expertiza,

deși se precizează în conținutul acesteia că ar fi răspuns la obiecțiunile

formulate de către apelantul-intimat nu a făcut decât să enumere cele două

contracte depuse de către apelantul-intimat, care au prețul de 12,37 euro/mp și

respectiv 18,67 euro/mp, ambele contracte făcând referiri cu privire la

prețurile din 2013, iar ulterior expertiza nu face decât să preia conținutul

primului raport de expertiză, care a avut în vedere un contract de

vânzare-cumpărare din 2009 și care nu reflectă prețul corect la evaluarea

despăgubirii.

Apelantul-intimat nu

se poate raporta la cele două contracte de vânzare-cumpărare, care este

adevărat că vizează situații identice privind terenul în litigiu, însă oferta

de expropriere și respectiv despăgubirea oferită intimaților contestatori în

faza administrativă a fost de aproximativ de 30 euro/mp, în faza de negocieri,

deci superioară evaluărilor din cele două contracte de vânzare-cumpărare.

Pe de altă parte,

metoda comparației directe folosită de către concluziile raportului de

expertiză omologat de către instanța de fond, nu este aplicabilă în speța

dedusă judecății, deoarece ofertele de preț folosite nu sunt pentru terenuri

similare cu terenul în litigiu, așa cum prevede metodologia de calcul (cu

excepția celor două contracte de vânzare-cumpărare depuse de către

apelantul-intimat, dar care nu pot fi luate în considerare pentru argumentele

precizate mai sus), iar raportat la prețul terenului din anul 2009, se încalcă

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Potrivit

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Față de caracterul

explicit al normei legale sus menționate și față de jurisprudența unitară a

instanței supreme care a configurat înțelesul acestei norme - în sensul că nu

pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, dat fiind inevitabila negociere a

prețului; sintagma prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele are semnificația

de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de

vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori

prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet

și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de

același fel în aceeași unitate administrativ-teritorială - nu pot fi validate

concluziile unui raport de expertiză, a uneia sau alteia din opiniile

experților, care exced în mod vădit norma legală și jurisprudența constantă a

instanțelor, inclusiv jurisprudența instanței supreme.

Mai mult decât atât,

trebuie avut în vedere faptul că pe terenul în litigiu există linii electrice

aeriene, așa cum rezultă și din planșele foto amplasate la dosar, și în concluzie

evaluarea terenului se face prin metoda comparație prin bonitare, care ține

seama de situația reală a terenului și metoda este elaborată de C.E.R.

Faptul că în speța

dedusă judecății este vorba de o suprafață mare de teren și că prețul de

vânzare al unui teren cu suprafață foarte mare este mai mic decât cel al unui

teren cu suprafață mică și că în privința celui în litigiu acesta poate fi

valorificat într-o perioadă lungă de timp, ceea ce este esențial în speța

dedusă judecății este faptul că utilitatea publică a terenului s-a declarat

pentru extinderea cimitirului existent, astfel încât este evident că pe acest

teren nu vor exista oferte pentru construirea de locuințe.

Însă, în acest

context al analizei arătate mai sus, lipsa tranzacțiilor pe piața imobiliară nu

poate conduce însă la oferirea către intimații-contestatori a prețului ce

rezultă din procedura prealabilă și administrativă și instanța trebuie să

procedeze la o despăgubire corectă raportat la standardele internaționale de

evaluare.

Dacă s-ar limita

posibilitatea experților de a evalua imobilul numai în raport de tranzacțiile

deja efectuate la data întocmirii raportului de expertiză, s-ar limita

nejustificat posibilitatea de apreciere și s-ar lipsi de conținut însuși scopul

pentru care legea a dispus întocmirea unui raport de expertiză dintr-o comisie,

conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994.

În această situație,

este firesc ca expertiza să aibă în vedere și alte criterii privind valoarea

reală a imobilelor, conform precizărilor arătate mai sus.

Față de cele arătate

mai sus, se va stabili cuantumul despăgubirilor pentru părți la 41,4 euro/mp,

în loc de 51 euro/mp și se va menține în rest sentința apelată.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs

reclamanții C.P., C.C. și U.M.M.,

pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar și intervenientul C.D.

Municipiul Râmnicu

Vâlcea a criticat decizia, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a susținut că instanța a făcut o greșită interpretare și

aplicare a legii la stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Instanța a reținut în

mod nelegal că lipsa tranzacțiilor de pe piața imobiliară nu poate conduce la oferirea

prețului ce rezultă din procedura prealabilă administrativă.

Prețul oferit în

procedura administrativă a fost stabilit în baza unui raport de evaluare

întocmit de către un expert A.N.E.V.A.R. și acesta este unul „corect”, fiind

avut în vedere și la aprobarea bugetului local.

De asemenea,

reținerea instanței în sensul că dacă s-ar limita posibilitatea experților de a

evalua imobilul numai în raport de tranzacțiile efectuate deja la data

întocmirii raportului s-ar limita nejustificat posibilitatea de apreciere și

s-ar lipsi de conținut scopul pentru care s-a prevăzut întocmirea unui raport

de expertiză, este greșită.

Instanța de apel a

înlăturat concluziile expertului desemnat de instanță precum și cel desemnat de

contestatori și a validat concluziile expertului desemnat de pârât și care, de

asemenea, nu a avut în vedere cele două contracte de vânzare care priveau

tranzacții pentru terenuri apropriate zonei.

Reclamanții C.P., C.C.

și U.M.M. au criticat decizia invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs s-a susținut că în mod nelegal instanța de apel a apreciat

că despăgubirile stabilite de instanța de fond, nu respectă criticile

prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și a validat cuantumul

despăgubirii raportat la opinia expertului desemnat de către intimat.

Reținerea instanței,

în sensul că se impune evaluarea terenului prin metoda comparației prin

bonitate, este nelegală întrucât legea prevede în mod expres determinarea prin

metoda comparației directe.

Intervenientul C.D. a

criticat decizia invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a

susținut că instanța de apel deși a reținut că metoda comparației directe

nu este aplicabilă în speță, deoarece ofertele de preț nu sunt pentru terenuri

similare cu terenul în litigiu, nu a argumentat care sunt dovezile care au

condus la concluzia că ofertele de preț nu sunt pentru terenuri similare, în

condițiile în care expertiza efectuată la instanța de fond a arătat că

prețurile avute ca și comparabile au privit terenuri din aceeași rază

teritorială cu terenul supus exproprierii.

Aplicând metoda

bonității pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, instanța a făcut și o

greșită aplicare a dispozițiilor art. 24-27 din Legea nr. 33/1994 care prevede

în mod expres metoda comparației directe ca metodă de calcul.

Reținerea instanței

că valoarea mai mică a despăgubirilor este determinată și de faptul că terenul

expropriat are o suprafață mare și că poate fi valorificat într-o perioadă

lungă de timp este greșită și neargumentată, și totodată nereală.

Scopul exproprieri,

de asemenea, nu trebuie să reprezinte un criteriul pentru stabilirea

despăgubirii.

Recursurile sunt

fondate pentru următoarele considerente comune:

Toți recurenții

critică decizia sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate pentru

suprafețele de teren expropriate, fiecare susținând o greșită interpretare și

aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv faptul că

expertiza nu respectă criteriile imperative prevăzute de lege.

Expertiza validată de

către instanță, folosește o metodă de calcul care nu este prevăzută de lege.

Art. 26 alin. (2) din

lege prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum

si instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, in mod

obișnuit, imobilele de același fel in unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

si de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând in considerare si dovezile prezentate de aceștia.

Textul consacră

metoda comparației directe, astfel că, pentru efectuarea expertizei în vederea

verificării cuantumului despăgubirilor, este necesară punerea la dispoziția

experților constituiți în comisia de expertiză conform art. 25 din Legea nr. 33/1994,

înscrisuri doveditoare ale unor tranzacții de vânzare-cumpărare având ca obiect

imobile de același fel din unitatea administrativ teritorială în care este

situat terenul supus exproprierii, tranzacții încheiate (pe cât posibil) la

momentul efectuării expertizei.

În mod greșit

instanța și-a însușit valoarea stabilită de expertul desemnat de expropriator

pentru terenul în litigiu, în afara criteriului menționat în art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, sentința apelată fiind pronunțată cu încălcarea textului

de lege menționat.

Pe de altă parte,

pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 nu pot fi

avute în vedere ofertele de vânzare, față de inevitabila negociere a prețului,

știut fiind că, de regulă, prețul solicitat este mai mare decât cel

tranzacționat.

Instanța de apel,

interpretând și aplicând prevederile legale speciale, și în considerarea

caracterului devolutiv al apelului, avea posibilitatea să dispună refacerea

expertizei evaluatorii administrate în fața primei instanțe și întocmirea unei

noi lucrări de expertiză, de către o nouă comisie de experți, constituită

conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.

De altfel, nimic nu

opunea ca părțile însăși să producă dovezi în completare, să depună mai multe

comparabile care să fie luate drept reper de către experți pentru aplicarea

criteriului legal evocat.

În consecință, cât

timp legiuitorul a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi

acordate persoanelor expropriate, instanța de apel a aplicat greșit aceste criterii

în cauza dedusă judecății, iar hotărârea astfel pronunțată nu satisface

exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale

legislației interne.

Chiar instanța de

apel a reținut neregularități și nelegalități ale expertizei efectuate la

instanța de fond dar în mod nelegal (raportat la dispozițiile art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994 și cu încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ.) a

apreciat că nu se impune refacerea, completarea raportului de expertiză cu

respectarea dispozițiilor arătate, însușindu-și concluziile expertizei bazate

pe metoda comparației prin bonitate în condițiile în care nu s-a făcut dovada

deplină a imposibilității de prezentare a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru

terenuri similare ca și caracteristici utilitare în zona

administrativ-teritorială.

În consecință,

constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din

Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de pârât, a casa decizia

recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Astfel, în rejudecare

instanța de apel urmează să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de

experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege, urmând ca experții

să stabilească despăgubirile în raport de dispozițiile art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994.

În vederea

identificării unor atare comparabile, instanța va avea obligația de a manifesta

rol activ prin efectuarea de adrese către instituțiile care dețin astfel de

informații, cum ar fi O.C.P.I., primărie, D.T.I.L., urmând ca pe baza

informațiilor primite privind tranzacțiile încheiate în zonă să procedeze la

evaluare, luând în considerare prețurile din aceste tranzacții.

Doar în cazul în

care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar)

efectuate de instanță în legătură cu existența unor asemenea acte juridice la

data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu există asemenea

tranzacții, se vor avea în vedere alte metode propuse de experți.

Cu ocazia

rejudecării, se va proceda la completarea raportului de expertiză în sensul mai

sus arătat și, în măsura în care se va aprecia necesar, chiar la efectuarea

unei noi expertize, care să determine cuantumul despăgubirilor cuvenite

reclamanților în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 33/1994.

Nu poate fi primită

susținerea recurentului-pârât în sensul că instanța de apel trebuia să aibă în

vedere, la stabilirea cuantumului despăgubirii evaluarea din procedura

administrativă, dispozițiile legale invocate de recurent reglementând evaluarea

realizată în procedura administrativă prealabilă învestirii instanței cu

contestația împotriva hotărârii expropriatorului de stabilire a cuantumului

despăgubirii (unde evaluarea se realizează de către un expert evaluator

specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru A.N.E.V.A.R., care

va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare

unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință, avându-se

în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici),

pentru evaluarea despăgubirilor în procedura judiciară a contestației fiind

aplicabile dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, neavând relevanță

faptul că suma acordată nu este prevăzută în bugetul local.

Deși recurentul-pârât

a invocat ca și motiv de recurs și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

acest motiv de recurs nu a fost dezvoltat și argumentat, astfel că nu va fi

analizat.

Având în vedere

aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a

se admite recursul, a se casa decizia și a se trimite cauza spre rejudecare

aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanții C.P., C.C. și U.M.M., de pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea

prin primar și de intervenientul C.D. împotriva Deciziei nr. 785/2014 din 25

septembrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.