ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4037/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Cornetu la data de 25 mai 2012, sub nr. 7112/1748/2012, petentul P.C.

a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție,

încheiat Ia data de 10 aprilie 2012 de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale SA, solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic și exonerarea

sa de la plata amenzii aplicate.

În motivarea plângerii

contravenționale, petentul a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție menționat,

a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 RON, reținându-se în sarcina sa

comiterea contravenției prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând

în aceea că, Ia data de 03 decembrie 2011 ora 17:46 a fost depistat un vehicul ce

îi aparținea acestuia circulând pe Autostrada A2, km 12+450m, Glina, jud. Ilfov,

fără a deține rovinietă valabilă.

Petentul a mai

arătat că procesul-verbal este nelegal, întrucât, la data la care a fost constatată

săvârșirea contravenției ce i se impută, acesta achitase deja tariful de despăgubire

aferent unei perioade de 12 luni pentru săvârșirea unei alte contravenții, prin

urmare, în opinia sa este nelegală sancționarea din nou pentru fapta contravențională

dedusă judecății, întrucât cele două fapte expuse au un caracter continuu, iar petentul

a achitat deja tariful de despăgubire.

Prin sentința

civilă nr. 4383 din 05 august 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare

Judecătoriei Constanța, cu motivarea că, în temeiul art. XXIII alin. (1) și (4)

din Legea nr 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

raportat la art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, această ultimă instanță a

devenit competentă să soluționeze plângerea ce face obiectul dosarului, întrucât

domiciliul contravenientei se află în circumscripția acestei instanțe, iar aceste

norme sunt de imediată aplicare, inclusiv în cazul proceselor în curs de soluționare.

Judecătoria Constanța,

prin sentința civilă nr. 10875 din 10 septembrie 2013 a declinat competența de soluționare

a plângerii contravenționale formulate de petentul P.C. în favoarea Judecătoriei

Cornetu și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a

civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cu motivarea

că, analizând prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 s-a constatat că dispozițiile

legale incidente în speță se referă la competența dată de art. 2 pct. 1 lit. d)

și art. 3 pct. 1 C. proc. civ. tribunalelor și curților de apel în procesele și

cererile în materie de contencios administrativ și nu cu privire la competența instanțelor

privind plângerile contravenționale formulate potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002.

Analizând data

constatării faptei contravenționale, s-a observat că, la data de 03 decembrie 2011,

erau în vigoare dispozițiile care trimit Ia aplicarea

O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care

stabilesc competența în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele.

Obiectul prezentei

cauze ÎI constituie plângerea contravențională prin care s-a contestat procesul-verbal

de constatare și sancționare a contravenției din 10 aprilie 2012 întocmit de CNADNR

SA-CESTRIN.

Prin procesul-verbal

anterior menționat, la sediul agentului constatator, s-a reținut că, la data de

03 decembrie 2011, ora 17:46, pe Autostrada A2, km 12+450m, Glina, jud. Ilfov, autoturismul

aparținând petentului P.C. a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, prin art. III

alin. (2) aduce modificări O.G. nr. 2/2001, introducând, după art. 10 din actul

normativ anterior menționat, art. 10

1

conform căruia, prin derogare de

Ia dispozițiile O.G. nr. 2 /2001, plângerea, însoțită de copia procesului verbal

de constatare a contravenției, se introduce Ia judecătoria în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Această normă

de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2011 este cuprinsă

în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, denumită „modificarea și completarea unoi

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal", legiuitorul făcând, așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul „dispoziții

tranzitorii și finale”, procesele în primă instanță, precum și în căile de atac

în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată Ia data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite,

se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei legi.

Alin. (2) și (3)

din art. XXIII precizează, în mod expres, la ce instanțe și la ce cauze se referă

alin. (1), respectiv recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei

legi, și care, potrivit prezentei, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel [alin. (2)] iar, conform alin. (3), procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei, sunt de competența tribunalelor, se trimit si la tribunale.

Așadar, din interpretarea

textelor de lege anterior menționate, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv, la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională.

Întrucât art.

XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile

Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

conține dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, dispozițiile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii, iar textul se referă doar la procesele

în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare

în extenso, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Reținând că prevederile

Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute

după data intrării în vigoare a actului normativ anterior menționat, nu și celor

în curs de soluționare, competența de soluționare a plângerii formulate de petentul

P.C. Ia data de 25 mai 2012 revine Judecătoriei Cornetu această instanță fiind competentă

să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile

procedurale care reglementează competența teritorială având caracter absolut.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a plângerii formulate de petentul P.C. în favoarea

Judecătoriei Corrtetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2013.