ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4037/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 25 mai 2012, sub nr. 7112/1748/2012, petentul P.C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție, încheiat Ia data de 10 aprilie 2012 de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate. În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție menționat, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 RON, reținându-se în sarcina sa comiterea contravenției prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 15/2002, constând în aceea că, Ia data de 03 decembrie 2011 ora 17:46 a fost depistat un vehicul ce îi aparținea acestuia circulând pe Autostrada A2, km 12+450m, Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă. Petentul a mai arătat că procesul-verbal este nelegal, întrucât, la data la care a fost constatată săvârșirea contravenției ce i se impută, acesta achitase deja tariful de despăgubire aferent unei perioade de 12 luni pentru săvârșirea unei alte contravenții, prin urmare, în opinia sa este nelegală sancționarea din nou pentru fapta contravențională dedusă judecății, întrucât cele două fapte expuse au un caracter continuu, iar petentul a achitat deja tariful de despăgubire.

Prin sentința civilă nr. 4383 din 05 august 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Constanța, cu motivarea că, în temeiul art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, raportat la art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, această ultimă instanță a devenit competentă să soluționeze plângerea ce face obiectul dosarului, întrucât domiciliul contravenientei se află în circumscripția acestei instanțe, iar aceste norme sunt de imediată aplicare, inclusiv în cazul proceselor în curs de soluționare. Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 10875 din 10 septembrie 2013 a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petentul P.C.

în favoarea Judecătoriei Cornetu și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cu motivarea că, analizând prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 s-a constatat că dispozițiile legale incidente în speță se referă la competența dată de art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3 pct. 1 C. proc. civ. tribunalelor și curților de apel în procesele și cererile în materie de contencios administrativ și nu cu privire la competența instanțelor privind plângerile contravenționale formulate potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002. Analizând data constatării faptei contravenționale, s-a observat că, la data de 03 decembrie 2011, erau în vigoare dispozițiile care trimit Ia aplicarea O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care stabilesc competența în favoarea Judecătoriei Cornetu. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele. Obiectul prezentei cauze ÎI constituie plângerea contravențională prin care s-a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 10 aprilie 2012 întocmit de CNADNR SA-CESTRIN. Prin procesul-verbal anterior menționat, la sediul agentului constatator, s-a reținut că, la data de 03 decembrie 2011, ora 17:46, pe Autostrada A2, km 12+450m, Glina, jud. Ilfov, autoturismul aparținând petentului P.C. a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, prin art. III alin. (2) aduce modificări O.G. nr. 2/2001, introducând, după art. 10 din actul normativ anterior menționat, art. 10 1 conform căruia, prin derogare de Ia dispozițiile O.G. nr. 2 /2001, plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduce Ia judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2011 este cuprinsă în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, denumită „modificarea și completarea unoi acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal", legiuitorul făcând, așadar, distincția între cele două materii. Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul „dispoziții tranzitorii și finale”, procesele în primă instanță, precum și în căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată Ia data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite, se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei legi.

Alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează, în mod expres, la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi, și care, potrivit prezentei, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel [alin. (2)] iar, conform alin. (3), procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei, sunt de competența tribunalelor, se trimit si la tribunale. Așadar, din interpretarea textelor de lege anterior menționate, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv, la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Întrucât art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor conține dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, dispozițiile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii, iar textul se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare în extenso, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii. Reținând că prevederile Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după data intrării în vigoare a actului normativ anterior menționat, nu și celor în curs de soluționare, competența de soluționare a plângerii formulate de petentul P.C.

Ia data de 25 mai 2012 revine Judecătoriei Cornetu această instanță fiind competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile procedurale care reglementează competența teritorială având caracter absolut. Față de aceste considerente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a plângerii formulate de petentul P.C. în favoarea Judecătoriei Corrtetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2013.