ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5217/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Cornetu la data de 16 ianuarie 2012, contestatoarea Z.E.L. a

solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu

intimata C.N.A.D.N.R. SA, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție

seria R11 nr. 0505140 emis de intimată la data de 19 decembrie 2011 și

exonerarea sa de plata amenzii aplicate.

În motivarea

plângerii, petenta a arătat că autovehiculul înmatriculat sub nr. X, care a

circulat la data de 6 iulie 2011 pe Autostrada A2 km 12+450 m, loc. Glina, jud.

Ilfov fără a deține rovinietă valabilă, nu-i mai aparține, fiind vândut înainte

de data constatării contravenției.

Prin Sentința civilă

nr. 4686 din data de 13 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Instanța a reținut că

potrivit noilor prevederi înscrise în Legea nr. 2/20013, respectiv dispozițiile

art. III din cuprinsul Secțiunii 2 - Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului

administrativ și fiscal coroborate cu cele ale art. XXIII alin. (1) din

Capitolul III - Dispoziții tranzitorii și finale, Judecătoria Cornetu nu mai

este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât în speță, domiciliul petentei

se află în municipiul Constanța, jud. Constanța, acesta fiind în circumscripția

Judecătoriei Constanța.

La data de 5 iulie

2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța care, la

termenul din 27 septembrie 2013, a invocat din oficiu excepția de necompetență

teritorială.

Prin Sentința civilă

nr. 11547 din 27.092013, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea

Judecătoriei Cornetu. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a

dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale prin care a fost contestat procesul-verbal

de constatare și sancționare a contravenției seria R11 nr. 0505140 emis de

intimata C.N.A.D.N.R. - SA la data de 19 decembrie 2011.

Prin procesul-verbal

încheiat la data de 19 decembrie 2011, la sediul agentului constatator, s-a

reținut că la data de 6 iulie 2011, pe Autostrada A2 km 12+450 m, loc. Glina,

jud. Ilfov, a circulat autovehiculul înmatriculat sub nr. X aparținând d-nei

Z.E.L., fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel"

și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a

prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această

materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept

public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a

fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios

administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile

art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul

că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare

a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale a fost introdusă anterior adoptării

Legii nr. 2/2013, la data de 16 ianuarie 2012. Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentului a fost Autostrada A2 km 12+450 m, loc. Glina, jud.

Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această

instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din

O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale

reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV