ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5208/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14 mai 2012,

contestatoarea SC J.F. SRL a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, să dispună anularea

procesului-verbal de contravenție seria R12 nr. 0227831 emis de intimată la

data de 10 aprilie 2012 și exonerarea sa de plata amenzii aplicate. În

subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu

sancțiunea avertismentului.

În motivarea

plângerii, petenta a arătat că i-a fost comunicat procesul-verbal de constatare

și sancționare a contravențiilor din care rezultă că ar fi circulat fără

rovinietă valabilă pe drumurile publice la data de 23 noiembrie 2011 pe

Autostrada A2 km 12+450 m, loc. Glina, jud. Ilfov, cu autovehiculul

înmatriculat sub nr. X, aparținând J.F. SRL.

Prin Sentința civilă

nr. 4487 din 7 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Instanța a reținut

că, potrivit noilor prevederi înscrise în Legea nr. 2/20013, respectiv

dispozițiile art. III din cuprinsul Secțiunii 2 - Modificarea și completarea

unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului

administrativ și fiscal, coroborate cu cele ale art. XXIII alin. (1) din

Capitolul III - Dispoziții tranzitorii și finale, Judecătoria Cornetu nu mai

este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât în speță, sediul petentei se

află în Sibiu, acesta fiind în circumscripția Judecătoriei Sibiu.

La data de 31 iulie

2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu care, la termenul

din 27 august 2013, a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială.

Prin Sentința civilă

nr. 4569 din 27.082013, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea

Judecătoriei Cornetu. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a

dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale prin care a fost contestat

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R12 nr.

0227831 emis de intimata C.N.A.D.N.R. - SA la data de 10 aprilie 2012.

Prin procesul-verbal

încheiat la data de 10 aprilie 2012, la sediul agentului constatator, s-a

reținut că la data de 23 noiembrie 2011, pe Autostrada A2 km 12+450 m, loc.

Glina, jud. Ilfov, a circulat cu autovehiculul înmatriculat sub nr. X

aparținând J.F. SRL, fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu

imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită

de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată

la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței

instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente

potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de

apel" și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în

materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în

vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această

materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept

public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a

fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios

administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă,

în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare

a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale a fost introdusă anterior adoptării

Legii nr. 2/2013, la data de 14 mai 2012. Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentului a fost Autostrada A2 km 12+450 m, loc. Glina,

jud. Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât

această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1)

din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței

teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV