ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 137 din 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prescripției dreptului

la acțiune, invocată de pârât, ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanții

C.N. și B.R., în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. și a obligat pârâtul să

stabilească o dată de depunere de către reclamanți a cererii de redobândire a cetățeniei

române, într-un termen scurt, rezonabil.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.A.E., susținând că este

netemeinică și nelegală.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, la termenul din 27 octombrie 2010, constatând

lipsa nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Datorită

faptului că, până la data de 25 noiembrie 2011, nici una dintre părți nu a

solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de

procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat

termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea

cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C.

proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură

făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Având

în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea

judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă

suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul

perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul

scurs înaintea suspendării.

Cum

în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de

a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 – art. 251 C. proc.

civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimarea

recursului declarat de M.A.E. împotriva sentinței civile nr. 137 din 12

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.