ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6474/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 299/ C din 3 noiembrie 2009, Tribunalul Bihor a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților B.I. și B.B. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului K.A., invocate de către acest pârât. A respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes procesual al reclamanților, invocate de către pârâta SC M.B.R. SA.; a respins excepția insuficientei timbrări a acțiunii; a respins acțiunea formulată de reclamanții B.I. și B.B. împotriva pârâților K.A., SC F. SRL, SC M.B.

SA București - sucursala Oradea; s-a constatat că taxa de timbru datorată de reclamanți pentru judecarea prezentei acțiuni este de 17.586 lei, conform art. 2 din Legea nr. 146/1997; a dispus eșalonarea plății taxei de timbru datorată, respectiv a sumei de 16.586 lei în șase rate lunare a câte 2,764,3 lei fiecare, hotărârea constituind titlu executoriu în ceea ce privește taxa judiciară de timbru datorată de reclamanți, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri cu Administrația Financiară a Județului Bihor pentru punerea în executare a hotărârii;au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului K.A. 1.000 lei cheltuieli de judecată și pârâtei SC F. SRL, 1.500 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamanți, prin Decizia nr. 113 din 4 noiembrie 2010 a respins excepția netimbrării apelului; a admis calea de atac și a schimbat în parte sentința în sensul înlăturării dispozițiilor prin care s-a constatat că taxa de timbru datorată de reclamanți pentru judecarea acțiunii este de 17.586 lei, precum și cele privind eșalonarea plății taxei de timbru datorate. Celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost păstrate, iar apelanții au fost obligați la 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către SC F. SRL pentru considerentele ce urmează.

Apărările intimatelor formulate în susținerea excepției privind netimbrarea cererii de apel au fost înlăturate, având în vedere că această problemă a făcut deja obiectul examinării din partea instanței de apel, care, prin încheierea din 1 aprilie 2010, a stabilit că apelul se timbrează cu ½ din taxa de timbru fixă datorată la instanța de fond, taxă care a fost achitată la data de 18 februarie 2010, conform facturii (fila 12 din dosarul de apel). Cât privește fondul pricinii s-a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare cu garanție imobiliară, încheiat la data de 17 iunie 2008 și autentificat de B.N.P. - M.I.A., pârâtul K.A. a transmis SC F. SRL Oradea dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Biharia, județul Bihor, reprezentând teren extravilan în suprafață de 30.000 m.p.

dobândit de vânzător cu titlu de moștenire în baza certificatului de moștenitor nr. x/2001 și a certificatului de moștenitor nr. z/2007 precum și a titlului de proprietate, înscrise în C.F. - Biharia, prin încheierea din 10 aprilie 2008 emisă de A.N.C.P.I. - OCPI Oradea. În baza contractului menționat, sub B.4 din Cartea Funciară - Biharia a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea societății cumpărătoare, iar sub B.5 s-a notat schimbarea ramurii de încadrare în teren intravilan. Terenul situat pe parcela - ce-a făcut obiectul vânzării - apare identificat în titlul de proprietate din 7 decembrie 1998, respectiv certificatele de moștenitor nr. x/2001 și nr. z/2007, ca fiind situat în tarlaua 188, parcela 1151/3.

Aceste date de identificare sunt menționate în actul nr. 1905 din 1 iulie 2008 eliberat de Primăria comunei Biharia la cererea apelanților reclamanți, cărora li se comunică faptul că numitul K.A. nu figurează în evidențele fiscale cu terenul menționat și ca urmare acesta nu a achitat impozite pentru respectivul teren. Anterior datei la care a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare aflat în discuție, și anume la data de 16 iunie 2008, a fost emis de către Primăria Biharia actul intitulat certificat fiscal prin care s-a atestat că intimatul K.A. nu figurează cu debite restante, făcându-se totodată mențiunea că bunul se poate înstrăina sau ipoteca. Tot cu referire la același teren, Primăria comunei Biharia a eliberat anterior actul nr. 1691 din 13 iunie 2008 prin care, la cererea societății SC F. SRL, se atesta că terenul, proprietatea numitului K.A.

junior, nu a fost revendicat de alte persoane în baza Legii nr. 10/2001 sau a Legii nr. 247/2005, în partea finală a actului făcându-se mențiunea că acesta a fost eliberat pentru a servi la obținerea unui credit bancar. Terenul din litigiu apare menționat și în adeverința eliberată de Primăria Biharia la data de 22 mai 2008, prin care s-a adeverit că terenul se află în intravilanul extins al localității Biharia, conform noului P.U.G., adeverința fiind eliberată pentru a servi la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor. Pentru valabilitatea actelor de înstrăinare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, clădirilor și a mijloacelor de transport, există instituită cerința specială reglementată de O.G.

nr. 92/2003 în articolul 113 alin. (5), în cazul unor astfel de acte juridice, sub sancțiunea nulității absolute, acestea neputând fi încheiate fără prezentarea certificatelor de atestare fiscală. Norma de drept sus-evocată prevede că, pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra bunurilor enumerate, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale locale datorate autorității administrației publice locale pe a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează, actele încheiate cu încălcarea prevederilor enunțate fiind nule de drept. În speță, cerința specială impusă de Codul de procedură fiscală prin textul art. 113 alin. (5) a fost îndeplinită.

Astfel autoritatea administrației publice locale, respectiv Primăria comunei Biharia, a emis la data de 16 iunie 2008, certificatul fiscal nr. 8228 prin care s-a atestat că intimatul K.A. - care ulterior a înstrăinat dreptul său de proprietate asupra terenului litigios - nu figurează cu debite restante. Textul menționat sancționează cu nulitatea absolută actele încheiate cu încălcarea prevederilor ce impun prezentarea de „certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale locale datorate autorității administrației publice locale”. Or, în speță, această autoritate a atestat că intimatul și-a achitat toate obligațiile fiscale, sens în care a specificat în cadrul certificatului emis că nu figurează cu debite restante.

Împrejurarea atestată ulterior de către aceeași autoritate, prin actul nr. 1905 din 1 iulie 2008, în sensul că intimatul nu figurează în evidențele fiscale cu terenul din litigiu nu poate atrage desființarea actului de înstrăinare atacat, câtă vreme la data încheierii acestuia a fost prezentat certificatul fiscal impus de dispozițiile art. 113 din O.G. nr. 92/2003. Nu poate fi lipsit de efecte juridice respectivul act, în discuție fiind eventual incidența dispozițiilor ce reglementează sancțiunile administrative prevăzute pentru nedepunerea declarațiilor de înregistrare fiscală, respectiv a modificării ulterioare a datelor cuprinse în acestea, fiind exclusă nimicirea unui act juridic încheiat cu o persoană care a manifestat diligențele necesare pentru încheierea, cu respectarea dispozițiilor legale a actului de transmitere în favoarea sa a dreptului de proprietate.

De altfel, intimatul, potrivit actului datat 1 iulie 2008, de care se prevalează apelanții reclamanți, nu figurează în evidențele fiscale ale Primăriei Biharia cu terenul litigios, și totuși prin actele emise anterior, în cursul lunii mai și iunie 2008, aceeași autoritate atesta că terenul se află în proprietatea lui K.A. junior, că acest teren nu a fost revendicat de alte persoane în baza legilor reparatorii, urmând apoi ca în preziua încheierii contractului de vânzare-cumpărare contestat în instanță, să elibereze certificatul fiscal despre care s-a făcut vorbire mai sus. Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții întemeiat pe dispozițiile pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., solicitând, în esență, constatarea nulității de drept a contractului de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară autentificat de B.N.P.

- M.I.A. Prin dezvoltarea motivelor de modificare se arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel, care toate se circumscriu dispozițiilor înscrise în art. 113 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003. Punctual, se precizează că instanța nu s-a pronunțat cu privire la faptul dacă cerința legii se referă la orice certificat fiscal sau la un anume certificat fiscal care să ateste plata obligațiilor fiscale pentru bunul care se înstrăinează. Instanța a luat în considerare buna-credință a cumpărătorilor în condițiile în care sancțiunea nulității absolute nu are în vedere elementele e ordin subiectiv. Totodată, instanța arată că neîndeplinirea obligației are doar consecințe de ordin administrativ.

Se mai arată că în mod greșit se apreciază că certificatul fiscal prezentat întrunește cerințele legii și că sancțiunea nulității absolute poate fi acoperită prin luarea în considerare a unui certificat fiscal nelegal. Motivele contradictorii rezidă din faptul că, pe de o parte, se recunoaște calitatea procesuală a reclamanților și interesul de a solicita constatarea, iar pe de altă parte că sancțiunile sunt de ordin administrativ. Hotărârea se întemeiază pe motive străine de natura pricinii întrucât fiind vorba de o nulitate absolută nu se analizează actul cu referire la motive subiective ce țin de conduita părților contractante. Intimații K.A. și M.B. București - sucursala Oradea, prin întâmpinările formulate, solicită respingerea recursului, M.B., reiterând excepția lipsei de interes a formulării acțiunii, având în vedere că reclamanții puteau formula acțiune în revendicare.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed. Pentru ca o decizie dată în apel să fie motivată în sensul dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. este necesar ca instanța să motiveze soluția dată fiecărei critici aduse hotărârii primei instanțe și nu să răspundă separat diverselor argumente aduse în susținerea căii de atac declarate. Cu alte cuvinte, este motivată și o decizie care cuprinde o motivare implicită. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să examineze în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse (cauza Albina contra României).

În speță, problema esențială dedusă judecății este aceea a valabilității/nevalabilității contractului de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară autentificat din 16 iunie 2008 de B.N.P. - M.I.A., cu referire la dispozițiile art. 113 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală. Mai precis, dacă cerința impusă de textul de lege mai sus arătat, existența certificatului de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale locale datorate autorității administrației publice locale a fost sau nu îndeplinită la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor deciziei Curții de apel, acestea conțin argumentele, cu trimite la mijloacele de probă administrate în cauză, care au format convingerea instanței în sensul că sancțiunea nulității de drept prevăzută de art. 113 alin. (5) C. proc.

civ. nu este incidentă în cauză, ceea ce permite concluzia că decizia este motivată. Recurenții invocă și pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. ce consacră ipoteze diferite tot pentru nemotivarea hotărârii în sensul existenței unor contradicții între considerente și dispozitiv, apreciindu-se că reținerea calității procesuale active și a interesului reclamanților determină admiterea acțiunii formulate așa încât soluția pronunțată, respingerea acțiunii, este contradictorie. Critica este nefondată întrucât calitatea procesuală și interesul, alături de dreptul afirmat și capacitatea procesuală, sunt condiții de exercițiu ale acțiunii civile. Îndeplinirea condițiilor de exercițiu ale acțiunii civile nu determină, prin ele însele, admiterea, de plano, a cererii de chemare în judecată, fiind necesară administrarea de probe în susținerea demersului judiciar.

Tot ca motiv de modificare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este invocată și existența unui motiv străin de natura pricinii și anume considerentele referitoare la buna credință a părților contractante, câtă vreme în cauză se discută o nulitate absolută și nu aspecte subiective ce țin de conduita părților. Instanța superioară de fond, analizând criticile formulate în calea devolutivă de atac, și-a motivat decizia exclusiv prin raportare la probele administrate și la textul de lege incident în cauză, fără considerații legate de conduita subiectivă a contractanților. O astfel de motivare se regăsește în hotărârea primei instanțe, care însă nu a fost însușită de instanța de apel.

Ca atare, critica este nefondată. Cu privire la criticile privind neconformitatea certificatului de atestare fiscală din 16 iunie 2008 eliberat de Primăria Biharia cu dispozițiile art. 113 alin. (5) C. proc. fisc., republicat, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte reține următoarele: Alin. (5) al art. 113 sancționează cu nulitatea de drept actele prin care se înstrăinează terenuri în absența certificatului de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale locale pe a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează. Potrivit dispozițiilor art. 219 alin. (1) lit. b) din același act normativ neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege a bunurilor și veniturilor impozabile constituie contravenție ce este sancționată cu o amendă de la 50 lei la 1.500 lei pentru persoanele fizice conform art. 219 alin. (2) lit. d) din același act normativ.

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 169 din 14 iulie 2009 a statuat constituționalitatea textului de lege incident în cauză, reținând că rațiunea care a stat la baza soluției legislative criticate a fost crearea unui climat de stabilitate și securitate juridică, precum și preocuparea statului în a găsi metode eficiente pentru a determina contribuabilul să își execute obligațiile fiscale, indiferent de natura și cuantumul lor. O asemenea măsură este expresia obligației pozitive a statului de a asigura ritmicitatea și certitudinea alimentării bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligațiilor fiscale care revin în sarcina contribuabililor.

Prin urmare, faptul că legiuitorul a condiționat înstrăinarea unui teren sau a unei clădiri de stingerea tuturor creanțelor fiscale locale ale titularului dreptului de proprietate nu echivalează cu instituirea unei incapacități de a vinde sau de a dona bunul imobil în cauză, ci, din contră, o asemenea condiționare este menită să asigure în mod eficient îndeplinirea unei obligații legale și constituționale a persoanelor fizice sau juridice, și anume plata sarcinilor fiscale, indiferent de natura lor, la bugetele locale. În cauză, condiția prevăzută de art. 113 alin. (3) a fost îndeplinită câtă vreme autoritatea fiscală atestă că pârâtul K.A. nu figurează cu debite restante, menționându-se că bunul, terenul în litigiu, se poate înstrăina sau ipoteca.

Astfel, autoritatea fiscală - serviciul financiar al comunei Biharia atestă prin certificatul din 16 iunie 2008 că K.A. nu figurează cu debite restante și că bunul se poate înstrăina sau ipoteca. Coroborând textele de lege arătate cu decizia Curții Constituționale rezultă că doar absența certificatului de atestare fiscale atrage nulitatea de drept a contractului de vânzare - cumpărare, omisiunea vânzătorului de a declara bunul supus impozitării constituind contravenție ce se sancționează ca atare. Înalta Curte, reținând că motivele de modificare invocate nu sunt incidente în cauză, va respinge recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B.B. și B.I. împotriva deciziei nr. 113/ A din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2011.