FALTER ZEITSCHRIFTEN GMBH v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
FALTER ZEITSCHRIFTEN GMBH v. AUSTRIA (CtEDO, 2007)
Societatea reclamantă, Flater Zeitschriften GmbH, este proprietarul și editorul ziarului săptămânal Flater, care are sediul social în Viena. A fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Noll, avocat practicant la Viena. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl F. Trauttmansdorff, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În toamna anului 2000, un ofițer de poliție a dezvăluit că el și unii colegi au transmis în mod repetat datele din calculatorul central al poliției către funcționarii Partidului Libertății austriac (FPÖ). Ulterior au fost deschise anchete penale împotriva mai multor persoane, printre care dl Kabas și dl Kreiβl, care au fost, respectiv, liderul filialei din Viena a FPÖ și secretarul său. În mai 2002 au fost întrerupte anchete penale împotriva dlui Kabas. Dl Kreiβl a fost condamnat de instanța de primă instanță în toamna anului 2002, dar a fost ulterior achitată în apel. Între timp, la 30 aprilie 2002, societatea reclamantă a publicat un articol de o pagină într-o ediție a lui Flater care face comentarii cu privire la procedura și la rezultatul anchetelor. Trecerea relevantă cu privire la dl Kabas și dl Kreiβl a citit după cum urmează: „...Comisia a investigat și a propus judecătorului de instruire să fie ordonată detenție preliminară pentru Hilmar Kabas, șeful FPÖ din Viena și Michael Kreiβl, secretarul său. Cu toate acestea, aceste persoane erau amândoi imune. Nici detenția preliminară, nici căutarea domiciliară nu ar putea fi ordonată rapid. În acele săptămâni, la sediul FPÖ din Viena, atât de mult material, ca niciodată în anii anteriori, a fost trecut prin triturator. Dosarele au fost descoperite cu unii oficiali AUF [uniunea polițică a forței de muncă] în care doar acele pasaje care urmează să fie găsite în comunicatele de presă FPÖ au fost evidențiate în galben .... „ Referindu-se la penultima propoziție a acestui pasaj, dl Kabas și dl Kreiβl au inițiat o procedură în Curtea Penală Regională de la Viena (Landesgericht für Strafsachen), cerând o compensație și cerând o ordonanță de publicare a hotărârii în temeiul articolelor 6 și 7b din Legea Media (Mediengesetz). La 4 martie 2003, Curtea Regională a organizat o audiere orală și a examinat trei martori solicitați de apărare. Ofițerul de presă al Partidului Verde din Viena (Die Grünen), care avea sediile sale în cadrul FPÖ din Viena, a declarat că în momentul în care ușile filialei FPÖ au fost închise și au existat zvonuri că trituratorul a fost în utilizare continuă. Curtea a examinat, de asemenea, doi jurnaliști din Salzburger Nachrichten, un ziar ziar austriac care a raportat asupra acestei chestiuni. Ambele au declarat că două surse independente, anonim, au confirmat că, în momentul respectiv, o mare cantitate de hârtie referitoare la „scandalul de informare politică” a fost destrusă în sediul FPÖ din Viena. Cu toate acestea, jurnaliștii au refuzat să furnizeze informații suplimentare privind sursele lor.În aceeași zi, Curtea a constatat că declarația ofensivă constituie difamarea în temeiul art. 111 din Codul Penal (Strafgesetzbuch) și a încălcării presupunerii de nevinovăție a dlui Kabas și a dlui Kreiβl, astfel cum se prevede în art. 7b din Legea media (Mediengesetz). Acesta a ordonat societății reclamante să plătească 1,500 de euro (EUR) în despăgubire dlui Kabas și, respectiv, dlui Kreiβl, să publice hotărârea și să plătească costurile procedurii fiecăruia dintre ele. Curtea a constatat că declarația ofensivă, citită în contextul său, a sugerat că dl Kabas și dl Kreiβl s-au distrus dovezi privind procedurile penale instituite împotriva lor sau cel puțin au aprobat această distrugere. Această lectură a apărut, de asemenea, logică având în vedere faptul că dl Kabas și dl Kreiβl ar fi beneficiat cel mai mult de distrugerea acestor materiale și că acestea au fost ambele, în pozițiile lor respective, persoanele responsabile. Cu toate acestea, dovezile obținute în cadrul procesului nu au fost suficiente pentru a dovedi această afirmație, deoarece martorii nu au putut depune mărturie a ceea ce au perceput. În plus, societatea reclamantă nu a dat dlui Kabas și dl Kreiβl posibilitatea de a face observații cu privire la acuzațiile formulate împotriva lor. În cele din urmă, instanța a remarcat că articolul nu se referă la Salzburger Nachrichten și, prin urmare, a respins argumentul societății reclamante că declarația de ofensivă este o citație neutră. Societatea reclamantă a apelat împotriva acestei hotărâri. Acesta a susținut că Curtea Regională ar fi trebuit să audă un reprezentant din administrarea sediilor în cauză, care ar fi putut declara că, în timpul respectiv, mai multe hârtii decât media au fost puse prin triturare de către partea FPÖ. Curtea ar fi trebuit să examineze în continuare autorul articolului pentru a-i oferi posibilitatea de a dovedi că s-a respectat diligența jurnalistică. În plus, s-a plâns că, având în vedere dovezile furnizate de martori în procesul, instanța ar fi trebuit să ajungă la concluzia că existau suficiente dovezi ale veracității declarațiilor ofensive. La 8 septembrie 2003, Curtea de Apel din Viena (Oberlandesgericht) a confirmat hotărârea Curții Regionale, dar a crescut suma compensației care urmează să fie plătită dlui Kabas și, respectiv, dlui Kreiβl, la 3.000 EUR. Acesta a remarcat faptul că cererea societății reclamante de examinare a unui reprezentant al sediilor în cauză nu a fost depusă în mod corespunzător, deoarece aceaceasta a fost depusă numai în documente scrise înainte și nu în cadrul procesului. În orice caz, o declarație că mai multă hârtie decât media a fost pusă prin triturator nu ar dovedi că, de fapt, a fost dovada referitoare la „aventura privind informațiile politice” care a fost distrusă. Examinarea autorului articolului pentru a dovedi că diligența jurnalistică a fost respectată nu a fost necesară. Societatea reclamantă a recunoscut că dl Kabas și dl Kreiβl nu au fost consultate înainte de scrisul articolului și nu a afirmat că au existat circumstanțe excepționale, cum ar fi documentele oficiale, pentru a dovedi declarația în cauză, care ar fi fost exonerată de această obligație. Curtea a remarcat în cele din urmă că evaluarea dovezii este o chestiune care trebuie tratată de către instanțe. În acest caz, instanța nu a putut ajunge la concluzia că informațiile furnizate de surse anonime au fost fiabile și credibile, deoarece declarațiile jurnaliștilor în acest sens ar trebui considerate evaluări necorroborate de către martori. În orice caz, aceste declarații pur și simplu au afirmat că multe materiale au fost distruse, dar nu au dovedit că dl Kabas și dl Kreiβl au fost implicați.