ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2622/2013

Prin Sentința civilă

nr. 244/D din 17 septembrie 2010, Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins

contestația la titlu formulată de Orașul Predeal, prin primar, în

contradictoriu cu intimații P.K.M., P.A., F.F., A.R.V. și A.R., împotriva

Sentinței civile nr. 164 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Brașov, reținând, în

esență, că, deși într-o asemenea procedură nu se pot deduce judecății decât

vicii și nelegalități ale actelor de executare ulterioare hotărârii care se

execută, prin motivele formulate, contestatorul critică, în realitate,

legalitatea soluției conținută în hotărârea atacată, respectiv, chestiuni referitoare

la modalitatea de soluționare a anumitor capete de cerere, ceea ce nu poate fi

primit.

Prin Decizia civilă

nr. 14/Ap din 2 februarie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a

respins, ca nefondat, apelul contestatorului împotriva acestei hotărâri.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că, instituția juridică a contestației la

titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi

valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu este și nu

poate fi considerată un mijloc procedural destinat a anula sau modifica însuși

titlu executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul

căilor legale de atac. Cu alte cuvinte, instanța competentă a soluționa

contestația nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care

sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă sau

irevocabilă. O soluție contrară ar impieta în mod grav principiul autorității

de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Or, în speță nu este

vorba de o veritabilă interpretare a titlului executoriu ci, așa cum corect a

apreciat instanța de fond, de modificarea dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul Orașul Predeal, prin primar, arătând că

în mod greșit instanțele anterioare au reținut că pe această cale nu pot fi

aduse modificări de fond hotărârii judecătorești și nici nu se poate dispune

modificarea dispozitivului acesteia, întrucât nu s-a solicitat modificarea

titlului executoriu, ci lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării acestei

hotărâri.

În acest sens, arată

că, deși titlul executoriu dispune asupra obligației UAT de reparație în

echivalent sub formă de teren în compensare, iar în subsidiar de acordare a

despăgubirilor bănești, somația emisă în dosarul execuțional conține obligația

expresă de plată a creanței și a cheltuielilor de executare calculate de

executor procentual la valoarea creanței.

Aceasta înseamnă că,

deși obligația de plată a unei sume de bani este o obligație subsidiară, cu

încălcarea dispozițiilor legale în materie, executorul o transformă în

obligație principală, în condițiile în care contestatorul a identificat pe raza

localității imobile ce ar putea fi acordate în compensare.

Recurentul

contestator mai arată că însuși titlul executor este dat în lipsa unui temei

legal, în sensul că în ipoteza lipsei bunurilor sau serviciilor, instanța

obligă unitatea administrativ-teritorială la acordarea de despăgubiri bănești

în cuantumul arătat în dispozitivul hotărârii respective, deși singura

obligație conform legii ce revine recurentului-contestator este aceea de a

emite dispoziție motivată privind propunerea de despăgubiri bănești.

Înalta Curte constată

perimat recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul declarat de

contestatorul Orașul Predeal, prin primar, împotriva Deciziei civile nr. 14/Ap

din 2 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, la data de 14 aprilie 2011, judecata cauzei fiind

suspendată la data de 8 februarie 2012, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., dată de la care nici una din părți nu a mai efectuat vreun act de

procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol

în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ. la

data de 18 martie 2013, părțile fiind legal citate pentru termenul din 15 mai

2013.

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, “orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an".

Perimării i s-a

atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune

procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o

prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în

judecată.

Reglementată ca o

excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind

judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale

este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută,

întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul

părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni

însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a

procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție

simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de

timp reglementat de lege.

În speță, de la data

când a intervenit suspendarea, respectiv, 8 februarie 2012, și până la data

repunerii pe rol din oficiu, și anume, 18 martie 2013, nici una din părți nu a

întrerupt cursul judecății, lăsând în nelucrare recursul.

Față de cele ce

preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei

părții, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 248 alin.

(1) C. proc. civ. și perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de contestatorul Orașul Predeal, prin primar, împotriva

Deciziei nr. 14/Ap din 2 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2013.

Procesat de GGC - DG