ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1959/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 685/118/2011 reclamantul C.C. și C.N. au chemat în judecată pârâții Orașul Năvodari, Primăria Orașului Năvodari și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 pentru a se dispune anularea, în parte, a Hotărârii nr. 2 din 22 decembrie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor datorate contestatorilor pentru terenul expropriat în suprafață de 717 mp, urmând să se stabilească valoarea reală a despăgubirilor. Prin Sentința civilă nr. 1989 din 17 aprilie 2012 Tribunalul Constanța a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că pretențiile reclamanților de majorare a cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 3 din 3 martie 2011 de îndreptare a erorii strecurată în Hotărârea nr. 2 din 22 decembrie 2010 pentru terenul expropriat în suprafață de 717 mp situat în localitatea Năvodari sunt neîntemeiate, valoarea de 235.601,03 RON propusă de expropriator fiind corespunzătoare valorii de circulație a terenului mai sus menționat.

Prin Decizia civilă nr. 103C din 26 septembrie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis apelul reclamanților, a schimbat, în parte, hotărârea atacată în sensul că a anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 2 din 22 decembrie 2010 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul orașului Năvodari și a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților pentru terenul expropriat la suma de 312.500 RON, a menținut restul dispozițiilor Hotărârii nr. 2/2012 și ale sentinței atacate și a respins ca nefondată cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a arătat că valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicele bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, destinația terenului la momentul exproprierii, caracterul de teren construit sau neconstruit, și nu în ultimul rând în raport de criteriul cerere-ofertă la momentul expertizării, acest ultim criteriu reflectând și efectele crizei economice ce a afectat piața imobiliară din România. Terenul supus exproprierii este un teren intravilan, în suprafață de 717 mp situat în orașul Năvodari, Zona Hanul Piraților, str. H8 nr. 2, lot 2, zona fiind formată din spații de cazare și locuințe individuale, cu acces la toate utilitățile.

Curtea de apel a constatat că prima instanță în mod neîntemeiat a înlăturat expertiza efectuată în instanță, cât timp ambele rapoarte de evaluare au avut în vedere numai oferte de vânzare, iar nu de contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenuri similare, metoda de evaluare a terenului utilizată atât în procedura administrativă (raport de evaluare realizat de S.C. M.C.S. S.R.L.) cât și în cadrul procedurii judiciare a fost aceea a comparației directe. În consecință, s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să obțină pentru terenul expropriat o despăgubire de 312.500 RON reprezentând 100 euro/mp aceasta fiind valoarea reală, de piață a terenului la data evaluării conform metodei comparației directe.

Cu privire la contravaloarea lucrărilor de amenajare a unei parcări auto necesară pentru deservirea clubului I., instanța de apel a reținut că pe terenul înstrăinat reclamanților prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 117/2007 se află o platformă betonată, aflată într-un stadiu avansat de uzură, ce necesita reparații. Faptul că reclamanții, după cumpărarea Clubului I., au folosit această platformă cu destinația de parcare auto, nu echivalează cu existența în patrimonial expropriaților a unei lucrări de investiție reprezentând parcare auto, - lucrare pentru care ar fi fost îndreptățiți să obțină despăgubiri în urma eventualei demolări și a exproprierii terenului aferent acestei lucrări.

Singurul prejudiciu pe care l-ar fi putut suporta reclamanții prin expropriere ar fi putut fi eventual reprezentat de contravaloarea dalelor de beton ce formau platforma betonată și care erau incorporate în teren la data cumpărării bunului, dar o asemenea cerere nu s-a formulat în cauză. De altfel, se reține că terenul în litigiu se învecinează cu terenuri proprietatea Orașului Năvodari, iar expropriatorul a propus reclamanților acordarea unei suprafețe de teren în compensare pentru terenul expropriat, și care ar fi permis realizarea construcției unei parcări, fără investiții suplimentare de consolidare și terasare a malurilor terenului rămas în proprietatea reclamanților după expropriere, dar reclamanții au refuzat această ofertă, optând pentru acordarea de despăgubiri.

Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs, pentru nelegalitate, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții au susținut că au calitatea de coproprietari ai imobilului teren expropriat, din care o parte de 717 mp face parte din amplasamentul lucrării de utilitate publică, conform Hotărârii nr. 2/2010 emisă de pârâtă. Au susținut că instanța de apel ar fi interpretat greșit înscrisurile referitoare la existența unei parcări pe terenul expropriat. De asemenea, tot din interpretarea greșită a înscrisurilor aflate la dosar, s-a reținut că recurenții ar fi refuzat oferta de acordare a unui teren în compensare. Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte a apreciat că recursul este nul pentru următoarele considerente: Fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în art 304 C. proc.

civ. Conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. Deși recurenții au invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca temei de drept al recursului, nu au indicat ce text legal ar fi fost greșit aplicat de către instanța de apel. Criticile formulate de aceștia se referă la netemeinicia hotărârii atacate și la greșita interpretare a probelor administrate în cauză. Întrucât aspectele invocate de recurenți nu au făcut posibilă încadrarea lor într-unul din motivele stabilite prin art. 304 C. proc. civ., așa cum impune art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., instanța va aplica sancțiunea nulității căii de atac. Nu au fost găsite motive de ordine publică, pe care instanța să le fi invocat din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanții C.C. și C.N. împotriva Deciziei civile nr. 103C din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG