ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1959/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 685/118/2011 reclamantul

C.C. și C.N. au chemat în judecată pârâții Orașul Năvodari, Primăria Orașului

Năvodari și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 pentru a se dispune

anularea, în parte, a Hotărârii nr. 2 din 22 decembrie 2010 emisă de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor datorate contestatorilor pentru terenul expropriat în suprafață

de 717 mp, urmând să se stabilească valoarea reală a despăgubirilor.

Prin Sentința civilă

nr. 1989 din 17 aprilie 2012 Tribunalul Constanța a respins acțiunea

reclamanților ca nefondată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut în esență că pretențiile

reclamanților de majorare a cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea

nr. 3 din 3 martie 2011 de îndreptare a erorii strecurată în Hotărârea nr. 2

din 22 decembrie 2010 pentru terenul expropriat în suprafață de 717 mp situat

în localitatea Năvodari sunt neîntemeiate, valoarea de 235.601,03 RON propusă

de expropriator fiind corespunzătoare valorii de circulație a terenului mai sus

menționat.

Prin Decizia civilă

nr. 103C din 26 septembrie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a

admis apelul reclamanților, a schimbat, în parte, hotărârea atacată în sensul

că a anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 2 din 22

decembrie 2010 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 constituită la

nivelul orașului Năvodari și a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate

reclamanților pentru terenul expropriat la suma de 312.500 RON, a menținut

restul dispozițiilor Hotărârii nr. 2/2012 și ale sentinței atacate și a respins

ca nefondată cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a arătat că valoarea de piață a imobilului expropriat se

impune a fi determinată în raport de toate caracteristicele bunului prin

raportare la amplasamentul acestuia, destinația terenului la momentul

exproprierii, caracterul de teren construit sau neconstruit, și nu în ultimul

rând în raport de criteriul cerere-ofertă la momentul expertizării, acest ultim

criteriu reflectând și efectele crizei economice ce a afectat piața imobiliară

din România.

Terenul supus

exproprierii este un teren intravilan, în suprafață de 717 mp situat în orașul

Năvodari, Zona Hanul Piraților, str. H8 nr. 2, lot 2, zona fiind formată din

spații de cazare și locuințe individuale, cu acces la toate utilitățile.

Curtea de apel a

constatat că prima instanță în mod neîntemeiat a înlăturat expertiza efectuată

în instanță, cât timp ambele rapoarte de evaluare au avut în vedere numai

oferte de vânzare, iar nu de contracte de vânzare-cumpărare cu privire la

terenuri similare, metoda de evaluare a terenului utilizată atât în procedura

administrativă (raport de evaluare realizat de S.C. M.C.S. S.R.L.) cât și în

cadrul procedurii judiciare a fost aceea a comparației directe.

În consecință, s-a

constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să obțină pentru terenul expropriat

o despăgubire de 312.500 RON reprezentând 100 euro/mp aceasta fiind valoarea

reală, de piață a terenului la data evaluării conform metodei comparației

directe.

Cu privire la

contravaloarea lucrărilor de amenajare a unei parcări auto necesară pentru

deservirea clubului I., instanța de apel a reținut că pe terenul înstrăinat

reclamanților prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 117/2007 se află o

platformă betonată, aflată într-un stadiu avansat de uzură, ce necesita

reparații.

Faptul că

reclamanții, după cumpărarea Clubului I., au folosit această platformă cu

destinația de parcare auto, nu echivalează cu existența în patrimonial

expropriaților a unei lucrări de investiție reprezentând parcare auto, -

lucrare pentru care ar fi fost îndreptățiți să obțină despăgubiri în urma

eventualei demolări și a exproprierii terenului aferent acestei lucrări.

Singurul prejudiciu pe care l-ar fi putut suporta reclamanții prin expropriere

ar fi putut fi eventual reprezentat de contravaloarea dalelor de beton ce

formau platforma betonată și care erau incorporate în teren la data cumpărării

bunului, dar o asemenea cerere nu s-a formulat în cauză.

De altfel, se reține

că terenul în litigiu se învecinează cu terenuri proprietatea Orașului

Năvodari, iar expropriatorul a propus reclamanților acordarea unei suprafețe de

teren în compensare pentru terenul expropriat, și care ar fi permis realizarea

construcției unei parcări, fără investiții suplimentare de consolidare și

terasare a malurilor terenului rămas în proprietatea reclamanților după

expropriere, dar reclamanții au refuzat această ofertă, optând pentru acordarea

de despăgubiri.

Împotriva acestei

decizii reclamanții au declarat recurs, pentru nelegalitate, întemeiat în drept

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții au

susținut că au calitatea de coproprietari ai imobilului teren expropriat, din

care o parte de 717 mp face parte din amplasamentul lucrării de utilitate

publică, conform Hotărârii nr. 2/2010 emisă de pârâtă.

Au susținut că

instanța de apel ar fi interpretat greșit înscrisurile referitoare la existența

unei parcări pe terenul expropriat.

De asemenea, tot din

interpretarea greșită a înscrisurilor aflate la dosar, s-a reținut că

recurenții ar fi refuzat oferta de acordare a unui teren în compensare.

Analizând decizia

recurată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta

Curte a apreciat că recursul este nul pentru următoarele considerente:

Fiind o cale

extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de

nelegalitate, limitativ prevăzute în art 304 C. proc. civ.

Conform art. 306

alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage

nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor

într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

Deși recurenții au

invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca temei de drept al recursului, nu au indicat

ce text legal ar fi fost greșit aplicat de către instanța de apel.

Criticile formulate

de aceștia se referă la netemeinicia hotărârii atacate și la greșita

interpretare a probelor administrate în cauză.

Întrucât aspectele

invocate de recurenți nu au făcut posibilă încadrarea lor într-unul din

motivele stabilite prin art. 304 C. proc. civ., așa cum impune art. 306 alin.

(3) C. proc. civ., instanța va aplica sancțiunea nulității căii de atac.

Nu au fost găsite

motive de ordine publică, pe care instanța să le fi invocat din oficiu, în

condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamanții C.C. și C.N. împotriva Deciziei civile nr. 103C din 26

septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG