ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5957/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Orașul Săliște, Consiliul Local Săliște, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte PHARE, a solicitat suspendarea executării titlului de creanță: Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 7 august 2012 privind proiectul „Reabilitare drum de acces la comunitatea romilor, localitatea M., oraș Săliște” înregistrat la Primăria orașului Săliște din 13 august 2012, pentru creanța în valoare de 160.850,25 RON.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin nota de constatare din 7 august 2012 întocmită de către pârât s-a reținut la pct. 9 următoarea abatere: „Nerespectarea cerințelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență”. Totodată, la același punct s-a aplicat corecția: „25% din valoarea contractului din data de 17 aprilie 2009, respectiv 25% din suma totală plătită pentru contractul menționat de 227.778,51 euro = 56.944,63 euro „prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, conform O.U.G. nr. 66/2011. Cuantumul creanței bugetare a fost determinat la suma de 35.442,34 euro reprezentând echivalentul a 160.850,25 RON.

Reclamantul a susținut că, față de cuantumul ridicat al creanței stabilite, executarea ar putea duce la perturbarea activității curente a instituției publice prin indisponibilizarea resurselor financiare necesare acestei activități, precum și blocarea unor proiecte de investiții aflate în derulare. În drept, s-au invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ coroborat cu art. 50 alin. (8) și (9) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1.

Prin sentința nr. 4371 din data de 4 decembrie 2012, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că obiectul acțiunii îl reprezintă suspendarea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte PHARE, competența instanței fiind determinată de poziția organului emitent în sistemul administrației publice. 2.2.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 29 din data de 28 ianuarie 2013, a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competența de soluționare a acțiunii prin care reclamantul Orașul Săliște, Consiliul local, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte PHARE, a solicitat suspendarea titlului de creanță: nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 7 august 2012 emisă de autoritatea pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că obiectul cauzei îl constituie suspendarea unui act administrativ ce privește o creanță bugetară, competența de soluționare fiind stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ a cărui suspendare este solicitată de către reclamant, cuantum care nu depășește pragul de 500.000 RON, fiind lipsit de relevanță faptul că se solicită suspendarea executării unui act emis de o autoritate centrală. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc.

civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Verificând cauza, Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Din actele depuse la dosar, se constată că litigiul are ca obiect suspendarea executării titlului de creanță: nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 7 august 2012 privind proiectul „Reabilitare drum de acces la comunitatea romilor, localitatea M., oraș Săliște” înregistrat la Primăria orașului Săliște din 13 august 2012, emis de Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte PHARE.

Art.10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ. Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior. Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, suspendarea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competența instanței de contencios administrativ și fiscal urmează a fi stabilită în funcție de rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanță. Față de cele expuse și în considerarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Orașul Săliște, Consiliul Local și Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte PHARE în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.