ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5957/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii și procedura

derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, reclamantul Orașul Săliște, Consiliul Local Săliște, prin Primar, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte PHARE, a

solicitat suspendarea executării titlului de creanță:

Nota de Constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare din 7 august 2012 privind proiectul „Reabilitare

drum de acces la comunitatea romilor, localitatea M., oraș Săliște” înregistrat

la Primăria orașului Săliște din 13 august 2012, pentru creanța în valoare de 160.850,25

RON.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin nota de constatare din 7 august 2012 întocmită de către

pârât s-a reținut la pct. 9 următoarea abatere: „Nerespectarea cerințelor privind

asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență”. Totodată, la același

punct s-a aplicat corecția: „25% din valoarea contractului din data de 17

aprilie 2009, respectiv 25% din suma totală plătită pentru contractul menționat

de 227.778,51 euro = 56.944,63 euro „prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor

apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor publice

naționale aferente acestora, conform O.U.G. nr. 66/2011. Cuantumul creanței bugetare

a fost determinat la suma de 35.442,34 euro reprezentând echivalentul a 160.850,25

RON.

Reclamantul a susținut

că, față de cuantumul ridicat al creanței stabilite, executarea ar putea duce la

perturbarea activității curente a instituției publice prin indisponibilizarea resurselor

financiare necesare acestei activități, precum și blocarea unor proiecte de investiții

aflate în derulare.

În drept, s-au invocat

prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ coroborat

cu art. 50 alin. (8) și (9) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea

și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene

și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Hotărârile care au generat

conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința

nr. 4371 din data de 4 decembrie 2012, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată

din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții

de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență,

că obiectul acțiunii îl reprezintă suspendarea unui act administrativ emis de o

autoritate publică centrală, Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și

Contracte PHARE, competența instanței fiind determinată de poziția organului emitent

în sistemul administrației publice.

2.2. Învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 29 din data de 28 ianuarie 2013, a admis excepția necompetenței materiale

invocate din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competența de soluționare

a acțiunii prin care reclamantul Orașul Săliște, Consiliul local, prin Primar, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte

PHARE, a solicitat suspendarea titlului de creanță: nota de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare din 7 august 2012 emisă de autoritatea

pârâtă.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

a reținut, în esență, că obiectul cauzei îl constituie suspendarea unui act administrativ

ce privește o creanță bugetară, competența de soluționare fiind stabilită exclusiv

în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ a cărui

suspendare este solicitată de către reclamant, cuantum care nu depășește pragul

de 500.000 RON, fiind lipsit de relevanță faptul că se solicită suspendarea executării

unui act emis de o autoritate centrală.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului

de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Verificând cauza, Curtea

constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de

Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Din actele depuse la dosar,

se constată că litigiul are ca obiect suspendarea executării titlului de creanță:

nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 7

august 2012 privind proiectul „Reabilitare drum de acces la comunitatea romilor,

localitatea M., oraș Săliște” înregistrat la Primăria orașului Săliște din 13

august 2012, emis de Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte

PHARE.

Art.10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, modificată prevede următoarele:

„Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000

RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Prin urmare, specificul

litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația

publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința

competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea competenței

materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii:

- criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative

cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

În cauza de față, este

aplicabil primul criteriu enunțat anterior.

Având în vedere obiectul

cererii de chemare în judecată, suspendarea unui act administrativ emis de o autoritate

publică centrală, competența instanței de contencios administrativ și fiscal urmează

a fi stabilită în funcție de rangul organului emitent al cărui act este atacat în

instanță.

Față de cele expuse și

în considerarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului

de competență, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe Orașul Săliște, Consiliul Local și Ministerul

Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte PHARE în favoarea Curții de Apel

Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 iunie 2013.