ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5615/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta R.M., în contradictoriu

cu pârâtele Uniunea Națională a Notarilor din România (U.N.N.R.) și S.C. I.S.

S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor la înscrierea în Registrul Național

Notarial al Regimurilor Matrimoniale a convenției matrimoniale încheiată la 21

octombrie 1999 conform extrasului de căsătorie al numiților G.C. și reclamantă.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că la sfârșitul anului 2011 a solicitat pârâtelor

prin intermediul B.N.P. B.C. ca în baza Ordinului Ministrului Justiției

1786/C/2011 înscrierea convenției matrimoniale în Registrul Național Notarial

al Regimurilor Matrimoniale, însă societatea pârâtă i-a răspuns în martie 2012

că nu poate înscrie convenția deoarece este încheiată ulterior intrării în

vigoare a C. civ.

instanțe

Prin Sentința nr. 190

din 9 octombrie 2012, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată, acțiunea

formulată de reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a

Notarilor Publici din România și SC I.S. SRL București.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de apel a reținut în esență că reclamanta a solicitat înscrierea

regimului matrimonial în Registrul Național Notarial al Regimurilor

Matrimoniale în condițiile Ordinului nr. 1786/C/2011, solicitarea fiindu-i

refuzată de pârâte pe motiv că era necesară înscrierea actului de căsătorie.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că reclamanta nu a făcut astfel, că în

convenția matrimonială invocată nu a fost dovedită respectarea dispozițiilor

art. 41 alin. (3) din Legea nr. 119/1996.

Conchizând, prima

instanță a constatat că prin Adresa nr. 905 din 28 mai 2012 societatea pârâtă

i-a comunicat necesitatea transcrierii actului de căsătorie încheiat în Italia.

în cauză

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a declarat recurs R.M. criticând sentința

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, reclamanta a arătat că a solicitat obligarea pârâtelor la înscrierea

în Regimul Național Notarial al regimurilor Matrimoniale a convenției

matrimoniale încheiate la data 21 octombrie 1999 conform extrasului de

căsătorie al reclamantei cu numitul G.G.

În opinia recurentei,

sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât actul de

căsătorie încheiat la data 21 octombrie 1999 a fost transcris în registrul de

stare civilă al Primăriei Municipiului Bacău în 20 noiembrie 2000, așa cum

rezultă din copia conformă cu originalul de pe certificatul de căsătorie.

Recurenta a mai

arătat că instanța nu i-a pus în vedere să facă dovada că a efectuat

transcrierea actului de căsătorie încheiat în Italia, iar din adresa din 24

noiembrie 2011 emisă de Direcția Publică de Evidență a Persoanelor Bacău

rezultă că înscrierea convențiilor matrimoniale se face de către

Administratorul Național al Regimurilor Matrimoniale.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând sentința

atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor

art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

și de drept relevante

Reclamanta a

solicitat instanței obligarea pârâtelor la înscrierea în Registrul Național

Notarial al Regimurilor Matrimoniale a convenției matrimoniale încheiată la 21

octombrie 1999 conform extrasului de căsătorie supus controlului de legalitate

refuzul nejustificat al pârâtelor de a-i înscrie convenția matrimonială din 21

octombrie 1999 în Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale,

conform extrasului de căsătorie.

Prima instanță a

respins acțiunea ca nefondată, opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Instanța de control

judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art.

261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanță a expus în mod

convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.

Criticile dezvoltate

în cererea de recurs reiau, în esență, susținerile expuse de

reclamata-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanța de fond

pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Cu prima instanță,

acțiunea este nefondată, întrucât formalitățile de publicitate solicitate de

reclamantă puteau fi făcute de către Starea civilă sau de unul dintre soți

numai după menționarea pe certificatul de căsătorie a regimului matrimonial al

separației de bunuri ales de soții R.M. și C.G., procedură care nu a fost

îndeplinită în cauză.

Înalta Curte constată

că, în speță, reclamanta deși a transcris în registrul de stare civilă al

Primăriei Municipiului Bacău certificatul de căsătorie, totuși nu a solicitat

și menționarea pe certificatul de căsătorie a regimului matrimonial al

separației de bunuri ales, astfel că a fost transcrisă doar căsătoria nu și

regimul matrimonial al separației de bunuri ales.

De asemenea, contrar

susținerilor recurentei, Curtea constată că dispozițiile art. 10 din Normele

Metodologice privind Organizarea și Funcționarea Registrului Național al

Regimurilor Matrimoniale se referă la persoana desemnată cu înscrierea actelor

juridice încheiate de notarii străini sau alte autorități străine, în sensul că

numai persoana ce are funcția de administrator al Registrului Național Notarial

al Regimurilor Matrimoniale poate efectua operațiunea de înregistrare.

În fine, Înalta Curte

constată că atâta vreme cât reclamanta-recurentă nu a solicitat și

înregistrarea convenției matrimoniale în registrul de stare civilă al Primăriei

Municipiului Bacău, în cauză nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al

pârâtelor de a-i face înscrierea în Registrul Național Notarial al Regimurilor

Matrimoniale.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin.

(1) teza I C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.M. împotriva

Sentinței nr. 190 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2013.

Procesat de GGC - CL