ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5615/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Națională a Notarilor din România (U.N.N.R.) și S.C. I.S. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor la înscrierea în Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale a convenției matrimoniale încheiată la 21 octombrie 1999 conform extrasului de căsătorie al numiților G.C. și reclamantă. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la sfârșitul anului 2011 a solicitat pârâtelor prin intermediul B.N.P. B.C. ca în baza Ordinului Ministrului Justiției 1786/C/2011 înscrierea convenției matrimoniale în Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale, însă societatea pârâtă i-a răspuns în martie 2012 că nu poate înscrie convenția deoarece este încheiată ulterior intrării în vigoare a C. civ.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 190 din 9 octombrie 2012, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și SC I.S. SRL București. Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut în esență că reclamanta a solicitat înscrierea regimului matrimonial în Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale în condițiile Ordinului nr. 1786/C/2011, solicitarea fiindu-i refuzată de pârâte pe motiv că era necesară înscrierea actului de căsătorie. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că reclamanta nu a făcut astfel, că în convenția matrimonială invocată nu a fost dovedită respectarea dispozițiilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 119/1996.

Conchizând, prima instanță a constatat că prin Adresa nr. 905 din 28 mai 2012 societatea pârâtă i-a comunicat necesitatea transcrierii actului de căsătorie încheiat în Italia. 2. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a declarat recurs R.M. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că a solicitat obligarea pârâtelor la înscrierea în Regimul Național Notarial al regimurilor Matrimoniale a convenției matrimoniale încheiate la data 21 octombrie 1999 conform extrasului de căsătorie al reclamantei cu numitul G.G. În opinia recurentei, sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât actul de căsătorie încheiat la data 21 octombrie 1999 a fost transcris în registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului Bacău în 20 noiembrie 2000, așa cum rezultă din copia conformă cu originalul de pe certificatul de căsătorie.

Recurenta a mai arătat că instanța nu i-a pus în vedere să facă dovada că a efectuat transcrierea actului de căsătorie încheiat în Italia, iar din adresa din 24 noiembrie 2011 emisă de Direcția Publică de Evidență a Persoanelor Bacău rezultă că înscrierea convențiilor matrimoniale se face de către Administratorul Național al Regimurilor Matrimoniale. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând sentința atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtelor la înscrierea în Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale a convenției matrimoniale încheiată la 21 octombrie 1999 conform extrasului de căsătorie supus controlului de legalitate refuzul nejustificat al pârâtelor de a-i înscrie convenția matrimonială din 21 octombrie 1999 în Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale, conform extrasului de căsătorie. Prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, opinie împărtășită și de Înalta Curte. Instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanță a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.

Criticile dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, susținerile expuse de reclamata-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte. Cu prima instanță, acțiunea este nefondată, întrucât formalitățile de publicitate solicitate de reclamantă puteau fi făcute de către Starea civilă sau de unul dintre soți numai după menționarea pe certificatul de căsătorie a regimului matrimonial al separației de bunuri ales de soții R.M. și C.G., procedură care nu a fost îndeplinită în cauză. Înalta Curte constată că, în speță, reclamanta deși a transcris în registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului Bacău certificatul de căsătorie, totuși nu a solicitat și menționarea pe certificatul de căsătorie a regimului matrimonial al separației de bunuri ales, astfel că a fost transcrisă doar căsătoria nu și regimul matrimonial al separației de bunuri ales.

De asemenea, contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că dispozițiile art. 10 din Normele Metodologice privind Organizarea și Funcționarea Registrului Național al Regimurilor Matrimoniale se referă la persoana desemnată cu înscrierea actelor juridice încheiate de notarii străini sau alte autorități străine, în sensul că numai persoana ce are funcția de administrator al Registrului Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale poate efectua operațiunea de înregistrare. În fine, Înalta Curte constată că atâta vreme cât reclamanta-recurentă nu a solicitat și înregistrarea convenției matrimoniale în registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului Bacău, în cauză nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al pârâtelor de a-i face înscrierea în Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.M. împotriva Sentinței nr. 190 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013. Procesat de GGC - CL