ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4063/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată la data de 29 decembrie 2011 la Judecătoria Pitești

petenta F.D.M., domiciliată în Pitești,

Str. I.H. județul Argeș a contestat procesul verbal de constatare a contravenției

din data de 21 noiembrie 2011 emis de C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. București - S.D.N.

Pitești solicitând anularea acestuia.

Petenta a arătat că din cuprinsul procesului

verbal rezultă că la data de 28 mai 2011, ora 10:00 în punctul autostrada A1, km

70+460 m Petrești, Județul Dâmbovița a fost surprinsă conducând autoturismul fără

a deține rovinietă valabilă, motiv pentru care a fost amendată contravențional.

Judecătoria Pitești,

prin sentința civilă nr. 2725 din 19 martie

2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești

reținând că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 „Plângerea împreună cu

dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția".

Judecătoria Găești,

prin încheierea din data de 18 februarie

2013 a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Judecătoriei Pitești reținând că sunt

incidente prevederile art XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 1 februarie

2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, raportat la art. 10

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de

trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, modificată prin Legea nr. 2/2013,

fiind competentă instanța de la domiciliul reclamantei.

Judecătoria Pitești prin sentința civilă

nr. 5722 din 17 iunie 2013

și-a

declinat competența de soluționare în favoarea judecătoriei Găești reținând că

art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 reprezintă o derogare în ce privește

procesele în primă instanță și căile de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, iar prezenta plângere nu intră sub incidența O.G. nr. 15/2002. S-a mai

reținut că acțiunea este promovată anterior emiterii acestei ordonanțe.

Constatând intervenit conflictul negativ

de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal

învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe,

care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel

- în conformitate cu art 22 alin. (3) C.

proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Găești pentru considerentele ce succed:

În drept, potrivit prevederilor art. 32,

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare „plângerea

împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție

a fost săvârșită contravenția".

Obiectul cauzei este plângerea contravențională

împotriva procesului verbal de constatare a contravenției din data de 21 noiembrie

2011 emis de C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. București - S.D.N. Pitești.

Competența în soluționarea pricinii revine

instanței de la locul săvârșirii contravenției, în speță Judecătoriei Găești deoarece

în raza teritorială a sa a fost săvârșită contravenția.

Pentru determinarea competenței instanței

interesează locul unde a fost săvârșită contravenția și unde a fost încheiat procesul

verbal de constatare și sancționare a contravenției, prevederile legale fiind neechivoce

în acest sens.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță

în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare

a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

În consecință, art. XXIII din Legea

nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională și nu cuprinde dispoziții exprese cu

privire la materia contravențională. Așa fiind, prevederile Legii nr. 2/2013 nu

sunt aplicabile în această materie.

De ademenea, prevederile Legii nr. 2/2013

se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ

și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII

alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și

fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile

și proceselor în alte materii.

În speță, locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentei a fost punctul autostrada A 1, km 70+460 m Petrești,

Județul Dâmbovita zonă situată în circumscripția Judecătoriei Găești, așa încât

această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001.

Față de considerentele expuse, în conformitate

cu dispozițiile art. 20 și următoarele C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.