ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4063/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la data de 29 decembrie 2011 la Judecătoria Pitești petenta F.D.M., domiciliată în Pitești, Str. I.H. județul Argeș a contestat procesul verbal de constatare a contravenției din data de 21 noiembrie 2011 emis de C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. București - S.D.N. Pitești solicitând anularea acestuia. Petenta a arătat că din cuprinsul procesului verbal rezultă că la data de 28 mai 2011, ora 10:00 în punctul autostrada A1, km 70+460 m Petrești, Județul Dâmbovița a fost surprinsă conducând autoturismul fără a deține rovinietă valabilă, motiv pentru care a fost amendată contravențional. Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 2725 din 19 martie 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești reținând că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția". Judecătoria Găești, prin încheierea din data de 18 februarie 2013 a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Judecătoriei Pitești reținând că sunt incidente prevederile art XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, raportat la art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, modificată prin Legea nr. 2/2013, fiind competentă instanța de la domiciliul reclamantei.

Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr. 5722 din 17 iunie 2013 și-a declinat competența de soluționare în favoarea judecătoriei Găești reținând că art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 reprezintă o derogare în ce privește procesele în primă instanță și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, iar prezenta plângere nu intră sub incidența O.G. nr. 15/2002. S-a mai reținut că acțiunea este promovată anterior emiterii acestei ordonanțe. Constatând intervenit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în conformitate cu art 22 alin. (3) C. proc.

civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești pentru considerentele ce succed: În drept, potrivit prevederilor art. 32, alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția". Obiectul cauzei este plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției din data de 21 noiembrie 2011 emis de C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. București - S.D.N. Pitești. Competența în soluționarea pricinii revine instanței de la locul săvârșirii contravenției, în speță Judecătoriei Găești deoarece în raza teritorială a sa a fost săvârșită contravenția.

Pentru determinarea competenței instanței interesează locul unde a fost săvârșită contravenția și unde a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, prevederile legale fiind neechivoce în acest sens. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 : „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (… ) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul." Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi." De asemenea, alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale." În consecință, art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională și nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională.

Așa fiind, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie. De ademenea, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii. În speță, locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost punctul autostrada A 1, km 70+460 m Petrești, Județul Dâmbovita zonă situată în circumscripția Judecătoriei Găești, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001. Față de considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 20 și următoarele C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.