ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1747/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din 25 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 1952/1/325/2007, în baza dispozițiilor art. 243 pct. 5 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării apelurilor declarate de reclamanta SC P. SA Timișoara, precum și de pârâta SC L. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1782 din 14 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Timișoara, până la arătarea lichidatorului judiciar numit pentru reclamantă, potrivit dispozițiilor art. 245 pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea încheierii s-a reținut că există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care a fost anulată numirea lichidatorului judiciar care a procedat la distribuirea bunurilor aparținând SC P. SA către terții acționari și că fată de conținutul acestei hotărâri, concluzia care se impune este că toate actele îndeplinite la cererea acestui lichidator judiciar, inclusiv operațiunea de radiere a SC P. SA de la Registrul Comerțului, sunt anuiabile, trebuind să fie reluată procedura reorganizării judiciare, cu consecința reactivării capacității procesuale a reclamantei. Că în cauză există obligația reprezentării societății reclamante, aflate în insolvență, de către lichidator judiciar desemnat în condițiile legii speciale, care să asigure reprezentarea valabilă a părții în litigiul de față, vizând drepturile pretinse de societatea aflată în procedura reorganizării, fiind astfel incidente dispozițiilor art. 243 pct. 5 C. proc.

civ., Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC L. SRL, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că în mod greșit a reținut instanța că apelanta reclamantă se află în procedura reorganizării judiciare și a falimentului în condițiile în care societatea este dizolvată, urmare a Deciziei nr. 119/R/2011 și intrată în lichidare potrivit Legii nr. 11/1990, nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 85/2005 privind procedura insolvenței. În mod greșit instanța de apel a respins cererea de numire a unui curator, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 85/2006 care ar fi imperative și se aplică cu prioritate. Dispozițiile Legii nr. 85/2006, reținută de instanță ca fiind incidente în cauză, sunt străine de natura pricinii.

A arătat recurenta că într-o altă cauză, societatea în lichidare SC P. SA a fost reprezentată de un curator special, iar refuzul instanței de a numi un curator special constituie o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Procedura falimentului este reglementată de Legea specială nr. 85/2006 și nu trebuie confundată cu procedura lichidării judiciare reglementată de Legea nr,31/1990. Prin Decizia nr. 119/R/2011 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus dizolvarea societății reclamante iar potrivit art. 237 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 după rămânerea definitivă a hotărârii de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit acestei legi. Prin suspendarea judecății în baza dispozițiilor art. 243 alin. (5) C. proc.

civ., urmarea reținerii că societatea reclamantă se află în procedura reorganizării judiciare, instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii. Recursul este fondat pentru următoarele, considerente: Dispozițiile legale cuprinse în art. 243 C. proc. civ. sunt destinate a garanta dreptul de apărare ai părților și a asigura principiul eontradictoriaîitătii. Apariția oricăreia dintre împrejurările prevăzute de art. 243 C. proc. civ., determină suspendarea de drept a judecății. Pentru ca efectul suspensiv al judecății să opereze este necesar ca instanța să verifice întrunirea condițiilor de textul menționat. În unele împrejurări efectul suspensiv poate fi evitat de către partea interesată, care poate să ia măsurile care se impun pentru continuarea judecății, cu respectarea dreptului la apărare și asigurarea principiului eontradictoriaîitătii.

Potrivit dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,judecata se suspendă de drept prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile". Potrivit adresei din 1 februarie 2014 a Tribunalului Timiș, a certificatului constatator O.R.C. din 12 februarie 2014 și listingului cauzelor privind pe SC P. SA, pe rolul acestei instanțe nu există nicio cauză în materia insolvenței, prevăzute de Legea nr. 85/2006, față de această parte, mențiunile fiind în sensul că aceasta a fost radiată. Se constată că în mod greșit s-a reținut că reclamanta se află în procedura reorganizării și a falimentului, respectiv sub incidența Legii nr. 85/2006 și că astfel ar fi incidente dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Societatea comercială reclamantă se află în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, care este pe deplin aplicabilă și în ce privește numirea lichidatorului judiciar. Având în vedere că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., societatea reclamantă nefiind în procedura reorganizării și a falimentului, în mod greșit s-a dispus suspendarea judecății. Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a se admite recursul, a se casa încheierea și a se trimite cauza pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC L. SRL împotriva încheierii de ședință din 25 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. 1952/1/325/2007, pe care o casează. Trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2014.