ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5956/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Gorj la data de 29 iunie 2012, sub nr. 9193/95/2012, reclamantele

B.C. (C.), P.C.C și S.D. (I.), astfel cum a fost precizată și completată, în contradictoriu

cu pârâții Universitatea S.H. și M.E.C.T.S., au solicitat obligarea pârâtei Universitatea

S.H. la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă în termen

de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, la plata sumei de 8000 RON reprezentând

prejudiciul creat în perioada 2009-2011 pentru fiecare petentă și obligarea pârâtului

M.E.C.T.S. la recunoașterea diplomelor de licență.

În motivarea cererii s-a

arătat că S.D. (I.), conform adeverinței eliberate de către Universitatea S.H.

din 23 iulie 2009, a susținut și promovat examenul de licență promoția 2009 studii

universitare Sistem Bologna, Facultatea de Psihologie, specializarea psihologie,

sesiunea iulie 2009, adeverință prin care se făcea trimitere la art. 60 alin.

(1) din Legea Învățământului nr. 84/1995, în baza căruia, având în vedere faptul

că Universitatea S.H. având învățământ de zi autorizat sau acreditat, poate organiza

învățământ la distanță și cu frecvență redusă, iar conform art. 60 alin. (3) din

Legea Învățământului nr. 84/1995 republicată „diplomele și certificatele de studii

eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii pentru aceiași

specializare sunt echivalente indiferent de forma de învățământ absolvită”.

În același mod s-a eliberat

adeverința din 23 iulie 2009 numitei P.C.C., specializarea psihologie cât și numitei

B.C. (C.), adeverință cu nr. RR din data de 23 iulie 2009 eliberată de către Facultatea

de Management Brașov - specializarea Management.

Au învederat că întrucât

adeverințele menționate mai sus aveau un termen de valabilitate de maxim 12 luni,

potrivit art. 20 alin. (1) din Regulamentul privind regimul actelor de studii în

sistemul de învățământ superior, la împlinirea termenului respectiv s-a solicitat

decanului facultății eliberarea diplomei de licență.

Au arătat că din momentul

înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia și-au îndeplinit obligațiile

ce le reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta cât și cu Regulamentul

privind activitatea profesională a studenților, în sensul că și-au plătit taxele

de studii, au promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență.

În aceste condiții, potrivit

Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emise

de pârâtă, precum și art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T.

nr. 2284/2007, pârâta era obligată să elibereze reclamantelor actele de studii completate.

Pârâta Universitatea „S.H.”

a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a M.E.C.T.S. pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate

constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea

prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 300 RON/zi

de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu

cheltuieli de judecată pe cale separata.

Legal citat M.E.C.T.S.

în calitate de chemat în garanție, în condițiile prevăzute de disp. art. 115 C.

proc. civ., a formulat întâmpinare, prin care a invocat: excepția inadmisibilității

chemării în garanție a M.E.C.T.S. de către reclamantă; excepția lipsei calității

procesuale pasive a M.E.C.T.S.; excepția lipsei obiectului cererii de chemare în

judecată; excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei iar pe fondul

cauzei respingerea cererii de chemare în judecată a M.E.C.T.S. formulată de reclamantă

ca neîntemeiată.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința

nr. 5198/2012 din 02 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis excepția

de necompetență a Tribunalului Gorj și s-a declinat competența de soluționare a

acțiunii formulate de reclamantele B.C. (C.), P.C.C. și S.D. (I.) în contradictoriu

cu pârâții Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. în favoarea Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, tribunalul a reținut că prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar,

reclamantele au chemat în judecată pârâtele Universitatea S.H. și M.E.C.T.S., solicitând

instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei

Universitatea S.H. la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă

în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, la plata sumei de 8.000 RON

reprezentând prejudiciul creat în perioada 2009-2011 pentru fiecare petentă și obligarea

pârâtului M.E.C.T.S. la recunoașterea diplomelor de licență, în speță fiind aplicabile

dispozițiile

<LLNK 12004 554 10 202

art. 10

alin. (1) teza a II - a din Legea nr. 554/2004 care dispune că litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează,

în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel

dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Cum pârâtul M.E.C.T.S.

este organ al administrației publice centrale, tribunalul reține că aparține curții

de apel competența de soluționare a prezentei cauze.

Pe rolul Curții de Apel

Craiova, acțiunea a fost înregistrata la data de 07 decembrie 2012, sub nr. 2347/54/2012,

iar la termenul din 25 ianuarie 2012 a invocat din oficiu excepția necompetentei

materiale a Curții de Apel Craiova in judecarea cauzei în prima instanță.

2.2. Prin sentința nr.

33/2013 din data de 25 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul

nr. 2347/54/2012 s-a admis excepția necompetenței materiale; s-a declinat competența

de soluționare a cauzei, privind pe reclamantele B.C., P.C.C. și S.D. și pârâta

Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. - chemat în garanție în favoarea Tribunalului Gorj,

secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul

negativ de competență și s-a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului

de competență.

Pentru pronunța această

hotărâre, curtea de apel a reținut că Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele

impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale,

în condițiile în care niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru

pârâta aflată în discuție.

S-a apreciat in speță,

că o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități

publice locale, astfel că tribunalul este competent a soluționa cauza.

Cu privire la cererea

de chemare in garanție a M.E.C.T.S., s-a susținut că potrivit art. 17 din C. proc.

civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să

judece cererea principală, astfel că va fi soluționată de către tribunal.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Așa cum s-a arătat anterior,

obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal,

obligarea unei instituții de învățământ superior să elibereze diploma de licență

și suplimentul la diplomă.

Pârâta Universitatea „S.H.”

este o autoritate publică, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza

întâi din Legea nr. 554/2004.

Universitatea „S.H.”

a fost înființată prin

Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept

privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Totodată, potrivit art.

121 din Legea nr. 1/2011, Ministerul Educației Naționale (M.E.C.T.S.) este autoritate

publică și este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea și respectarea reglementărilor

legale în domeniul învățământului superior, de asemenea, controlează modul în care

universitățile își exercită autonomia universitară, își asumă misiunea generală

și pe cea proprie și își exercită răspunderea publică.

Faptul că instituțiile

de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară,

nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național

de învățământ pe același palier cu Ministerul Educației Naționale, neavând aceleași

competențe și responsabilități ca instituție publică, responsabilă de fundamentarea

și aplicarea strategiei globale a învățământului.

Aceste prerogative legale

revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ

superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context, trebuie

subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea

Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile

administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, Universitatea

„S.H.” nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele

administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar

nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul

întregului sistem național de învățământ.

În mod evident, Universitatea

„S.H.” este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.

În alți termeni, Universitatea

„S.H.” nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept

organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ

nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale.

Față de argumentele expuse,

Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente

material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după

caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației

publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față, este

aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității

publice pârâte - Universitatea „S.H.” - competența de soluționare a litigiului revine

tribunalului.

De asemenea, se cuvine

a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii

și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Or, în litigiul de față,

este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală

care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe B.C. (C.), P.C.C., S.D. (I.), Universitatea S.H.

și Ministerul Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) în favoarea Tribunalului Gorj,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 iunie 2013.