ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 11 februarie 2013, petentul P.I.C. a solicitat strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 22/185/2013 aflat pe rolul

Judecătoriei Bălcești, către o altă instanță în grad egal, invocând faptul că

imparțialitatea judecătorilor care compun completul de judecată este afectată

de faptul că părțile adverse din acest dosar sunt susținute de persoane aflate

în funcții de conducere la nivel local (primar, secretar al Primăriei,

inginerul agricol) precum și de șeful postului local de Poliție.

Verificând actele și

lucrările dosarului, în baza informațiilor prezentate în adresa Tribunalului

Vâlcea nr. 2/S/2013 din 11 martie 2013, Înalta Curte constată că, la data de 9

ianuarie 2013, petentul P.I.C. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr.

1253/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimatul P.V., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 208 și art. 220 C. pen.

Se arată că primul

termen de judecată a fost fixat la 29 ianuarie 2013, când s-a dispus amânarea

cauzei, la cererea întemeiată pe motive medicale a intimatului P.V., pentru

data de 19 februarie 2013. La acest termen, cauza a fost amânată pentru

soluționarea cererii de strămutare formulată de petentul P.I.C.

Tribunalul Vâlcea

precizează că nu are posibilitatea de a verifica dacă primarul localității,

secretarul Primăriei și inginerul agricol sunt "corupți" sau sunt

apărați de organele de poliție, însă a evidențiat faptul că la Judecătoria

Bălcești există condițiile unei soluționări obiective și imparțiale a cauzei.

Cererea de strămutare este nefondată.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna

dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent

nefiind circumscrise situațiilor care, potrivit textului de lege invocat,

justifică strămutarea cauzei.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului, dar și din perspectiva celui

interesat. La acest control al imparțialității, instanța învestită cu cererea

de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea

judecătorului interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Înalta Curte constată

că aspectele invocate de petent nu pot fi apreciate ca reprezentând motive de

bănuială legitimă, întrucât nu s-a specificat și argumentat modul în care ar

putea fi afectată imparțialitatea judecătorilor care compun completul de

judecată, în raport de împrejurarea - nedovedită - că primarul localității,

secretarul Primăriei și inginerul agricol sunt "corupți" sau sunt

apărați de organele de poliție.

Instanța apreciază că

bănuiala legitimă poate viza situații sociale din cele mai diverse, care însă,

trebuie în mod necesar să fie legate de posibilitatea influențării

magistraților în soluționarea dosarului a cărui strămutare se solicită.

Ori, în speță, Înalta

Curte constată că suspiciunile petentului, în sensul existenței unei bănuieli

legitime a afectării imparțialității și obiectivității magistraților datorită

pretinsei corupții a unor persoane ce nici măcar nu au calitatea de părți în

Dosarul nr. 22/185/2013 al Judecătoriei Bălcești, sunt, în realitate,

nemulțumiri față de soluția magistraților de neîncepere a urmăririi penale

privindu-l pe intimatul P.V.

Față de

considerentele arătate, se constată că aspectele invocate de petent nu pot

știrbi în vreun mod imparțialitatea judecătorilor și nu pot constitui motive de

suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanței învestită cu

soluționarea cauzei.

În raport de

împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Ca

atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării

cauzei, cererea va fi respinsă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petentul P.I.C. pentru strămutarea judecării

cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 22/185/2013 al Judecătoriei Bălcești.

Obligă petentul la

plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 30 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM