ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7101/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 26 martie 2012,

reclamanta Comuna Ciochina prin primar C.V. a chemat în judecată pe pârâta Curtea

de Conturi a României, solicitând anularea Încheierii din 2 martie 2012 și a

Deciziei nr. 4 din 13 ianuarie 2012 emise de Camera de Conturi Ialomița

referitor la abaterea prezentată la pct. 4, pentru care s-au dispus măsurile

prevăzute la pct. II.2, adică obligarea sa la acoperirea pretinsului prejudiciu

legat de „acordarea nelegală a suplimentului postului și suplimentului

corespunzător treptei de salarizare pentru toți funcționarii publici din cadrul

primăriei (…)”, spor acordat prin Dispoziția Primarului din 21 octombrie 2008 și

din 5 ianuarie 2009 în sumă de 84.472 lei pentru perioada ianuarie 2008 -

noiembrie 2009.

de fond

Prin sentința nr. 4223

din 22 iunie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă excepția de

netimbrare a cererii și, în consecință, a fost anulată ca netimbrată cererea

formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comunală Ciochina prin

primar C.V., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că

la termenul din data de 22 iunie 2012, Curtea

a invocat din oficiu excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată.

Curtea a reținut că

reclamanta a fost citată pentru două termene consecutive, cel din 11 mai 2012

și respectiv din 22 iunie 2012 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de

timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, conform

dispozițiilor art. 3 lit. m) teza I din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din O.G. nr.

32/1995, iar reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru

și a timbrului judiciar, motiv pentru care a fost aplicată sancțiunea prevăzută

de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995.

de Unitatea Administrativ Teritorială Comunală Ciochina prin Primar C.V.

Recurentul a criticat

hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătându-se că a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind invocate în susținerea

recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut

că nu a primit nici o citație cu mențiunea achitării taxei de timbru și a

timbrului judiciar.

II. Decizia Înaltei Curții

de Casații și Justiție,

Înalta Curte de

Casație și Justiție în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., analizând cu

prioritate motivul de recurs de ordine publică, constatând incidența în cauză a

dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru

considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor

hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei

instanțe.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică

locală, respectiv a

Deciziei nr. 4 din 13 ianuarie

2012 emisă de Camera de Conturi Ialomița

.

Înalta

Curte reține că dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi

aplicate cu prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă.

Astfel, dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului

Curții de Conturi din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de

apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise

de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de

competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte a

reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art.

10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii

și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al

cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul

cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică

locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Ialomița,

competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de

criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

Având în vedere

considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Ialomița- secția contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Comunală Ciochina prin Primar C.V.

împotriva sentinței nr. 4223 din 22 iunie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Ialomița,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2013.